“Dorinţă”, de Richard Flanagan
Editura Litera, Colecţia Cartea pentru Toţi (CTP), Bucureşti, 2019
Traducere din limba engleză : Petru Iamandi
Călătoriile în locuri îndepărtate, învăluite de mister, au fost întotdeauna pe primele locuri în preferinţele oricărei persoane, la un anumit moment în viaţă. Mai mult, jurnalele ţinute de diverşi exploratori sau cărţile de ficţiune ce spun poveştile acestora s-au aflat mereu pe listele de lectură ale iubitorilor de literatură. Motivaţia pentru aceste stări de fapt e cât se poate de simplă – Dorinţa. Dorinţa de a afla lucruri noi despre tărâmuri necunoscute, mai mult sau mai puţin reale ori legendare; Dorinţa de a călători cât mai mult şi, în lipsa altor mijloace, folosirea cuvântului scris între coperte pentru a se duce la îndeplinire; Dorinţa de a descoperi mistere nedesluşite de alţii până atunci. Pe scurt, acest cuvânt, dorinţă, se află în spatele multor motivaţii şi acţiuni ale tuturor oamenilor. Până la urmă, vorbim de un sentiment exclusiv şi eminamente uman, un sentiment de care nimănui nu trebuie să-i fie ruşine, fiind ceva cu totul şi cu totul normal, natural, parte a firii omeneşti de pretutindeni şi dintotdeauna.
Multi-premiatul scriitor tazmanian Richard Flanagan vorbeşte, în romanul său, „Dorinţa”, exact despre aceste lucruri – despre dorinţele foarte normale, dar care uneori pot duce la catastrofe personale şi publice, ale unor persoane celebre, dar care sunt construite la fel ca oricine, din punct de vedere psihic şi afectiv. Apărut în România la Editura Litera, în colecţia „Cartea pentru toţi” (o binevenită şi frumoasă reluare a mai vechii serii „Biblioteca pentru toţi”) şi în traducerea exemplară a lui Petru Iamandi, romanul lui Flanagan este deopotrivă un document istoric redutabil (se vede cercetarea amănunţită întreprinsă de autor), cât şi o valoroasă introspecţie în cele mai adânci şi ascunse colţuri ale psihicului uman. Pe parcursul a peste 250 de pagini, cititorul este purtat ca de un val tsunamic din centrul Londrei secolului al XIX-lea până în cele mai îndepărtate puncte ale Polului Nord, cu o oprire în Van Diemen’s Land, un fascinant şi necunoscut pentru europeni loc din Tasmania.
Toată această călătorie atât metaforică, cât şi propriu-zisă, are loc la nivel literar cu ajutorul unui limbaj uşor de parcurs de un cititor neavizat, având, totuşi, inserţii profunde ce m-au dus de nenumărate ori cu gândul la episoade întregi din „Maitreyi”-ul lui Mircea Eliade. Un foarte interesant melanj de introspecţie psihologică, afectivă şi, totodată, o puternică frescă socială a unor societăţi mai mult sau mai puţin cunoscute. Personajele sunt şi ele, la rândul lor, la fel de mixte şi de interesante ca şi stilul abordat de Flanagan. Cititorii au, astfel, prilejul de a cunoaşte un Charles Dickens altfel decât cum s-a făcut singur cunoscut din romanele sale, un bărbat trecut de prima tinereţe, în căutarea unei dorinţe care să-l motiveze să continue o viaţă anostă, asezonată cu numeroase tragedii, dorinţă care apare ca o scânteie, atunci când o întâlneşte pe celebra actriţă Ellen Ternan (care, într-adevăr, i-a fost amantă în ultima parte a vieţii). Iată, deci, o primă secvenţă cu rădăcini puternice în realitate, dar care este dusă în zona ficţiunii uşor romanţate, spre a sublinia ideea principală a romanului – Dorinţa care salvează şi damnează, în acelaşi timp.
În paralel, suntem puşi în faţa unei familii tipic britanice de secol XIX, plină de falsitate şi snobism, în persoanele lui Sir John Franklin şi Lady Jane Franklin, cuplul de guvernatori ai teritoriului Van Diemen’s Land, dominion al Imperiului britanic. De data aceasta, Dorinţa îşi face apariţia prin persoana unei mici aborigene, pe numele ei Mathinna, adoptată de soţii Franklin. Din partea doamnei Franklin se simte o puternică atracţie maternă spre micuţa sălbatică, în timp ce Sir John simte, cu trecerea timpului, o dorinţă carnală din ce în ce mai mare faţă de fiica lui adoptivă. Cu acest prilej, se fac şi o sumedenie de referiri la problema rasială din cadrul Imperiului Britanic la acea vreme, englezii fiind puternic rasişti, idee subliniată prin comportamentul şi limbajul ridicol superior pe care aceştia îl folosesc referindu-se la cei colonizaţi. În aceleaşi secvenţe, am recunoscut (aşa cum deja am amintit) episoade întregi din „Maitreyi”, şi anume în modul în care Mathinna este prezentată a fi una cu natura, cu pământul, cu strămoşii, la fel cum eroina indiană a lui Eliade se contopeşte cu istoria poporului său şi cu elementele naturale din juru-i.
O a treia „călătorie” spirituală şi propriu-zisă are loc sub ochii cititorilor prin voiajul vapoarelor „Erebus” şi „Terror” la îndepărtatul şi neiertătorul Pol al Nordului, unde Sir John Franklin şi tot restul echipajului au pierit în urma încercării de a găsi „The Passage”, o trecătoare din nordul Canadei. Şi aici apare un tip de Dorinţă, aceea a omului din toate timpurile de a se înfrunta cu natura şi de a dovedi-o. Dar, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, Omul este nimicnicie în faţa puterilor divine şi căpitanul expediţiei cade victimă propriei dorinţe, stingându-se cu focul ruşinos al pasiunii pentru Mathinna.
Iată, aşadar, un roman cât un secol, enorm prin intimitatea cu care abordează problema aceasta atât de umană şi cunoscută care este Dorinţa şi care ne face pe fiecare să acţionăm mai mult sau mai puţin raţional. Nu pot decât să mă bucur că mi-a fost prilejuită întâlnirea cu un autor de calibrul lui Richard Flanagan, care are toate şansele de a se clasiciza şi a deveni un reper în literatura universală.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, Thetimes.co.uk, Britannica.com)
