“Dispariția lui Josef Mengele”, de Olivier Guez
Editura Meteor Press, București, 2019
Traducere din limba franceză de Daniel Voicea
“…nu-i pierdut decât cel care se abandonează singur…”
Îngerul morții. Cu toții suntem familiarizați cu imaginea înfricoșătoare a doctorului nazist Josef Mengele care a realizat cu asprime și fără milă numeroase experimente în lagărul de concentrare de la Auschwitz, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cruzimea, zelul maniac și cinismul său sunt susținute prin actele sale condamnabile, crimele ce au distrus zeci de mii de vieți nevinovate în spiritul catehismului nazist, al teoriei rase pure ariene fiind analizate în cadrul unor studii exhaustive. Astfel, romanul istoric “Dispariția lui Josef Mengele”, de Olivier Guez se evidențiază prin armonia dintre caracterul livresc și timbrul autentic al autorului, care zugrăvește nu doar destinul lui J. Mengele, ci a tuturor naziștilor ce emigrează în America de Sud, regiune ce a devenit un spațiu protector pentru criminalii de război din Germania.
Romanul scriitorului Olivier Guez propune o perspectivă inedită asupra protagonistului, urmărind traseul său existențial în exil, integrarea sa în comunitatea nazistă din America de Sud, zbuciumul lăuntric și paranoia, relația cu familia, dar și cu sinele. Toate aceste aspecte închipuite converg într-o poveste istorică inedită, ce ne petrece prin pampasurile Americii de Sud, desișul junglelor, centrele urbane și periferiile orașelor (favelas) unde fugarul Josef Mengele s-a ascuns de serviciile secrete internaționale.
“Să nu se abandoneze niciodată unui sentiment uman. Mila este o slăbiciune: dintr-o mișcare de nuia, atotputernicul pecetluia soarta victimelor sale, la stânga moartea imediată, camerele de gazare, la dreapta moartea lentă, munca forțată sau laboratorul lui, cel mai mare din lume, pe care-l alimenta zilnic la sosirea convoaielor cu <<material uman adecvat>> (pitici, giganți, infirmi, gemeni). Să injecteze, să măsoare, să ia sânge; să taie în bucăți, să omoare, să facă autopsii, să aibă la dispoziția lui un zoo de copii cobai pentru a pătrunde secretele gemelității, de a produce supraoameni și de a crea germani mai fecunzi, ca să populeze într-o zi cu țărani soldați teritoriile din Est smulse slavilor și să apere rasa nordică.” (pag. 13)
Odată ajuns în Argentina, demers facilitat de autoritățile italiene și cu ajutorul unor acte false, Josef Mengele, acum aflat sub pseudonimul de Helmut Gregor, contemplează măreția Germaniei și se confruntă cu nostalgia pentru patria adorată, “unde și-a petrecut cei mai frumoși ani de inginer al rasei”. Aici, doctorul este fascinat de guvernarea lui Perón și a soției sale, Evita, care au promovat o ideologie similară nazismului, prin centralizarea și nationalizarea sectoarelor strategice aflate anterior în mâinile străinilor. În exil, Josef Mengele nu se privează de apetența sa pentru cultură, figurând în societate drept o somitate intelectuală: citează pe Goethe și Fichte, ascultă opere de Strauss, este abonat la “Der Wag” (instrument de manifestare publică a naziștilor, ce conține articole rasiste și antisemite) și intră în contact cu “întinderea cosmosului germano-argentinian”, frecventând elita. Astfel, în urma conflagrației mondiale, Buenos Aires devine un al Patrulea Reich fantomă , ce găzduiește ai săi “desperados”.
“Mengele se află pe marginea prăpastiei când un soare timid pătrunde masa pufoasă și lasă să apară piscurile cu ghețari, lacurile albastre, natura încântătoare. Cuprins de amețeală, asemenea călătorului ce contemplă o mare de nori pictată de Caspar David Friedrich, îndepărtează brațele, izbucnește în râs. Pieptul i se dilată, sângele îi fierbe, își simte pulsațiile la tâmple, Martha îi vorbește, dar el n-o aude, în această lume de ruine și de viermi părăsită de Dumnezeu, el are libertatea, banii, succesul, nimeni nu l-a oprit și nu-l va opri vreodată .” (pag. 68)
După aproximativ două decenii de la Al Doilea Război Mondial, lumea descoperă cu ajutorul cărților, articolelor și a documentarelor nelegiuirile care au avut loc în lagărele de concentrare naziste, exterminarea evreilor, soluția finală și nenumăratele crime împotriva umanității. Pentru prima data, numele său apare în articole și reviste, iar cercul Dürer din Buenos Aires se dezintegrează , părăsind, astfel, “coconul argentinian” și ajungând în Paraguay. Criminalii de război refugiați în America de Sud se află pe listele de investigare ale Mossadului, serviciile secrete istraliene, ținta principală fiind Josef Mengele, “primul ucigaș al omenirii”, asemenea lui Cain, rătăcitor, cuprins de paranoie și frică, neliniște și tulburare.
“Câteva zile mai târziu, atunci când Ben Gurion anunță capturarea lui Eichmann în Knesset, criminalii de război refugiați în America de Sud rămân trăsniți. Cine va fi următorul pe listă? Cine va fi ridicat, bătut, ucis cu răceală în patul lui sau într-o parcare de un comando de răzbunători apărut pe neprevăzute? Cine va fi dus cu forța în Israel, expus vindictei evreilor și a opiniei mondiale într-o cușcă de sticlă degradantă, ca un monstru de bâlci, precum Eichmann în timpul procesului lui la Ierusalim, anul următor? Naziștii în exil nu vor mai cunoaște pacea. Dacă vor să-și salveze pielea, trebuie să trăiască la fel ca niște paria, să renunțe la plăcerile pământești , să se condamne la o existență clandestină de fugari, la o fugă fără refugii și odihnă.” (pag. 80)
Medicul orgolios, ce se considera un semizeu, torturând și trimițând patru sute de mii de oameni în camera de gazare fără nicio remușcare sau vinovăție va scăpa de urmăririle Mossadului, ce și-a oprit investigația datorită răpirii lui Yossele Schumacher. Fuga fără sfârșit, angoasa, viața de sihastru vor conduce la înrăutățirea stării lui de sănătate, pierderea legăturii cu familia și la căderea sa vertiginoasă : renumitul “înger al morții” ajunge într-o favela din Eldorado, chinuit de anxietate, furie și demență. Semnificativă este întâlnirea cu fiul său, ce poartă povara numelui tatălui său, care, în ciuda trecerii timpului, nu își recunoaște crimele și continuă să expună principiile teoriei superiorității ariene la sosirea lui Rolf Mengele.
“Zilele, săptămânile, lunile defilează; astfel stagnează viața izolată a lui Mengele în Brazilia, în celula lui deschisă spre infinit și departe de oameni, o viață încremenită într-un zumzet neîncetat, în alternanța anotimpurilor uscate sau umede, a uraganelor, a căldurilor ermetice, a ploilor apatice, înconjurată de miriapode și de șerpi, de scorpioni și viermi paraziți, de eucalipți și arbori de pâine cu rădăcini împletite, monstruoase labe de dinozauri.” (pag. 108)
“Dispariția lui Josef Mengele” de Olivier Guez îmbină ficțiunea cu realitatea, transformând povestea macabră a doctorului din uzinele morții într-o odisee ce captează cititorul prin descrierea peisajelor sud-americane, notele psihologice, amănuntele istorice și suspansul narațiunii.
Puteți cumpăra cartea: Editura Meteor Press/Libris.ro/Elefant.ro.
(Surse foto: wikipedia.ro, libris.ro)