”Sonata Gustav”, de Rose Tremain
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2019
Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu
”Când ești tânăr, ai impresia că ai tot timpul din lume în fața ta și o să faci lucrurile pe care le-ai plănuit. Nu bagi de seamă trecerea timpului, asta-i problema. Dar el trece oricum.” (pag. 59)
Prima parte a volumului Rosei Treimain este despre copilărie. Gustav Perle are doar cinci ani după finalul celui de-al doilea război mondial (în 1947) și consecințele acestuia se resfrâng încă spre familia sa și îl vor bântui toată viața. Locuiește doar cu mama sa, sunt mereu strâmtorați și sunt momente în care spectrul renunțării la școală este foarte aproape. Tatăl a murit chiar înainte de război, posibil de inimă rea, fiind eliberat din Poliție, pentru că a ajutat mulți evrei să obțină acte de ședere pe teritoriul Elveției, țară neutră care a luat măsuri pentru a stăvili exodul evreilor, de teama posibililor represalii naziste.
Așadar, copilăria lui Gustav – destul de matur pentru vârsta descrisă, între 5-10 ani – nu este una ușoară, pentru că trebuie să își împace cumva mama, mereu distantă, și să se integreze între colegii de grădiniță și de școală, diferiți, mai înstăriți, care își petrec zilele în locuințe fastuoase și verile în stațiuni luxoase, precum Davos. Alegerea lui este Anton, un băiat emotiv și timid, care este îmboldit de părinți spre o viitoare carieră profesionistă de pianist. Prietenia lor este specifică vârstei, este sinceră și directă, iar cei doi băieți se completează reciproc, în ciuda diferențelor de temperament și de situație socială.
Cumva, trebuie să înțelegem trecutul lui Gustav și al mamei sale, care i-a adus în pragul sărăciei și al unei aparente lipse de iubire dintre cei doi. Așa că Rosa Treimain ne întoarce, în a doua parte a cărții, în trecut, undeva în perioada 1937-1942, anii în amenințarea războiului era tot mai mare, inclusiv asupra Elveției. O țară cunoscută pentru neutralitatea ei de secole se temea acum că naziștii nu respectă regulile, astfel încât decide închiderea granițelor pentru evrei. Este momentul în care Erich Perle, șef adjunct la Poliția din orașul Matzlingen, primește vizita unui evreu și este impresionat de cuvintele acestuia. Consecințele vin după un timp și sunt dramatice.
”Domnule, n-o să devin nimic dacă mă trimit înapoi! O să fiu mort. Fiul meu n-o să aibă tată! Uitați-vă la mine! Sunt om cinstit, un om care vrea să facă bine în lume. N-am comis nici o crimă: singura ”crimă” e că sunt evreu. Pe fiul meu îl cheamă Daniel. Dacă mă trimiteți înapoi, ne aruncați la lei pe mine și pe fiul meu.” (pag. 126)
Spre sfârșitul vieții, Gustav este împăcat cu propria viață, a devenit proprietar de hotel și a păstrat o parte din prieteniile vechi, inclusiv cea cu cel mai bun prieten, Anton. Viața curge lin, a intervenit liniștea sufletească, deși nu s-a căsătorit niciodată, deși Anton trăiește încă pentru muzică și poate pleca definitiv din orășelul lor. Există însă momente ale trecutului care sunt pline de întrebări, există câteva mari secrete care trebuie investigate și descoperite.
”Gustav își dădea seama acum că probabil existase un secret în ultimii ani de viață ai tatălui, unul pe care Emilie Perle își dorea ca nimeni să nu-l afle. Stătea întins în patul îngust, mulțumit de senzația de materie și greutate considerabilă a scumpului său hotel aflat chiar lângă el, liniștit și neclintit pe timp de noapte, însă gata să se urnească și să prindă viață din nou dimineața. Și s-a gândit că marile secrete pot dormi tot așa, pentru ca într-o bună zi să se trezească și să fie scoase la lumină.” (pag. 203)
”Sonata Gustav” este un roman care ne dezvăluie lumi noi. Descoperim aici o altă față a Elveției neutre, acea țară liniștită și prosperă, locuită de oameni care sunt învățați de mici cu politețea excesivă, cu nelipsita răbdare și cu o fenomenală stăpânire de sine. Și personajele noastre sunt croite pe același calapod, dar își dau seama treptat că, doar spărgând tiparele, pot simți cu adevărat, pot trăi prezentul și se pot împăca mai ușor cu trecutul. La fel, ”Sonata Gustav” este o carte despre prietenie și înțelegere, zugrăvindu-ne o relație de respect întinsă pe mai multe decenii, din copilăria timpurie până la vârsta a treia și care se menține mult după final. Gustav este aici un excelent exponent al bunătății umane, neexistând niciun moment în care să fim dezamăgiți de acțiunile sale. ”Sonata Gustav” este o carte pe care o trăiești cu toată ființa, o carte tare frumoasă.
