„Librăreasa din Paris”, de Kerri Maher
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti, 2023
Traducere din engleză şi note de Rodica Ştefan
A avea o librărie înseamnă mai mult decât să vinzi nişte fraze. Înseamnă să pui frazele potrivite în mâinile potrivite (p.67)
Oare câţi dintre noi, ca iubitori de poveşti, nu ne-am lăsat prinși în mirajul unor lumi în care totul pare că este posibil și nu ne-am dorit măcar o dată să ne transformăm, fie şi pentru o secundă, într-unul dintre personajele îndrăgite care, încă din copilărie, ne-au înseninat viața?
Un posibil răspuns oferit de literatura contemporană la această întrebare se ascunde și în paginile volumului Librăreasa din Paris, menit să întregească panoplia ficţiunilor puternic ancorate în pragmatismul schimbărilor de ordin social și cultural.
Dedicat în mod deosebit tuturor celor care, dintr-o nepreţuită dragoste pentru cărţi şi pentru preocuparea de a citi refuză să dea crezare diverselor acte de cenzură a cuvintelor scrise, romanul ne poartă, pentru început, în Parisul strălucitor şi plin de viaţă al anului 1919. Aici vom fi întâmpinaţi de Sylvia Beach, o adolescentă romanţioasă care nu se mai sătura de Balzac şi al cărei destin va fi marcat pentru totdeauna de întâlnirea cu Adrienne Monnier. Păşind în librăria intimă şi îmbietoare a acesteia, tânăra devine, pentru o vreme, prizoniera unei prietenii deopotrivă familiale și platonice, împletită cu sentimentul unei plonjări într-o lume nouă, plină de taine şi de emoţiile unei prime iubiri. Iar atunci când cele petrecute în 1916 tind să o prindă în mreje asemenea oricărui alt cântec îmbietor de sirenă, numele Sylviei va fi la rândul lui înscris în cartea de aur timpurilor. Iar strâns legat el se va regăsi şi un altul : Shakespeare and Company – cea dintâi librărie unde fiecare cititor din Paris va putea să îşi şteargă din minte suferinţele şi ororile Primului Război Mondial, în compania acelor poveşti binefăcătoare scrise de cei mai de seamă autori americani şi englezi.
Rând pe rând, dintre rafturi se va face auzit, nu de puţine ori, un clopoţel. Iar el ne va vesti, de fiecare dată, că Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald sau Ernest Hemingway se numără printre cei care, în vreme ce trec pragul librăriei, ne transformă şi pe noi în martori vii ai unor întâmplări deopotrivă fascinante şi tulburătoare. Căci într-una din zile, uşa librăriei se deschide, făcându-i loc lui James Joyce, nimeni altul decât scriitorul irlandez ridicat acum la rangul de personaj aflat într-o luptă atroce cu vocile justiţiei americane care, deşi nu se arătau prea interesate de arte, păreau să aibă un cuvânt important de spus în privinţa interzicerii romanului Ulise, atunci neterminat, dar privit deja prin lupa nemiloaselor controverse. Şi astfel, cea care cu puţină vreme în urmă găsea atâta alinare în zbaterile Artistului de a afla un mod mai autentic de a fi în lume, decide că a venit momentul să îmbrace la rândul ei o armură de luptă, ţesută de această cu firele de aur ale prieteniei şi libertăţii întru frumos:
Solidaritatea o făcea să se simtă mai puternică şi mai încrezătoare şi, chiar dacă nu ajungea la rezultatul dorit, se simţea mai bine ştiind că nu fusese singură în dorinţa ei. Astea îi amintea de alinarea pe care i-o aducea întotdeauna cititul. Joyce şi cartea lui exilată aveau nevoie de tot spirjinul pe care îl puteau primi. Sylvia a făcut legământ să fie unul dintre acei oameni – una dintre acele femei, mai bine zis – care să ajute la publicarea romanului. „Ulise” era o bătălie în care merita să intre (p.112).
Zilele trec, iar pe măsură ce aventura acestei cărţi devine din ce mai luminoasă şi provocatoare, destinul nemilos tinde la rându-i, să îşi facă simţită prezenţa implacabilă. Iar în vreme ce Ulise va ajunge, la vremea rânduită, să se numere printre toate acele scrieri demne de a se regăsi în orice bibliotecă şi de a ajunge în casa celor curajoşi, cel ce l-a înzestrat cu viaţă ajunge să îşi confunde statutul cu existenţa unui oarecare pacient însingurat, cu ochii înceţoşaţi şi privaţi aproape complet de darul vederii, care se deprinsese de multă vreme să funcţioneze cu ajutorul celorlalţi. Nici americanca întreprinzătoare cu librăria nu este mai puţin cruţată de această luptă; şi în vreme ce asistă, adesea fără umbrelă şi galoşi, la suferinţele din jurul ei, Sylvia va ajunge la vârsta de 40 de ani, după ce mai înainte va fi cunoscut ireparabila pierdere a mamei şi va fi gustat din elixirul otrăvitor al epuizării fizice şi psihice.
Iar atunci când cruntele migrene păreau să nu mai aibă un alt antidot decât o plimbare în aer liber, adesea în liniştea copleşitoare a cimitirului Père-Lachaise, un gând plin de speranţă se face auzit, asemenea acelui vechi cântec al sirenei, menit să marcheze începuturile trecutelor şi nemuritoarelor aventuri. Purtată de el, dar şi de o duioasă nostalgie pentru acele zile de început ale anilor 1920, Sylvia decide că a sosit vremea întoarcerii în America natală, pe care o părăsise cu multă vreme în urmă, dar unde, alături de familie, va regăsi, cu siguranţă, pacea demult rătăcită prin freamătul exuberanţei şi tinereţii. În urma ei, va rămâne, însă, o insulă plină de viaţă, unde orice francez şi străin îşi va găsi adăpostul din calea diverselor conflicte care nu au încetat niciodată să ne marcheze istoria. Căci păşind printre rafturi şi printre paginile îngălbenite de timp, nu vom putea să nu auzim, măcar un crâmpei din cântul binefăcător al artei adevărate, care, de dincolo de orice loc și orice vreme, ne poartă spre o grădină fermecată, unde totul pare să fie posibil, unde minţile se transformă, iar lumea se reconstruieşte, sub lumina blândă a frumuseţii salvatoare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.amazon.com/, https://www.irishtimes.com/)
