Cartuse, de Andrei Pogorilowski
Editura Cartea Romaneasca, Colectie Proza, Iasi, 2012
Puteti cumpara cartea, de pe site-ul Editurii Cartea Romaneasca.
Andrei Pogorilowski isi numeste romanul sau de debut, ‘Cartuse‘, aparut la Editura Cartea Romaneasca in 2012 si castigator al Concursului de Debut al editurii pe anul 2011, telenovela literara. Il si insoteste cu promisiunea unor episoade urmatoare si cu o promovare internetica interesanta, care include publicarea de fragmente din carte in mod foilotenizat in blogosfera si o pagina pe Facebook unde este dezvoltat universul cultural si sunt prezentate unele dintre sursele de inspiratie ale cartii.
Ce inseamna insa telenovela in termenii genurilor literare cunoscute noua? Termenul este evident imprumutat din lumea show-urilor televizate, fiind echivalentul acelor soap operas de sorginte americana (de nord, de sud) – melodrame intinse cateodata pe lungimea sutelor de episoade, descriind cronici de familie imbinate cu povesti de imbogatire si saracire extrema, personaje care pornesc de undeva de unde spectatorii de pot identifica cel putin in parte (social sau sentimental) si care ajung acolo unde spectatorii viseaza sa ajunga, intrigi presarate cu lovituri implacabile ale destinului si mai ales nesfarsite legaturi amoroase cu protagonisti si protagoniste de o perfectiune fizica ce creaza adorare si dependenta din partea spectatorilor.
Se aplica el in cazul ‘Cartuselor’? Cel putin in parte da, caci personajele principale ale cartii par a fi extrase dintr-o lume de sclipici care aduce a telenovela – nu este clar insa daca asta este rezultatul aproprierii personajelor in gen, sau mai degraba a telenovelizarii vietilor unora dintre damboviteni in Romania post-decembrista. Ar mai fi si stilul scrierii, niciodata prea greu, niciodata cu pretentii de mare profunzime, si aici trebuie sa marturisesc ca lectura cartii (de mai putin de 200 de pagini) am facut-o in vreo doua ore, si a fost placuta si amuzanta … cam ca vizionarea unei telenovele bine realizate.
Si totusi imi permit sa lansez ideea ca sursa de inspiratie a cartii lui Pogorilowski nu se afla numai in show-urile televizate, si ca voluntar sau involuntar autorul a preluat si cate ceva din traditiile romanelor care si-au ales Bucurestii drept cadru si uneori si ca personaj. Putem merge departe pana la ‘Misterele Bucurescilor‘ ale lui Baronzi care in anii (18)60 dambovitea ‘Misterele Parisului’ si crea in Romania in formare un inceput de traditie a romanului popular si foiletonistic. Mai apropiate in timp si ca gen mi se par insa romanele cu teme sau fragmente sentimentale si erotice ale lui Camil si Cezar Petrescu, Gib Mihaescu si Milail Sebastian, care cuprind nu de putine ori pasionale povesti de dragoste scrise si petrecandu-se in cartierele si apartamentele bucurestene ale perioadei dintre primul si cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta traditie a fost curmata de puritanismul proletcultist, dar genurile literare de multe ori pot fi doar suspendate si nu ingropate definitiv, si este suficient talentul unui scriitor original ca Andrei Pogorilowski pentru a le redescoperi si aduce din nou in atentia cititorilor.
Eroul principal al cartii se numeste Vlad, este copilul unui cuplu de ‘specialisti’ rusi ajunsi dupa razboi in Romania in plin proces de sovietizare, si cateva dintre cele mai autentice pagini ale cartii descriu o copilarie lipsita de afectiunea parintilor, in care nebuniile copilariei pareau a fi amplificate de dorinta de a castiga atentia celor din jur, atentie care vine in cateva cazuri sub forma unor zdravene corectii paternale. Cu putin inainte de evenimentele din 1989, dupa disparitia mamei si moartea tatalui Vlad va gasi o avere adunata in taina de parinti sub forma unei importante sume in valuta – si aceasta schimbare ii asigura prosperitatea materiala si pozitia sociala care sa ii permita dupa 1989 sa se ocupe de ceea ce il pasioneaza (muzica, precum si pe autorul cartii) si intretinerea unei serii de aventuri amoroase, fiecare durand cativa ani, pana cand dupa a treia sau a patra actiunea cartii il va gasi intr-un moment de singuratate si de relativa criza. Daca premizele par cumva neverosimile sa ne amintim ca este vorba despre o telenovela dar si ca anumite fapte sunt poate prea neverosimile pentru a nu fi adevarate.
Personajul nostru in criza isi gaseste perechea intr-un alt personaj aflat si el (ea de fapt) intr-o criza de alta natura. Andreea este una dintre fiintele ale caror aspect fizic constituie materia fantasmelor amoroase ale majoritatii barbatilor, dar lumea ei intelectuala este cat de poate de superficiala si precara, iar cea sentimentala plina de sabloane combinand sentimentalismul cu metode de confruntare cu realitatea asimilate si ele la nivelul aparentelor si apartinand lumii corporatiste capitaliste in care se invart profesional personajele. Pentru a iesi din impasul creat de parasirea ei de catre ‘iubi’ Andreea incepe sa creeze un plan de gasire a unui ‘iubi2’ care sa ii imple vidul din viata, cu ajutorul metodelor de analiza SWOT (Strengths, Weaknesses/Limitations, Opportunities, and Threats) descrise in nu alta parte decat intr-un jurnal intim. Cand cei doi (colegi de serviciu de o vreme de altfel) isi identifica unul celuilalt crizele ei se vor intalni intr-o aventura care ii prilejuieste autorului descrierea unor secvente de amor de un erotism picant combinate cu descrierea incercarilor de a crea punti peste prapastia culturala care ii desparte.
‘Vlad o privea de la celalalt capat al mesei si se minuna inca odata de contrapunctul unu-la-unu care se stabilea intre aparenta si realitate, pentru ca frumusetea boticelliana a chipului Andreei parea sa provina dintr-o contopire optima a bunatatii si inteligentei, ori tocmai acestea se retrageau intr-o suferinta anodina ori de cate ori inselatoarea faptura trebuia sa-si exprime ideile, prefabricate si usor de montat asemenea unor piese de Lego.‘ (pag. 143-144)
In aceste cateva zeci de pagini in care sunt combinate cu umor savuros si cu referinte muzicale savante vocabularele si atitudinile barbatului si femeii proveniti din sfere intelectuale atat de diferite, in paralel cu evolutia legaturii lor amoroase, si in pasajele in care este reconstiuita in flashback-uri copilaria eroului marcata de lipsa de interes aparent a parintilor si de anii cenusii ai deceniilor de sfarsit a perioadei comuniste cu privatiunile si ridicolul lor – aici sta calitatea literara a cartii. Nu cred ca gresesc cand spun ca aceste pasaje dau cartii de debut a lui Andrei Pogorilowski o calitate care depaseste sabloanele genului in care intentionat si poate cu o doza de auto-ironie (la urma urmei autorul este bucurestean, si in tot ceea ce spune sau scrie un bucurestean poate fi banuita o intentie de misto) se auto-plaseaza. Cartea prima este scrisa cu intentia vadita de a crea premizele lui ‘va urma’ si ea se incheie ca un episod (lovitura de teatru in ultimele pagini, personaje noi introduse in final pentru o dezvoltare ulterioara) si nu ca un final de film si nici macar de sezon. Astept deci episoadele urmatoare.
3 comments
Pagina de Facebook a cartii:
https://www.facebook.com/pages/Cartuse/126834710779987
Merci de informatie, link-ul era in articol 🙂
Scuze, nu observasem. Inca o data multumesc!