”Frederick”, de Leo Lionni
Editura Humanitas Junior, București, 2017
Traducerea din engleză de Adina Cobuz
Frederick este un șoricel nu tocmai simpatic pentru cei din rasa sa. Atunci când se apropie iarna, iar ceilalți strâng și adună provizii pentru anotimpul rece, Frederick este întocmai greierașului din fabula arhicunoscută, neajutându-i pe aceștia, pretextând că adună ”raze de soare pentru zilele reci și mohorâte de iarnă.” Pagubă-n ciuperci, ar spune aceștia, ar spune și cititorul cunoscător al moralei fabulei lui La Fontaine.
Totuși, din spusele lui Frederick răzbate o poezie, o bogăție de emoții, sentimente și cuvinte și ni se pare drăgălaș în delăsarea lui. Așa că, atunci când veni iarna cu adevărat și cei cinci șoricei s-au adăpostit din calea frigului, totul părea fericire până când toate proviziile s-au terminat, dar șoricelul-orator, punându-i să închidă ochii, le-a vrăjit cumva mințile prietenilor șoricei, care îl aclamă, la final, cu apelativul ”Tu ești poet!”.
Despre ce este această poveste? Despre încredere, în primul rând, pentru că fiecare ființă este unică și poate să ajute celorlalți, deși la prima vedere nu este ceea ce ne dorim. Frederick pare leneș și visător, dar inițiativele și cuvintele lui nu sunt de lepădat, pentru că reinstaurează nu numai căldura, ci și încrederea celor din jur în viață, în cuvinte, în visuri, în puterea comunității. Apoi, este vorba de prietenie și camaraderie, dar, cel mai important, este vorba despre voința de a fi fericit cu propriile idei și de bucuria de a trăi fără a se abate de la propriile principii. Toate acestea pot fi explicate cu ușurință copiilor, căci ”Frederick”, dincolo de poveste, are și sensuri multiple, și morală.
