”3ml de Konfidor”, de Ion Buzu
Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2013
Interesantă prezentarea lui Ion Buzu de pe site-ul Editurii Casa de Pariuri Literare (prezentare care se regăsește și în carte: ”Ion Buzu este născut în anul 1990, în satul Ratuș, Republica Moldova. În anul 2013 absolvă facultatea de Marketing și Logistică al Academiei de Studii Economice din Moldova, secția frecvență redusă. A mai lucrat printre altele ca operator de sondaje, copywriter, software tester. Are în proprietate 22 de ari de pămînt arabil.”
Multe dintre poeziile din ”3 ml de Konfidor” chiar se concentrează pe viața la țară în timpurile astea moderne, când tehnologia apare și vechile tradiții și îndeletniciri dispar treptat. Hai să luăm ca exemplu banalul Konfidor. Nu-i așa că mulți dintre voi nu știu sau nu mai știu ce este acesta? Ei bine, este banalul insecticid, dizolvat în multă apă, cu care încercam să stârpim la țară gândacii de Colorado. Așadar, întoarcere în trecut. Iată ce a scris Ion Buzu pe blogul nostru, răspunzând la una dintre întrebările unui participant la concursul promovat alături de editură:
”In 3ml de Konfidor am lucrat cu cotidianul; povestile amare, scenariile decupate dintr-un film cu buget restrins, o scena socanta sau timpita pe care o vezi intr-o incapere cu usa intredeschisa in timp ce parcurgi coridorul unei cladiri cu 10 etaje. Faza cu tractorul este una din obsesiile mele; este acea interventie brutala a realului real, cum il numeste Lacaun, o prezenta nemediata de limbajul nostru simbolic, nefiltrata de mecanismele artificiale ale perceptiei; cind brusc te confrunti cu realitatea goala, care ar fi putea fi orice – un tractor de plantat cartofi, un gind, un om care spune ceva neobisnuit, o stare fiziologica; e un real radical strain, e acel “alien”. Mai sunt si alte texte despre “alien”. Alte obsesii ar fi situatiile absurde, un flirt cu teologia negativa, munca.”
Mi-a plăcut volumul lui Ion Buzu, este foarte direct și implicat, este sincer și nu se sfiește să se revolte împotriva lucrurilor ce îl nemulțumesc. Am ales din acest volum trei poezii care mi-au plăcut:
Vine un tractor, un T 82.5
Duminica asta, iau cărțile una câte una,
le deschid și după puțin timp
le arunc cu furie
la fel cum aș arunca o armă blocată
în timp ce asupra mea se trage,
inamicul are arme mai puternice decât mine.
Părul meu are 1 an și e timpul să scap de el.
Mă sună Ion și îmi spune că e timpul
să facă un space monkey din mne,
sau un space dog,
să mă tundă ca pe Laika
și apoi să mă trimită în spațiu.A doua zi aveam de pus cartofii –
vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,
nimeni din cei prezenți nu am mai văzut așa ceva –
un tractor care să planteze cartofi,
ne apropiem cu frică de el,
femeile se tem să urce în locurile de unde să pună cartofii într-un tub,
le apucă panica, iau în mâini câte o sapă
și zic că mai bine plantează cu propriile mâini,
e prea periculos acest tractor,
nu știe nimeni cum merge,
e dintr-un alt viitor,
tractorul ăsta e un fel de monstru Frankenstein,
îl atingem și apoi fugim de lângă el speriați.Apoi, noaptea am ieșit în stradă căutând locuri întunecoase
în care m-aș alege cu belele,
urmăream tipi dubioși
care să mă tragă într-o parte și să mă bată,
aveam nevoie de degredare,
voiam să scap de vechium meu sine pârlit.Începea să plouă,
la știri au spus că e norul venit din Fukushima infectat cu radiație
nucleară,
picăturile îmi cădeau pe creștetul proaspăt tuns,
am început să râd,
inamicul chiar are arme mai puternice decât mine,
nu am nici o șansă.
la 3 a.m. pe un frig cumplit
o apuc la 3 a.m. pe un frig
cumplit
spre lac pentru a mă arunca în el
și-l găsesc înghețat;
sar cu picioarele, lovesc cu pietre încercând să sparg gheața
și nimic,
”nenorociții, mi-au tras-o și de data asta.”
Pășind nevrotic de pe un picior pe altul
Atunci, când te căutăm prin toate încăperile,
apoi te-am zărit, erai îmbrăcată în verde și ai ieșit,
iar eu am început să-ți vorbesc despre Războiul Rece și Gorbaciov
pășind nevrotic de pe un picior pe altul,
chestii despre care nici cea mai vagă idee nu aveam
doar ca tu să mai stai 4 minute
și încercam să o scot la capăt cu un sens genial,
dar ratasem, ajungeam să vorbesc non-sensuri
și tu ai plecat fluturându-ți părul,
gândind probabil ”niciodată nu l-am înțeles pe tipu’ ista”
și eu încă pășeam nevrotic de pe un picior pe altul,
încercând să găsesc chestia genială despre Războiul Rece
cu care te-aș putea ține pentru încă ceva timp.
