”Un taur în vitrina de piatră (antologie lirică, 1977-2012)”, de Liviu Antonesei
Editura Adenium, Colecția Punct.ro, Iași, 2013
Ilustrații de Dragoș Pătrașcu
În prima parte a articolului nostru dedicat volumului ”Un taur în vitrina de piatră”, apărut anul acesta la Editura Adenium, vă prezentam șase poezii care mi se păreau mie potrivite pentru a fi împărtășite cititorilor noștri. Astăzi, încă șase poezii foarte frumoase!
Cîntecel de dragoste
O, iubito, grota ta
Este doar amica mea!Grota ta, dulce cleștar,
nu m-așteaptă în zadar –
grota ta, dulce minune
iarăși este, iarăși vine.O, iubito, grota ta
Este doar amica mea!Grota ta în unduire
printre miile de fire,
se lipește de-a mea gură
care iarăși tremură.O, iubito, grota ta
Este doar amica mea!Grota ta și țâțele
mi-or aprinde brațele,
țâțele și grota ta
iar le simt alătura.O, iubito, grota ta
Va rămâne-n veci a mea!
Neînțelegerea. O poveste
Nu eram cavalerul în zale strălucitoare –
doar un bărbat obișnuit.Erai femeia așteptată?
Asta nu am știut
Asta nu vom afla niciodată.
O probă de realism
Amintire despre René Char
Voi veți rămâne în colibele voastre
de papură și lut –
eu m-am mutat
într-un castel
de vise.
Cincisprezece noi povești filosofice cretane
2.
Trecerea de la minus la plus
Nu este mereu un câștig –
Miopia măcar n-avea vârstă.Dar sub soarele mării, de nimic nu-mi pasă.
Aidoma zeilor din vechme,
Îmi aprinde epiderma până la nemurire –
Nici ei, zeii, n-au habar de locuri și vreme.Un murmur ritmat și lichid
La picioarele mele desculțe,
Un zbor înalt, prea înalt, în mine.
7.
E iluzie vinovată să crezi că durerea îndepărtării spaţiale
Se alină prin cea temporală. Zilele trec, dorul e mereu flămînd
Şi, parcă, mereu tot mai flămînd.Şi nici marea, şi nici stîncile zdrenţuite,
Nici pîlcurile de măslini,
Şi nici luna atîrnînd de streaşina tavernei
În care absorb prin toţi porii retsina,
Apoi uzo, apoi raki, apoi un aspru vin cretan
De culoare vie a sîngelui,
Nimic din toate acestea
Nu pot ascunde peştera de departe,
Ca un luminiş în umbra veselă a pădurii.Nimic nu trece cu totul, nimic nu vindecă –
Totul se adună în mine de la facerea lumii
Încoace.
În ostroavele Azore
2.
Aici, totul e după alte ritmuri,
Iar soarele umblă după calculele
Sale secrete –
Oricum ai privi lucrurile, aici
Este şi altcum, nu doar altunde.Doar ceea ce e închis în timpul meu
Rămîne la fel, oriunde m-aş preumbla –
Un fel de aer străveziu ce depăşeşte
Şi încăpăţînarea aspră a pietrei.Te ţii tare, suflet al meu,
Stabil şi călător în aceeaşi pulsaţie
Deodată.
London by Night
3.
În smokingul ultramarin, cu fireturi discrete
Şi joben la culoare, parcă e un lord de viţă veche,
Nu un portar de hotel. Se mişcă de parcă ar dirija
Măcar Royal Philarmonic Orchestra.A văzut ceva jos sau a scăpat ceva jos – în veci şi de-a pururi
Nu va exista o aplecare mai demnă, mai frumoasă.
Nu, nu în această lume, cu siguranţă.Trupul subţire învelit în culoarea mării profunde,
Trăsăturile perfecte, o dungă subţite de păr răşcovan
Răsărind de sub borul jobenului –
Numai bunul Dumnezeu ştie cît e structură
Şi cît este deprindere.