„Lungul zbor spre casă”, de Alan Hlad
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere din engleză şi note de Rodica Ștefan
Să citesc Lungul zbor spre casă nu a fost deloc ușor – însă nu din motivele la care v-ați putea aștepta. Cei și cele care mă cunosc știu că am fobie de păsări, iar porumbeii joacă un rol principal în manifestarea ei (m-a amuzat, totuși, cum deosebește protagonista cărții simplele păsări de porumbei, și cât de multe abilități deosebite le atașează). Vă puteți imagina calvarul descrierilor, peste care am mai și sărit, în special când porumbelul cu pricina nu era tocmai în stare bună. Dar am supraviețuit, fiindcă lectura mi-a plăcut și fiindcă se pare că aveam nevoie de un strop de ficțiune istorică în viață, la momentul respectiv.
Lungul zbor spre casă este romanul de debut al lui Alan Hlad, fost expert în domeniul asigurărilor devenit scriitor, care, în prezent, locuiește în Ohio alături de soție, copii, un Golden Retriever și o pisică insistentă, potrivit prezentării de pe site-ul său oficial. În Mulțumirile de la final, Hlad povestește cum i-a venit ideea scrierii cărții: așa cum se întâmplă adesea, a dat peste un articol dintr-un ziar, articol care pomenea despre scheletul de porumbel găsit într-un șemineu din Surrey, la multe decenii după război, având încă atașat un tub purtător de mesaje și, în el, un mesaj încifrat. Aflăm tot pe această cale că „Operațiunea Columba”, căreia cartea îi dedică multe pagini, a fost o operațiune militară reală, care a presupus parașutarea a 16 000 de porumbei voiajori în zonele ocupate de Germania din Franța și Olanda, pentru a permite locuitorilor să furnizeze informații despre inamic.
Cartea pomenește adesea despre coduri și cifruri secrete folosite de către britanici; dacă te pasionează, recomand miniseria The Bletchley Circle, tradusă la noi prin Cod pentru crimă și disponibilă pe Netflix
(Citind Mulțumirile, mi-am amintit de una dintre cele mai marcante replici din carte; Madeleine, o franțuzoaică din zona în care vor ajunge, la un moment dat, doi dintre protagoniști, povestește cum a aflat, stând la coadă la pâine, că unii dintre cei la care ajungeau porumbeii călători preferau să-i ducă pe furiș acasă și să-i mănânce, împreună cu familiile lor, pentru că erau una dintre rarele surse de carne disponibile.)
Documentare temeinică și multe fapte reale
Povestea care stă la baza gesturilor curajoase ale lui Ollie, un tânăr american de origine britanică din Maine, este și ea adevărată. (…)m-a surprins să aflu că mai bine de două sute de piloți civili americani au luptat în escadrilele „Vulturul” ale aviației militare britanice, încă dinainte de intrarea Statelor Unite în război în 1941. Acei bărbați curajoși au ajuns în Marea Britanie în special prin Canada, ignorând neutralitatea Americii, spune Hlad în Mulțumiri. Drumul lui Ollie de la ferma părinților săi până în Anglia este descris cu un potop de amănunte delicioase, în ciuda asprimii și violenței cu care se confruntă; cumva, mi-a amintit de un Tom Sawyer, la niște generații distanță, hotărât să își marcheze trecerea prin lume și sărind de la o navă la alta și de la o sarcină dificilă la o sarcină și mai dificilă, doar ca să ajungă să devină pilot RAF.
Documentarea scriitorului, după cum afirmă chiar el, a fost solidă, și dincolo de porumbei și de informațiile despre metodele de creștere a acestora aplicate de Asociația Națională, prezintă cititorului și o panoplie de arme și mai ales de avioane de luptă folosite de ambele tabere în Al Doilea Război Mondial. Dârzenia britanicilor care, din septembrie 1940 până în mai 1941, au îndurat opt luni de bombardamente necontenite în care au murit aproape 43 000 de civili va fi pentru mine întotdeauna o sursă de inspirație, mai precizează Hlad în Mulțumiri.
Dacă vă interesează cum au privit alți autori bombardarea continuă a Londrei în război, dintr-o perspectivă noir cu implicații politice profunde, puteți citi și Blackout (John Lawton), roman apărut la Editura Paladin în traducerea mea.
Doi protagoniști credibili și inimoși
Bazată deci pe fapte reale și pornind de la un articol senzațional dintr-un ziar britanic, cartea urmărește două fire narative principale, care, pentru scurtă vreme, se împletesc. Începem cu Susan Shepherd, o tânără studentă care a fost nevoită să întrerupă Facultatea de Zoologie din pricina izbucnirii conflictului, iar acum își ajută bunicul, pe Bertie, la hulubăria familiei. Ea este cea care va reprezenta familia și afacerea într-o misiune secretă (la discutarea căreia îl întâlnește chiar și pe Churchill – este, totuși, o operă de ficțiune), și îl va cunoaște pe Oliver „Ollie” Evans, debarcat în Anglia după o călătorie plină de peripeții.
Ollie are sânge britanic, așa cum îi place tatălui său să repete, și este unicul ajutor al părinților săi la ferma familiei, din Maine. A învățat să piloteze un biplan de când avea 14 ani și îl folosește pentru a stropi cartofii, dar și pentru a executa serii de cascadorii ale căror unică spectatoare este o fetiță din vecini. După o tragedie care-l destabilizează emoțional, ia calea oceanului pentru a-și încerca norocul și a deveni pilot RAF, în memoria unchiului despre care i s-a povestit cu venerație toată copilăria. O întâlnire întâmplătoare cu Susan și cu însoțitorul ei din armata britanică, la întoarcerea de la întâlnirea despre Operațiunea Columba, îl propulsează direct în mijlocul fulgilor, găinațului și lecțiilor de viață care alcătuiesc viața la crescătoria Shepherd.
Vreți să aflați mai multe despre păsări, în general, și despre porumbei, în special? Să descoperiți că Operațiunea Columba nu este nici pe departe singurul experiment masiv care implică această specie? Citiți Geniul păsărilor (Jennifer Ackerman), apărută la Editura Publica
Destinele celor doi tineri sunt parcă menite a se suda, când o succesiune de erori și nepotriviri îl plantează pe Ollie într-un avion plin de cuști cu porumbei meniți a fi lansați către Franța. Ce se întâmplă cu el mai departe, cum reușește să comunice cu Susan și care este deznodământul, la aproape 60 de ani mai târziu, aflați citind cartea. Recomand.
Mulțumirile mele se îndreaptă spre Rodica Ștefan, traducătoarea cărții, și spre echipa editorială, care au documentat cu migală informații inedite despre creșterea porumbeilor și despre numeroasele acrobații aeriene posibile.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Humanitas.ro, contul de Twitter al autorului, The Telegraph, Military Wiki)
