„Bunicul de ciocolată”, de Narine Abgarian şi Valentin Postnikov
Editura Humanitas Junior, Bucureşti, 2024
Traducere din rusă de Elena Drăguşin-Richard
Ilustraţii de Marina Puzirenko
Copil fiind, am adorat să fiu ascultător de poveşti. Multe şi fără de sfărşit, dacă se poate. Tot din aceeaşi perioadă se desprinde şi o vreme în care distanţa dintre unul din numeroasele blocuri ale unui oraş aglomerat şi ceea ce eu ştiam că este destinaţia perfectă pentru vacanţa cea mare şi lipsită de griji se măsura în aproximativ şase ore de străbătut sate şi oraşe, care se derulau asemenea unor borne dintr-o lungă şi interminabilă zi pierdută. Aşa se face că primii paşi pe drumul meu prin lumea cărţilor s-a împletit armonios cu o altă cale, puţin mai lungă, spre un sat moldovenesc desprins dintr-o lume impregnată de mistere, legende, şi aleanuri. Iar odată ajunsă aici, un vis rostit cu voce tare, fără teamă, a prins viaţă, atunci când ploaia a domolit pentru puţină vreme freamătul jocurilor în mijlocul unei naturi aflată la graniţa dintre cer şi pământ şi puternic străjuită de razele calde ale soarelui. Răbdarea bunicului cu vocea blândă şi calendarul bogat în imagini încărcate de culori pline de viaţă mi-au fost ajutoarele de nădejde în a învăţa cum să decriptez tainele fiecărei litere şi ale fiecărui cuvânt şi să îmi îndeplinesc acea dorinţă veşnic vie de a citi singură, fără să mă plictisesc vreodată şi nici să mă auto-declar obosită, atunci când timpul va dori să mă transforme şi pe mine într-un mesager al poveştilor.
Anii au trecut, iar copilul a crescut şi s-a lăsat antrenat într-un carusel neobosit, care vestea în fiecare zi că drumurile până la vacanţele mici şi mari sunt lungi şi anevoioase, iar pentru a le depăşi nu trebuie decât ca omuleţul-cititor să îşi păstreze entuziasmul de a trece dincolo de primele pagini ale oricărei poveşti care îi iese în cale.
Ca nişte arcuri luminoase peste timp, lunile ultimilor ani mi s-au dezvăluit în toată generozitatea lor, aducând pe rafturile din bibliotecă, dar mai ales din minte, o serie de poveşti anume scrise pentru cei mai mici dar foarte curioşi ochi. De dincolo de lumea străjuită de litere, imagini şi cuvinte, un glas tainic părea că mă strigă, dintre secunde, reamintindu-mi că cine a apucat să pătrundă prin portalul magic care leagă viaţa noastră de tărâmul lui A fost odată, nu va obosi niciodată să soarbă din elixirul dătător de speranţă al unui joc demult uitat. Căci doar de atingi cartea care ascunde cele culese din lumea bunicului de ciocolată, mâna pare să îţi rămână lipită, în vreme ce privirea se înseninează de la primul salt printre semnele negre încrise pe pagini decorate deopotrivă în alb şi în culori vii.
Şi aşa se face că, pentru puţină vreme, am fost la rândul meu, un Martin, o Matilda, sau orice alt omuleţ care aşteaptă cu nerăbdare sosirea unuia dintre acei bunici care par a coborî din poveste pentru a preschimba lumea într-un tărâm fermecat şi încărcat de framătul unei aventuri cum poate nu a mai fost vreodată. La început, totul se arată cât se poate de răsturnat şi deloc în armonie cu regulile lumii, care ne atrag atenţia, cu fermitate, la riscurile consumului excesiv de ciocolată, îngheţată şi alți astfel de inamici ai sănătăţii. Dar atunci când renumitul Târg al dulciurilor din Bergen se apropie, Bunicul de ciocolată pătrunde în scenă, luptând până în ultima clipă cu trei surori morocănoase, care presărau în calea lor piper, sare şi praf de ghimbir, ştirbind nu doar bunul renume al cofetăriilor, ci mai ales bucuriile nevinovate ale celor mici şi mari.
Nu intenționez să relatez foarte multe despre aventurile celor trei personaje, dar ceea ce se desprinde cu certitudine din toată această călătorie se dezvăluie, în acelaşi timp, ca o importantă lecţie pentru noi toţi. Şi astfel, deşi ajunşi la o vârstă la care nu mai avem, poate, prea multă nevoie de vise cu ochii deschişi, nu trebuie decât să ne îngăduim măcar câteva clipe de plutire nestingherită printre jocurile inocente şi vesele.
Şi nu mică ne va fi poate, mirarea, atunci când vom descoperi că o anume rază de soare ne iese în cale, mai devreme sau mai târziu pentru ne trezi, iar mai apoi a ne dărui acea mantie strălucitoare, menită să îmblânzească şi să însenineze chiar şi cele mai triste priviri. Iar de dincolo de prăjiturile bogate în creme, glazuri şi frişcă şi de bomboanele frumos ambalate, un Bunic devenit nemuritor ne va călăuzi pe acel drum ce se vrea înveșmântat de la un cap la altul în culorile secrete ale vieţii, în freamătul vesel al unei case impregnate de aroma îmbietoare a copilăriei, în oceanul luminos al basmelor şi viselor.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Sursă fotografii: https://www.libris.ro/, https://editurafrontiera.ro/narine-abgarian/, https://www.peoples.ru/, https://www.facebook.com/humanitas.junior.)
