„Ilustrația de modă în Republica Moldova”, de Eugen Reabenchi
Editura Cartier, Chișinău, 2025
Când deschizi volumul „Ilustrația de modă” de Eugen Reabenchi, ai sentimentul că intri nu doar într-o lume a desenelor frumoase, ci în însăși povestea fascinantă a felului în care oamenii și-au îmbrăcat trupurile și visele de-a lungul timpului. Deși trăim într-o epocă în care moda pare a fi consumată rapid, pe ecrane și în scroll-uri fără sfârșit, cartea aceasta îți amintește că, înainte de orice, designul vestimentar a fost și rămâne o artă – dar și o formă de libertate.
Pentru contextualitate, se cuvine să spunem că istoria designului vestimentar este, de fapt, istoria modului în care oamenii au încercat să-și exprime statutul, personalitatea și, uneori, revolta. În Evul Mediu, hainele erau supuse unor reguli stricte: cine avea voie să poarte catifea, ce lungime puteau să aibă mânecile sau cât de multe bijuterii puteai purta. Apoi, în secolele XVIII și XIX, rochiile au început să crească în volum, cu crinoline uriașe, de parcă femeile ar fi purtat în jurul lor ziduri delicate de stofă, ținând la distanță privirile și atingerea celorlalți.
Și totuși, undeva la începutul secolului XX, s-a întâmplat o mică mare revoluție. Paul Poiret a scos corsetul din garderoba feminină, lăsând trupurile să respire, iar Coco Chanel a transformat simplitatea în eleganță și a pus femeile în pantaloni, oferindu-le nu doar haine mai practice, ci și o nouă atitudine: aceea a independenței. Au urmat Dior, cu talia de viespe și fustele ample, și Yves Saint Laurent, care a împrumutat sacoul bărbătesc pentru a reda femeilor o putere pe care nu o mai purtaseră niciodată la vedere. Iar mai târziu, moda străzii, sub influența punk-ului, hip-hop-ului și altor mișcări, a devenit ea însăși un teren de luptă pentru libertate și individualitate.
În tot acest carusel al istoriei, ilustrația de modă a fost mult mai mult decât niște simple desene. Înainte de apariția fotografiei și a revistelor glossy, schițele erau singura fereastră prin care oamenii visau la rochii, costume sau accesorii. O linie trasată cu talent putea să creeze dorință, să lanseze tendințe sau să rămână în istorie drept începutul unui nou capitol în modă.
Cartea lui Eugen Reabenchi recuperează această tradiție a desenului de modă și o transformă într-o artă vie. Nu este doar un album elegant, de răsfoit pentru plăcerea ochiului, ci și un compendiu al muncii unor artiști de vază pentru cei care vor să înțeleagă cum se nasc siluetele, cum se redă volumul sau cum se sugerează mișcarea unui material pe corp.
Se simte în volumul său nu doar măiestria grafică, ci și o dragoste profundă pentru istoria modei și pentru oamenii care, de-a lungul secolelor, au avut curajul să rupă tiparele. Cartea este, în același timp, și un omagiu adus tuturor celor care au transformat hainele în declarații de identitate, în povești despre libertate, feminitate, rebeliune sau pur și simplu despre frumusețe.
Într-o vreme în care moda e adesea tratată ca un moft sau o simplă industrie a consumului, volumul lui Reabenchi amintește că hainele sunt limbaj și memorie. Ele vorbesc despre cine suntem și despre cine ne dorim să fim. „Ilustrația de modă” e o invitație la a privi mai atent, dincolo de vitrine și de tendințele trecătoare, și la a înțelege că moda face parte din patrimoniul nostru cultural, la fel de mult ca pictura, literatura sau muzica.
Cartea aceasta nu este doar pentru designerii aspiranți, ci și pentru oricine iubește poveștile țesute în mătase, lână sau bumbac. Este, în fond, o punte între trecut și prezent, o mărturie că, indiferent de epocă, oamenii vor găsi mereu în haine o cale de spune povești lumii. Și pentru asta, le datorăm designerilor – și ilustratorilor de modă – recunoștința de a fi cronicarii marilor revoluții purtate, uneori în tăcere, pe muchia unei foarfeci sau în vibrația unei tușe de creion.
