Biblioteca stranie de Ruxandra Cesereanu
“Nu doar cititorul profesionist, ci orice fel de cititor, în general, este fascinat nu numai de cărţile clasice, respectabile, faimoase, ci şi de opurile neobişnuite, ciudate, atipice, exotice — şi lista de calificative ar putea continua. Eu numesc aceste cărţi pur şi simplu stranii.
Dacă din cărţile clasic-faimoase cititorul reţine principii de viaţă, stări psihologice şi morale, cărţile stranii au atuul că năucesc, şochează, dar nu oricum, ci printr-o formă de înminunare.
Astfel de cărţi sunt binevenite întrucât urnesc cititorul din tabieturi, îi distrug obişnuinţele şi îl fac să rediscute şi să testeze din nou tocmai actul lecturii şi structura unui roman. Şamanii mexicani au un sfat aplicabil şi în lectură: ei spun că moartea nu poate ieşi în calea unui om decât dacă acesta parcurge în fiecare zi unul şi acelaşi drum, în chip monoton, fără să se abată din calea sa. Doar omul care în fiecare zi va parcurge altfel drumul său (altfel, de fiecare dată), doar acela va putea evita moartea o vreme şi o va putea păcăli, întrucât moartea nu îl va putea surprinde pe acelaşi drum obişnuit. Cam aşa e şi cu lectura şi cărţile!
O bibliotecă stranie nu mizează doar pe bizareria subiectelor, ci şi pe competenţa şi performanţa stilului: fără măcar o minimă valoare estetică, un roman straniu nu e valid; sau cel puţin aceasta este cerinţa mea explicită de la romanele pe care le voi portretiza şi analiza în cartea de faţă. Ele nu se cuvin a fi doar bizare, ci şi bine (sau excelent) scrise”.
Ruxandra Cesereanu
Mircea Eliade. Istoric al religiilor de Natale Spineto
Mircea Eliade (Bucureşti, 1907 – Chicago, 1986) este unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai istoriei religiilor din secolul XX şi unul dintre istoricii religiilor care au influenţat cel mai mult cultura timpului nostru. La douăzeci de ani de la moartea sa, el continuă să dea naştere la dezbateri şi polemici. Cu toate acestea, o reconstituire punctuală şi completă a scrierilor, vieţii şi gândirii lui Eliade, care să pună în lumină formarea lui progresivă, clarificându-i cadrul cultural de referinţă, nu a fost încă efectuată.
Această lucrare propune o reconstituire a principalelor faze ale biografiei intelectuale a savantului român, o analiză a conceptelor cheie din gândirea sa (comparaţia, arhetipul, hermeneutica, simbolul) şi a două componente fundamentale ale formaţiei sale: relaţia cu „maestrul“ Raffaele Pettazzoni şi cea cu exponenţii aşa-numitei „gândiri tradiţionale“. Cartea doreşte să contribuie la efortul de a readuce dezbaterea în jurul personalităţii lui Eliade în planul care, în actualul stadiu al cercetărilor, cu mulţimea de materiale noi şi mai puţin noi de care dispunem acum, promite a fi cel mai fructuos: cel autentic istoriografic.
Anexele conţin transcrierea, traducerea şi comentariul schimbului de scrisori dintre Eliade şi un alt protagonist al studiilor religioase din vremea sa: Károly Kerényi (1897–1973). Epistolarul, inedit, documentează relaţiile, complexe şi adesea conflictuale, dintre două personaje care, având în comun opoziţia faţă de istoria religiilor de tip istoricist, prezintă în realitate mari diferenţe de orientare în analiza faptelor religioase.
Liderul şi amăgirea sinelui. Depăşirea problemei de Institutul Arbinger
Publicat iniţial în limba engleză de Institutul Arbinger, volumul de faţă a devenit rapid un bestseller internaţional, graţie nu doar subiectului abordat (de mare interes în special pentru afaceri), ci şi felului în care e scris (sub forma unor dialoguri, care alcătuiesc o parabolă).
Cartea conţine sfaturi pragmatice, aplicabile atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională, referitoare la relaţiile interumane. Mai concret, teoria cărţii afirmă că nu contează ce anume faci pentru alţii, ci motivul pentru care procedezi aşa. Asta, deoarece oamenii simt diferenţa dintre gesturile exterioare şi justificarea lăuntrică a interlocutorului. Şi dacă te prefaci, nu te vor urma. Dar cel mai amăgitor lucru este faptul că nici măcar tu nu-ţi dai seama de fisura logică ce te îndeamnă să te izolezi de ceilalţi, ca şi cum ai fi închis într-o capsulă. De acolo, aflat la adăpostul propriilor scuze, îi poţi învinovăţi pe cei din jur de tot ceea ce nu merge bine în viaţa ta. Începi să te trădezi pe tine însuţi. Nu te mai poţi concentra asupra obiectivelor stabilite. Trădarea de sine poate deveni un obicei.
Pentru a găsi ieşirea din capsulă şi a rămâne pentru totdeauna în afara ei, singura opţiune viabilă pe termen lung este aceea de a te transforma pe tine însuţi – atât ca persoană, cât şi ca lider. Iar această carte pune la dispoziţia cititorilor toate strategiile şi tacticile necesare pentru succesul relaţiilor interumane.
Arbinger este un institut internaţional care susţine organizaţiile, comunităţile, familiile şi indivizii, dar şi profesioniştii care lucrează în domeniu, în rezolvarea implicaţiilor negative cauzate de iluzionarea sinelui — o problemă destul de puţin cunoscută, dar foarte răspândită în lume.
Soluţiile prezentate de institut rezultă dintr-un deceniu de explorare a acestui domeniu, prin intermediul unei echipe internaţionale de experţi. Noua teorie, care s-a definitivat treptat, a început deja să pătrundă în conştiinţa publicului. Încă din anii 1990, Arbinger explică aceste noi cunoştinţe în faţa a numeroase persoane şi organizaţii din întreaga lume.
Teologia în contextul ştiinţei de John Polkinghorne
În orice moment al vieţii, fiecare dintre noi e situat într-un loc anume, care îi oferă o perspectivă anume. Nimeni nu poate privi lucrurile fără absolut niciun punct de vedere. Iar contextul este unul dintre cei mai importanţi factori în formarea opiniilor şi a discursurilor de orice natură. Contextul societăţii noastre este unul normat de ştiinţă – o evidenţă. În cartea de faţă, John Polkinghorne propune un model de a face teologie în contextul nostru de astăzi, cel ştiinţific.
John Polkinghorne s-a născut la 16 octombrie 1930 în Weston-super-Mare (Marea Britanie), a predat matematică 11 ani la Cambridge, după care a optat pentru studii de teologie, iar în 1977 a fost hirotonit preot în Biserica Anglicană. Din 1988 până în 1996 a fost preşedinte al Queen’s College (Cambridge). A activat ca membru al Comitetului pentru etică medicală de la British Medical Association, al Comisiei pentru genetică umană şi al Comisiei pentru doctrină în Sinodul general al Bisericii Angliei. Printre numeroasele premii şi distincţii acordate se numără şi Premiul Templeton, în 2002, pentru contribuţiile aduse la cercetarea dialogului dintre ştiinţă şi teologie.
Cărţile lui John Polkinghorne sunt traduse în 18 limbi, câteva dintre cele mai semnificative volume fiind: The Way the World is: The Christian Perspective of a Scientist (1992), The Faith of a Physicist (1994), Belief in God in an Age of Science (1998), The End of the World and the Ends of God (2000, cu Michael Welker), Science and Creation (2002), The God of Hope and the End of the World (2002).
Volumul Quarks, Chaos, and Christianity (1994) a apărut în traducere românească la Curtea Veche Publishing, sub titlul Quarci, haos şi creştinism. Întrebări pentru ştiinţă şi religie (2006).
Universul lui Dumnezeu de Owen Gingerich
Owen Gingerich (n. 1930) este un cunoscut profesor american, care a ţinut în trecut la Harvard cursuri de astronomie şi istoria ştiinţei. Posesor a numeroase titluri onorifice şi premii, îşi datorează între altele faima statutului de specialist în viaţa şi opera lui Copernic, despre care a scris numeroase articole în reviste de specialitate şi o lucrare de sine stătătoare: The Eye of Heaven: Ptolemy, Copernicus, Kepler, New York, American Institute of Physics, 1993. Alte lucrări pe aceeaşi temă: The Role of Erasmus Reinhold and the Prutenic Tables in the Dissemination of the Copernican Theory, 1973, The Book Nobody Read: Chasing the Revolutions of Nicolaus Copernicus, New York, Walker, 2004, An annotated Census of Copernicus’ De revolutionibus (Nuremberg, 1543 and Basel, 1566), Leiden, Brill, 2002 (Studia copernicana. Brill’s series, vol. 2), (împreună cu Robert S. Westman) — The Wittich Connection: Conflict and Priority in Late Sixteenth-Century Cosmology, American Philosophical Society, 1988.
Owen Gingerich este (din 1996) editor al publicaţiei Oxford Portraits in Science, astronom emerit la Smithsonian Astrophysical Observatory, membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, al Societăţii Americane de Filosofie, al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţei şi face parte din „board of Trustees“ al Fundaţiei Templeton.
Lucrarea de faţă reprezintă sinteza conferinţelor Noble ţinute de savant în 2005, la universitatea unde a predat ani îndelungaţi, dar şi rodul unei remarcabile capacităţi de a antrena nespecialişti în chestiuni ştiinţifice.
