O amplă reconstituire istorică, o călătorie într-o lume demult apusă, dar ale cărei vestigii le găsim la tot pasul dacă știm unde să le căutăm; această lume este și azi un izvor fertil al identității noastre culturale. Un volum-eveniment, cu sute de ilustrații – monumente, fresce și obiecte. Noua carte a lui Tudor Dinu, Grecia din România. Mănăstirile închinate din Ţara Românească şi Moldova, 1564–1866, este disponibilă pentru precomenzi cu autograful autorului pe site-ul LibHumanitas.ro. Livrarea începe din 23 octombrie.
•
Monografia de față umple, în premieră, un mare gol istoriografic. De ce alegeau domnii și boierii noștri să-și încredințeze ctitoriile unor centre religioase îndepărtate, precum Muntele Athos, Ierusalimul sau Sinaiul? Cum funcționau aceste corporații economice și spirituale, ce averi aveau, cât trimiteau în afară? Ce erori fatale au dus la lunga lor agonie și la sfârșitul lor definitiv?
Tudor Dinu este unul dintre cei mai cunoscuți, mai apreciați și mai prolifici cercetători ai perioadei premoderne și moderne din istoria noastră – epoca fascinantelor interferențe și sinteze ale culturii românești vechi cu cea greco-otomană în spațiul moldo-valah. Opera sa, întemeiată pe o minuțioasă cercetare documentară și de teren, e o călătorie printr-o lume dispărută, dar ale cărei vestigii le găsim la tot pasul dacă știm unde să le căutăm; această lume este și azi un izvor fertil al identității noastre culturale.
Vreme de trei secole, mănăstirile închinate Locurilor Sfinte au spus un cuvânt greu în economia, cultura, spiritualitatea și politica Țărilor Române. Dincolo de clișeele sumare ale manualelor, istoria lor ne este puțin cunoscută. Întemeiată pe o muncă de documentare de peste un deceniu, în arhive din țară și străinătate, și pe o cercetare de teren exhaustivă, din satele uitate ale Moldovei până în ungherele neștiute ale Orientului ortodox, cartea lui Tudor Dinu nu este doar o amplă reconstituire istorică, ci și o călătorie într-o lume demult apusă, cu frământările și luptele ei pentru credință, bogăție și slavă deșartă.
„Dincolo de sfârșitul lor lamentabil, mănăstirile închinate au fost vreme de secole nu doar agenți economici esențiali ai Țărilor Române, ci și însemnate focare de spiritualitate ce au adus pe teritoriul Moldovei și Țării Românești ortodoxia în varianta ei greacă și au păstrat vie legătura cu marile centre ale creștinătății răsăritene. Au continuat să cultive arta ecleziastică de tradiție bizantină în forme deseori originale și remarcabile, așa cum sperăm să se convingă cititorul, însoțindu-ne într-un amplu periplu imagistic ce ne va purta atât prin lăcașurile închinate, răspândite de-a lungul și de-a latul Țărilor Române, cât și pe meleagurile Orientului ortodox.“ — TUDOR DINU
