Un eveniment editorial de exceptie pentru prafuita viata culturala prahoveana: domnului Christian Craciun ii apare un nou volum, total diferit fata de celelalte, in care nu mai analizeaza ucronia eminesciana sau intrarile in labirint, ci…viata politica valaha, cu nemuritoarele ei momente, uitate, inlocuite zilnic cu altele si mai gogonate si incomprehensibile.
(Codrut Constantinescu)
„Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte, de-a lungul anilor în care am scris constant despre viaţa noastră politico-socială, că voi aduna la un moment toate aceste efemeride într-o carte. Mi se părea de la sine înţeles că ele, precum pielea de şopîrlă, trebuiesc lepădate uitării la marginea şanţului istoriei mari și al biografiei mici. Cînd dl. director al ziarului Oglinda de azi, Florin Frăţilă m-a „silit” amical și insistent să fac selecţia, recitindu-le, am avut o surpriză. Observînd că ele se constituie într-un jurnal sui generis al vremilor prin care a trecut ţara. Am început cu două articole de la sfîrşitul lui 2004 care vorbesc (e semnul lipsei de evoluție) despre aceleaşi lucruri ca şi ultimele: alegeri, partide nereformate, marasm. Şi am mers strict cronologic pînă la sfîrşitul lui 2011, singura schimbare am făcut-o cu ultimul articol, pe care l-am mutat niţel, datorită titlului. Dansînd pe ruine mi s-a părut o bună închidere a panoramei şi, în acelaşi timp, o deschidere foarte bună pentru ceea ce înseamnă viaţa noastră politică din anul în curs.
Sunt cîteva idei fixe care revin în toate articolele: democraţia, libertatea, imposibilitatea de a reforma PSD-ul, necesitatea memoriei istorice şi a educaţiei, imaginea unei Europe a culturii şi nu a directivelor de la Bruxelles (sunt eurosceptic), necesitatea de a pune în paralel regimurile criminale nazist şi comunist, critica iluziilor coercitive ale corectitudinii politice, raţionalitatea, rolul nefast al presei (recte al televiziunii) totalitare, patriotismul. Repetarea acestora dă per ansamblu impresia de monotonie, dar tocmai asta este surpriza, să descoperim că viaţa noastră politică, atît de agitată la suprafaţă, este incredibil de monotonă pe termen lung, de circulară, în profunzime. Orientarea autorului este asumată fără fasoane: o dreaptă democratică, pro-liberală într-ale economiei şi pro-conservatoare într-ale socialului. O demofilie (auto)critică şi hotărît anti-populistă. Multe articole pleacă de la vreun fapt divers: o declaraţie, un accident, o ştire de presă, dînd uneori impresia de revistă a presei. Chiar cred că presa a făcut foarte mult rău, pe lîngă ceva bine, în toţi aceşti ani. Dacă „faptul” s-a pierdut în uitare, sper ca înţelesurile lui să rămînă.
Sunt şi cîteva portrete de oameni publici; ca şi în comentarea evenimentelor am orgoliul de a nu mă fi înşelat prea mult în diagnosticele asupra oamenilor, nici în cele negative, nici în cele pozitive. De cele mai multe ori, evoluţia evenimentelor mi-a dat dreptate. Un lucru şi despre stilul acestor articole, ele sunt uneori mai dure în limbaj (umorile nu pot lipsi), alteori mai demonstrative, oricum nu am pierdut nici o clipă din vedere un cititor ideal. Nu am făcut nici o schimbare, doar inevitabilele corecturi gramaticale și stilistice, trebuia păstrată temperatura, chiar atunci cînd timpul schimbă perspectivele. Trebuie să mulţumesc, în încheiere, tuturor acelora care, de-a lungul vremii, au făcut posibilă publicarea acestor articole (deloc comode), m-au încurajat să continui în momentele de profundă descurajare prin care un comentator al vieţii sociale e obligat să treacă.”
(Christian Crăciun, 21 august 2012)
