Marti, 4 decembrie, la ora 18.00, il puteti intilni pe unul dintre cei mai indragiti scriitori europeni ai momentului la Cafe Verona Bucuresti (Carturesti, subsol), unde va avea un dialog cu Adela Greceanu si Matei Martin. Dialogul va fi transmis live de catre Radio Romania Cultural (emisiunea „Timpul prezent”), asa ca va rugam sa nu intirziati. Evenimentul incepe la 18.00 fix. Fanii sint invitati sa-i adreseze intrebari si sa ia autografe.
Jon Kalman Stefansson este autorul Trilogiei Fiordurilor, in care au aparut romanele Intre cer si pamint, Tristetea ingerilor si Inima omului, in traducerea din franceza a Magdei Raduta, colectia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stanescu).
Autorul se va afla duminica, 2 decembrie, incepind cu ora 17.00, la Libraria La Doua Bufnite din Timisoara, cu prilejul aniversarii a doi ani de existenta a librariei.
Intre cer si pamint, un roman al despartirii de moarte, al sperantei si al maturizarii
Cu o suta si mai bine de ani in urma, pescarii Islandei stiau prea bine ce se afla intre cer si pamint: Marea Inghetata. De-aici incolo, lucrurile erau simple: iti faceai cruce sa nu te prinda furtuna, ieseai pe mare intr-o barca de sase oameni, aruncai unditele, asteptai ca pestele sa muste, trageai – de undite si apoi la visle –, te intorceai la mal, curatai pestele, il vindeai. Aveai apoi ce minca, aveai cu ce plati datoria la pravalia din sat, aveai chiar bani pentru o sticla de rachiu. Cu Barður se intimpla insa ca niste cuvinte il ucid. Mai rau: il ucid niste versuri scrise cu o suta de ani inainte de un poet orb, despre un rai pierdut, pe care pescarul nostru vrea sa le invete pe de rost si sa le puna intr-o scrisoare de dragoste. Cu gindurile prada poeziei, flacaul uita sa-si ia pufoaica atunci cind iese in larg, iar la intoarcere pescarii sint mai putini cu unul: Barður a murit de frig. Romanul lui J.K. Stefansson, primul dintr-o trilogie islandeza tradusa entuziast pina acum in douazeci de tari, e insa si un roman al despartirii de moarte, al sperantei si maturizarii, care nu inseamna neaparat resemnare. Prozatorul face din celalalt erou al cartii, numit scurt baiatul, un personaj ce ramine multa vreme in mintea cititorilor. Intre cer si pamint e deopotriva cartea cerului plumburiu, a marii nemiloase si romanul baiatului, al drumului sau prin durerea de a-si fi pierdut cel mai bun prieten, in incercarea de a gasi un sens pentru ceva de neinteles cind inca n-ai implinit douazeci de ani – adica pentru moarte.
Tristetea ingerilor, „o saga despre supravietuire in fiordurile neiertatoare ale Islandei.” (The Independent)
Cind pleci sa infrunti viscolul si noaptea ca smoala, e bine sa mai fie cineva cu tine. Baiatul, singurul nume pe care il are eroul din Tristetea ingerilor, a aflat asta pe pielea lui: pustiit dupa moartea celui mai bun prieten, nu plecase el peste muntii inzapeziti sa duca inapoi o carte din care blindului pescar i se trasese moartea? Acum, in volumul al doilea al trilogiei islandeze, porneste din nou la drum, intr-un aprilie intunecat pe care iarna nu vrea sa-l paraseasca. De data aceasta nu e singur: il insoteste pe Jens, postasul tinutului, abia inzdravenit dupa ce fusese dezlipit, stana de gheata, din sa – il prinsese o furtuna de zapada pe drum. Calatoria celor doi e, ca orice calatorie, prilej de a afla mai multe despre tine insuti decit despre cel cu care mergi alaturi, e invatatura si descoperire. Si, cind moartea pindeste la fiecare pas printre trimbele de zapada, calatoria e si mijloc de a pretui cit mai mult viata.
Inima omului, romanul cu care se incheie trilogia islandeza a lui J.K. Stefansson, trilogie care i-a adus autorului sau un urias succes international. Editia engleza a romanului a cistigat in 2016 Oxford-Weidenfeld Translation Prize.
Dupa ce si-a vazut prietenul inghetind in larg si dupa ce a strabatut muntii viscoliti ca sa inapoieze o carte aducatoare de moarte, baiatul, eroul fara nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefansson, incearca din rasputeri sa iasa biruitor dintr-o alta incercare: aceea a dragostei. In vara islandeza, care dureaza atit de putine saptamini, baiatul nu mai traieste decit cu gindul la parul imposibil de rosu al fetei de care s-a indragostit in clipele cind se zbatea intre viata si moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de strabatut, si doar scrisorile si poezia o apropie. Pina cind baiatul intelege ca inimii nu i te impotrivesti – si incepe astfel o noua calatorie peste ape intunecate si neiertatoare.
Jon Kalman Stefansson, unul dintre cei mai importanti scriitori contemporani islandezi, s-a nascut la Reykjavik, in 1963. A debutat in 1988 cu un volum de poeme; unul dintre romanele sale, Sumarljos og svo kemur nottin (Lumina de vara, apoi se lasa noaptea), a primit in 2005 Premiul Literar Islandez pentru fictiune. Opera sa a fost de trei ori nominalizata la Premiul pentru Literatura acordat de Consiliul Nordic, printre ai carui laureati se numara Tomas Transtromer, Sofi Oksanen si Kim Leine. In 2011, J.K. Stefansson a primit prestigiosul P.O. Enquist Award, iar romanul sau aparut in 2013, Fiskarnir hafa enga fætur (Pestii n-au picioare), a fost nominalizat la Man Booker International Prize si a primit premiul revistei Lire pentru cel mai bun roman strain. Intre cer si pamint, primul sau roman tradus in limba romana, a aparut la Editura Polirom in 2014, urmat la scurt timp de Tristetea ingerilor (2016).
