Odată cu Robert Redford a dispărut nu doar un mare actor, ci și o personalitate a cinematografiei americane și mondiale care a avut o mare influență asupra industriei prin susținerea sa pentru cinematografia independentă și înființarea, organizarea și conducerea vreme de decenii a Festivalului Sundance. Topul acesta se concentrează asupra activității din prima parte a carierei de actor a lui Redford și a rolurilor care i-au definit cariera. Nu este de mirare, cred, că toate rolurile care au intrat în acest top aparțin primelor decenii ale carierei sale. Au fost, desigur, filme importante și roluri semnificative pentru Redford și după 1979, dar cele pe care le-am inclus în Top 5 sunt cele care cred că i-au definit și trasat profilul de actor și cineast. Ca întotdeauna, este vorba despre selecția mea personală și despre o invitație la discuție, inclusiv la propuneri alternative.
1. All the President’s Men – 1976, regia Alan J. Pakula
Inspirat de cartea ziariștilor Carl Bernstein și Bob Wodward, ‘All the President’s Men’ poate fi considerat și ca filmul politic ultimativ și ca un fel de exorcizare a cinematografiei americane după scandalul politic Watergate terminat cu demisia președintelui Nixon și mai ales ca o odă adusă jurnalismului de investigație și rolului acestuia într-un sistem democratic. Filmul îi are în distribuție pe Robert Redford și Dustin Hoffman în rolul lui Woodward, respectiv Bernstein, în timp ce investighează scandalul pentru ziarul ‘The Washington Post’. Redford nu a fost nominalizat pentru Premiul Oscar, dar filmul a avut parte de alte opt nominalizări din care a câștigat patru premii, dar niciun premiu major, cel mai important fiind cel pentru un scenariu adaptat după un material de pe o altă medie.
2. Butch Cassidy and the Sundance Kid – 1969, regia George Roy Hill
‘Butch Cassidy and the Sundance Kid’ a fost filmul care a trecut aproape în întregime filtrul cenzurii comuniste și a fost proiectat în România, făcând din Robert Redford una dintre vedetele americane foarte populare și la noi. Filmul este un western modern care relatează povestea sau mai bine-zis legenda unei perechi de jefuitori de trenuri care fug în Bolivia pentru a scăpa de urmăritorii lor. În 2003 filmul a fost selectat pentru conservare în Registrul Național de Film al Statelor Unite de către Biblioteca Congresului considerat fiind „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”, în timp ce Institutul American de Film l-a clasat pe locul 73 în topul celor mai mari filme americane din toate timpurile. Nominalizat pentru șapte premii Oscar, a castigat patru dintre ele, între care două pentru banda sonoră care include cântecul ‘Rain Drops Keep Falling on My Head’ al lui Burt Bacharach. Nici Robert Redford și nici Paul Newman, partenerul sau în acest film, nu au fost printre nominalizați. Scena finală a rămas însă legendara și a fost imitată în sute de filme de atunci încoace.
Disponibil pe Disney+.
3. The Sting – 1973, regia George Roy Hill
Robert Redford și Paul Newman aveau să se reîntâlnească cu regizorul George Roy Hill pe platorurile unui alt film de mare succes – ‘The Sting’. Cei doi actori au împărtășit o prietenie legendară vreme de 40 de ani, construită pe încredere și un respect reciproc profund. Ambii bărbați apreciau viața de familie și integritatea în actorie și aveau un comportament similar – liniștit, dar plin de umor manifestat inclusiv prin farse și păcăleli în timpul producției filmelor. Acțiunea filmului ‘The Sting’ se petrece în 1936 și prezintă un complot complicat, pus la cale de doi escroci profesioniști (Paul Newman și Robert Redford) pentru a-l înșela pe un șef mafiot (Robert Shaw). Și acest film este inspirat de personaje reale – scenariul lui David S. Ward a fost inspirat de escrocheriile comise de frații Fred și Charley Gondorff. Coloana sonoră este remarcabilă pentru utilizarea muzicii ragtime, memorabilă fiind în special melodia „The Entertainer” de Scott Joplin, care a fost adaptată (împreună cu alte piese de Joplin) pentru film de Marvin Hamlisch. Filmul a câștigat șapte premii Oscar, inclusiv cel pentru cel mai bun film. Redford a fost nominalizat pentru premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, dar nu l-a câștigat, fiind preferat Jack Lemmon pentru rolul din ‘Save the Tiger’, ceilalți candidați fiind Marlon Brando (‘Last Tango în Paris’), Jack Nicholson și Al Pacino (‘Serpico’). În România comunistă filmul a avut parte de o distribuire ‘interesantă’. Nu a fost adus în rețeaua comercială, dar a fost proiectat la cinemateca aflată în acei ani la cinema ‘Union’.
4. Three Days of the Condor – 1975, regia Sydney Pollack
Robert Redford a jucat rolul principal și într-unul dintre filmele care au devenit un etalon al thrillerelor politice combinate cu variații ale teoriilor conspirative. Redford joacă rolul lui Joe Turner, analist CIA sub acoperire din Manhattan, pasionat de cărți, care își găsește toți colegii morți și trebuie să se ferească de cei responsabili până când vă înțelege în cine poate avea cu adevărat încredere. Partenera sa în film este Faye Dunaway. Filmul nu a avut un succes prea mare la lansare (o singură nominalizare la Oscaruri), dar a crescut în timp, fiind acum considerat unul dintre cele mai bune filme ale lui Pollack.
5. Barefoot in the Park – 1967
‘Barefoot in the Park’ scris de Neil Simon și regizat de Gene Sacks a fost probabil primul film adus în România în care l-am văzut pe Robert Redford. El joacă aici rolul lui Paul Bratter, un tânăr avocat conservator căsătorit cu frumoasa și liberala Corie Banks, interpretata de Jane Fonda. Cei doi se iubesc la nebunie, dar relația lor extrem de pasională se transformă în discordie atunci când închiriază primul lor apartament într-o clădire dărăpănată de cinci etaje din New York, populată cu vecini excentrici. Abordarea lejeră și farmecul celor doi actori fac din acest film o bornă în trecerea de la comediile de familie clasice ale Hollywood-ului anilor ’30-’50 spre comediile romantice sexy ale deceniilor următoare. Câteva dintre rolurile secundare sunt de asemenea de remarcat, printre care cel al lui Charles Boyer și al lui Mildred Natwick, care a primit de altfel singura nominalizare la un premiu Oscar de care s-a bucurat acest film.
