Ultimele luni au fost complicate și călduroase, astfel încât filmele văzute au avut câteva caracteristici bine țintite: să mă amuze, să mă binedispună, să facă trecerea de la muncă/căldură la ceva răcoare ce vine odată cu toamna. Și apoi cu iarna, care ne îndeamnă mereu să stăm în casă și să vedem filme peste filme. Așa că m-am concentrat, din nou, pe comedii franțuzești sau italienești, deși, după cum veți vedea (și vor comenta unii și alții), cel mai onest, mai bine construit și interpretat mi s-a părut un serial excelent, de doar șase episoade. Enjoy!
1. The Chair – Șefa de catedră (2021, serial, 6 episoade)
O profesoară de origine coreeană ajunge șefă a catedrei de engleză la o prestigioasă universitate, iar viața ei complicată, mai ales în ceea ce privește relațiile eșuate (inclusiv cea cu fiica sa minoră), se izbește brusc de ambițiile ascunse profesorilor și conducătorilor, de interesele acestora și totul devine un tăvălug care amenință să-i distrugă sufletul. Complicat să ajungi într-un post în care vii cu sufletul deschis și te lovești de bisericuțe, de ambiții personale, de lipsă de încredere și mai ales de o corectitudine politică prost înțeleasă (de fapt, cam mereu corectitudinea asta e prost înțeleasă, lipsită de toleranță și de inteligență pură): o profesoară nu e sprijinită pentru că e de culoare sau e sprijinită prea mult tocmai pentru că de culoare; un profesor face analogii literare cu perioada nazistă și este perceput automat drept nazist; unii consideră că șefa de catedră a ajuns pe post nu pentru că e deșteaptă, ci pentru că are pile sau e coreeancă. Etc. etc.
Iar acest serial e adresat tocmai celor mai isteți dintre noi, cei care apreciază dialogurile bine meșteșugite, cei care apreciază ironia subtilă, care își dau seama ce este criticat aici și ce este criticabil în societatea noastră plină de „egalități” forțate.
Despre film, a scris Tudor-Costin aici. Nota: 8,5/10
2. La tête en friche (2010) – După-amieze cu Margueritte
M-am gândit mult cum să caracterizez acest film emoționant și foarte sensibil, o dramă, o comedie, un film de familie. Aș putea trece peste acestea și să spun că este un film care vorbește despre iubire în general, despre iubirea pentru cărți în special. Și care te duce prin multe zone ale sufletului uman, cu delicatețe și fără să o simți. Aparent, suntem în zona unei analize atente a oamenilor simpli, care trăiesc o viață fără presiuni și destul de monotonă: Germain Chazes muncește în grădina sa, merge la birtul comunal, hrănește porumbeii, are o iubită și trăiește alături de mama sa, cu care a avut mereu o relație distantă; viața lui nu pare să se schimbe niciodată până nu întâlnește o femeie de 95 care îi citește în parc și îl îndeamnă să citească. Să ne înțelegem, Germain nu este un isteț, nu a citit niciodată și se exprimă deseori peste limita decenței. Dar este sufletist, are încredere în oameni (deși nu ar trebui) și redescoperă viața prin cărțile citite sau dăruite de Margueritte. O altă viață, una plină de iubire. Te pot salva cărțile, îți pot schimba viața? Gérard Depardieu îți poate confirma, aici, că da. (Nu vă uitați decât dacă aveți oarece sensibilitate în suflet!) Nota: 7/10
3. Yesterday (2019)
M-am tot gândit ce film să vă recomand pentru acest weekend, din cele trei pe care le-am văzut în ultimele zile, și am rămas la cel mai vesel dintre ele, acest Yesterday, care, deși are și urme de melancolie și alură de musical, mi se pare cel mai optimist dintre toate. Așadar, o dereglare în ordinea lumii schimba cumva trecutul, astfel încât prezentul este văduvit de Beatles, Oasis, țigări sau Coca Cola. Însă un număr limitat de persoane își amintesc de toate aceste lucruri (am numărat trei persoane), așa că unul dintre acestea, un muzician fără succes, își dă seama de oportunitate și „recompune” piesele celor de la Beatles. Are, normal, succes, muzica își păstrează savoarea și excelența și el (interpretat de Himesh Patel) este pus în fața unei dileme: va spune adevărul, că el nu este adevăratul compozitor? Va renunța la faimă și la minciună? Va continua muzica celor de la Beatles să atingă inimile. „Yesterday” nu este un film pretențios, dar este unul dintre acele feel-good-and-beautiful-music-movies care îți permite ție, spectatorilor, să ierți eventualele erori și să te bucuri încă o dată de muzică bună. Nota: 7/10
4. When Pigs Have Wings (2011) – Când porcii vor zbura
Pe când vedeam acest film, mi-am adus aminte de un banc:
„Cei trei purceluși Nif-Nif, Naf-Naf și Nuf-Nuf se jucau veseli, se tavaleau pe covor, cântau… când brusc, se deschide ușa și în cameră intră lupul. Toți 3 au încremenit…
Lupul jovial:
– Salam Aleikum !
Toți au răsuflat ușurați.
– Slavă Domnului, esti musulman…”
Cam despre asta este și vorba în această comedie atipică, cu tușe grosiere, despre un pescar palestinian (nu e cert dacă e din Gaza sau nu, oricum aspectele istorice și geografice nu au prea mare importanță aici), care găsește într-o zi în năvodul său nu tonul pe care îl spera, ci un purcel mare, gras și… necurat, desigur. Cum să facă să scape de el? Cui să-l vândă? Cum să-l ascundă încât să nu fie bănuit de necredință? Trupelor israeliene? Kibbutzurilor? Crucii roșii? Din aceste dileme nu poate ieși acest arab care nici măcar nu are voie, prin religia sa, să atingă porcul. Rezultă o comedie de situație chiar simpatică și care își păstrează ironia fără să se complice în discuții despre religie, etnie sau teritorialitate. Desigur, trebuie să ai umor ca să îți placă și să nu fii politically correct peste limitele admise 
Nota: 7/10
5. Les Mythos (2011) – Băieți cu imaginație
Dacă căutați un film relaxant și simpatic pe care să-l vedeți în această seară de duminică, Les Mythos este recomandarea mea, pentru că nu este un film pretențios, este amuzant și nici nu pretinde a fi ceea ce nu este. O comedie simplă și corectă. Cele trei personaje masculine sunt agenți de securitate la un magazin, dar e clar că nu se pricep la ceea ce fac, nu știu să gestioneze acest job și nu trece mult până nu rămân fără slujbă. Șansa lor este să devină gărzi de corp, pentru fiica unui magnat de afaceri, iar aventurile pot începe. Normal ar trebui să fie totul un eșec, dar norocul începătorilor (și proștilor, uneori) este că totul cade în picioare și reușitele se acumulează. Chiar dacă pare totul o harababură. Avem aici patru personaje principale și interpreții acestora reușesc roluri corecte, reușite, așa cum trebuie. La final, un film de weekend care te binedispune. Că doar e francez. Nota: 7/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
