Amos Oz (1939 – 2018) a fost unul dintre cei mai reprezentativi scriitori de limbă ebraică și unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Prozator, eseist, publicist, activist cultural, Oz face parte – alături de nume ca Borges, Kafka, Joyce, Philip Roth sau Murakami – din categoria selectă a marilor scriitori care nu au fost onorați cu Premiul Nobel în pofida popularității și influenței lor. A fost și este extrem de popular și în România, unde a fost tradus pentru prima data în 1981. Editura Humanitas-fiction i-a dedicat o serie de autor care numără în prezent 21 de titluri. A vizitat de câteva ori România, și la una dintre ultimele vizite a întreținut un memorabil dialog pe scena Ateneului Român cu Gabriel Liiceanu. În continuare voi prezenta pe scurt cinci dintre cărțile sale memorabile traduse în limba română. Ca totdeauna, este vorba despre o selecție personală, ordinea nu are prea mare importanță, și acest top este mai ales o invitație la comentarii și adăugiri.
1. „Soțul Meu, Mihael”
Aceasta a fost prima carte a lui Oz tradusă în limba română și prima pe care am citit-o. A apărut în colecția Globus a Editurii Univers, colecție care publica în anii 60-80 traduceri de valoare din proza contemporană a lumii. De atunci s-a bucurat de numeroase re-editări și de cel puțin trei traduceri diferite. Cartea a fost scrisă în lunile dinaintea Războiului de Șase Zile din 1967 și publicată în 1968, titlul exact în ebraica fiind ‘Mihael al meu’. Este o carte frumoasă și profundă, o poveste de dragoste emoționantă dar și cronica unei căsnicii eșuate. Eroina principală, Hannah Gonen este bântuită în visele ei de doi băieți care au dispărut din Ierusalim după înființarea statului Israel. Hannah se retrage treptat în sine, se îndepărtează de soțul ei într-o lume privată a fanteziei și a dorințelor suprimate. Amos Oz, cunoscătorul de oameni pătrunde aici în sufletul eroinei și ni-l dezvăluie cu dramatism dar și cu delicatețe. Romanul a fost ecranizat în 1976.
2. „Poveste despre dragoste și întuneric”
‘Poveste despre dragoste și întuneric’, apărută în 2002 în Israel și în 2005 – pentru prima dată – în România, este cea mai personală carte a lui Amos Oz, la intersecția între roman autobiografic și carte de memorii. Cartea a fost tradusă în 28 de limbi și peste un milion de exemplare au fost vândute în întreaga lume. În 2011, o traducere pirat în limba kurdă a fost semnalată într-o librărie din nordul Irakului. Se spune că Oz a fost încântat. Cartea documentează o mare parte din viața timpurie a lui Oz și include o istorie a familiei cercetată de un unchi al tatălui său. Sunt descrise o serie de evenimente pe care nu le comunicase anterior. De exemplu, înainte de a scrie cartea, Oz evitase să discute despre sinuciderea mamei sale, în 1952, cu tatăl său sau să scrie public despre asta. Și această carte s-a bucurat de o versiune pe ecran. Un studio de filme aflat în proprietatea lui Natalie Portman a achiziționat drepturile ecranizării cărții. Portman a început să filmeze în februarie 2014, la Ierusalim. Filmul marchează debutul ei că regizoare de lungmetraje și ea joacă în film, de asemenea, rolul mamei lui Oz.
3. „Evreii și cuvintele” (în colaborare cu Fania Oz-Salzberger)
Oz a fost și un formidabil eseist. ‘Evreii și cuvintele’ apărută în 2015 în traducerea Ioanei Petridean este o carte diferită de altele semnate de Oz. Este un eseu având că tema aventura spirituală care este istoria evreilor și problema extrem de complexă a identității evreiești. Cartea este scrisa în original în limba engleză și nu în ebraica contemporană în care sunt scrise majoritatea cărților lui Amos Oz, și este rezultatul colaborării dintre scriitor și fiica sa, Fania Oz-Salzberger, de profesie istoric. Amos Oz găsește că liantul comun și esența continuității evreiești sta în Cuvânt. Existența unei culturi bazate pe transmiterea informației prin cuvinte – scrise și povestite, rostite că rugăciuni sau șoptite în taină de părinți copiilor din generație în generație – acesta este secretul supraviețuirii și al continuității în viziunea autorilor acestei cărți. Dialog perpetuu, dialog intre evrei, dialog cu alte culturi, dialog cu însuși Dumnezeu. ‘Evreii și cuvintele’ este un text de o mare valoare și complexitate despre istoria și identitatea evreiască, despre textele și cuvintele care le-au definit și le-au asigurat evreilor continuitatea și supraviețuirea.
4. „Iuda”
‘Iuda’ este romanul care mi-a plăcut cel mai mult din ultimul deceniu al creației lui Amos Oz. Titlul exact în ebraică este ‘Evanghelia după Iuda’. Personajul biblic Iuda are o conotaţie extrem de diferită în interpretările evreieşti şi cele creştine ale dramei care s-a petrecut pe colinele Galileei şi ale Ierusalimului în anul 30 sau 33 (nu există unanimitate în estimările asupra datei exacte). Iuda este perceput de lumea creştină ca un simbol al trădării mercantile şi al refuzului evreilor de a-l recunoaşte pe Iisus că Mântuitor. Istoricii şi comentatorii biblici evrei ignoră aproape complet personajul. Amos Oz propune în cartea sa nici mai mult nici mai puţin decât o reabilitare istorică a lui Iuda, şi pornind de aici propune o discuţie filozofică şi politică a noţiunii de trădare, a motivaţiei celor acuzaţi de ‘trădare’, şi a percepţiei ca ‘trădători’ a celor care gândesc altfel decât majoritatea la un moment dat în istorie. Remarcabilă este şi descrierea Ierusalimului în iarna anului 1959, o imagine foarte diferită de cea pe care o poate avea vizitatorul ocazional de astăzi, dar chiar şi localnicii care nu au cunoscut acea perioadă.
Acţiunea romanului se petrece iarna, şi vremea este aproape ‘europeană’ dar nu acesta este punctul cel mai special şi mai diferit. Amos Oz construieşte pentru personajele sale fundalul unui Ierusalim divizat în perioada în care jumătate din oraş era ocupat de iordanieni, şi între cele două sectoare ale oraşului exista o permanentă stare de tensiune, rezultatul unui război care cel puţin în această parte a ţării se încheiase cu un armistiţiu fragil şi neconcludent. Un Ierusalim traversat de frontieră şi de sârmă ghimpată, în care şuieră gloanţele în nopţile reci de iarnă, un Ierusalim care pare mă degrabă asemănător cu imaginea Berlinului din timpul războiului rece. Cu ‘Iuda’, Amos Oz ne-a lăsat încă o carte de excepţie, complexă şi pasionantă, cu personaje vii şi care rămân în amintirea cititorilor, o meditaţie asupra istoriei, religiei şi relaţiior între acestea, o carte semnificativă pentru Israelul de ieri, de azi şi de mâine.
5. „Între prieteni”
‘Între prieteni’ apărea în același an cu cartea de eseuri ‘Evreii și cuvintele’ scrisă de Oz împreună cu fiica sa Fania Oz-Salzberger și precede cu doi ani ultimul său mare roman, ‘Iuda’. În această carte Oz se întoarce la primul deceniu de existență a Statului Israel, anii ’50 ai secolului trecut, și își plasează cele opt povestiri într-un kibbutz imaginar pe nume Ykhat. Cei care cunosc biografia autorului știu că Oz, născut la Ierusalim în 1939, s-a alăturat în 1953, după sinuciderea mamei sale, kibbutzului Hulda din centrul Israelului, și a trăit acolo până în 1986. Cartea aceasta decantează și recompune amintirile dar și experiența socială, politică și umană a autorului. Fiecare dintre povestiri are o structură narativă independentă, unele personaje se regăsesc în mai multe dintre ele și, împreună, ele compun în tehnică de mozaic în care piesele sunt episoade din viața de zi cu zi, o imagine complexă și cuprinzătoare a unui loc și a unei perioade istorice.
Genul, desigur, nu este nou în literatura lumii. Asocierea mai veche care îmi vine în minte este cu piesa de teatru ‘Orașul nostru’ a lui Thornton Wilder, iar cea mai recentă cu ‘Medgidia, orașul de apoi’ a lui Cristian Teodorescu. Ceea ce a surprins Amos Oz în povestirile din ‘Între prieteni’ este un moment istoric dintr-un proces care continuă și în ziua de astăzi. Cititorul acestei cărți beneficiază de o ‘privire înapoi lipsită de mânie’ față de un mod de organizare și acțiune socială care a încercat să schimbe și fața pământului, și interiorul oamenilor. În prima antrepriză succesul a fost spectaculos. În ceea de doua, eșecul a fost previzibil.
Natura umană învinge ideologiile, și puțini sunt scriitorii care au reușit să exprime acest adevăr într-un mod atât de simplu, de expresiv și de convingător cum a făcut-o Amos Oz.
