Top 5 cărți care ar merita să fie reeditate

Industria editorială este una dintre sferele cele mai prodigioase ale antreprenoriatului cultural, deoarece impune o constantă atenție față de noutăți și de titluri care ar avantaja prioritar cititorii. Totuși, de multe ori, cei din urmă, consumatori fideli de carte își doresc o revenire la origini sau o reamintire a lecturilor cu care au crescut. Iată de ce, mi-am propus în acest articol să fac un exercițiu de rememorare și să aleg cinci cărți pe care ar trebui să le reediteze editurile noastre. Sper că pe final de articol, îmi veți lăsa propriile recomandări de carte veche sau relativ nouă pe care vi le doriți din nou într-o ediție proaspătă.

1. „Cartea foametei”, de Larisa Turea

Deschide lista mea volumul „Cartea foametei” de Larisa Turea, apărută în trei ediții consecutive la editura Cartier. Nu este o carte veche, în sensul anului apariției, dar valoarea sa educativă și istorică este ireproșabilă. Toate mărturiile adunate în paginile sale sunt o dovadă incontestabilă a vremurilor grele pe care puterea sovietică ni le-a adus la pachet cu o ideologie aberantă. De ce mi-aș dori să fie reeditată această carte? Pentru că s-ar potrivi perfect pentru curriculumul universitar, acolo unde analiza empirică se îmbină cu studiul clasic. Larisa Turea ne-a oferit posibilitatea de a studia un fenomen amplu prin prisma martorilor oculari, ceea ce exclude, din start, orice subiectivism.

2. „Cartea Secretă”, de Gregory Samak

Un alt volum, de data aceasta de ficțiune, pe care mi l-aș dori reeditat, poate într-un alt format decât pocket book, e romanul lui Gregory Samak, intitulat „Cartea Secretă”. Este o narațiune despre Holocaust, călătorie în timp, fugă și oroare. Un roman care m-a cucerit de la prima filă și m-a ținut captivă în mrejele istoriei sale.

3. ”Annabel”, de Kathleen Winte

Un al treilea roman pe care l-am citit în trecut și m-aș bucura să ajungă din nou în atenția publicului este ”Annabel” de Kathleen Winter, un roman experimental și absolut fantastic despre un hermafrodit prins în mrejele unei lumi care nu e gata ă-l accepte. Trist, dezolant, disperat pe alocuri mi-a amintit de greutatea cu care ne învățăm să acceptăm tot ce e diferit de noi. Este și o carte care reflectă asupra diversității ca impediment de integrare socială. Suntem sau nu pregătiți să acceptăm ceea ce nu intră în zona noastră de confort?

4. „Țara mea suspendată”, de Anca Mizumschi

Și volumul „Țara mea suspendată” de Anca Mizumschi ar merita cu prisosință o reeditare, fiind un exercițiu de creativitate și de conexiune cu tot ce înseamnă problemele spațiului românesc văzute prin optica diasporei. Anca Mizumschi este o observatoare fină a tot ce se petrece cu Patria sa și parcă îmbină plecarea cu venirea, rămânând ancorată în realitățile noastre.

5. „Doar un suspin”, de Anne Philipe

Și ultima carte în acest top este „Doar un suspin” de Anne Philipe, o apariție de la 1967, tradusă de Sidonia Drăgușanu. O carte care e foarte sensibilă, dureroasă, despre doliu și regăsirea sinelui, în contextul plecării subite a unui soț și tată iubit și admirat.

Cu siguranță, această listă ar putea să fie mult prea mică, deoarece fiecare dintre noi am trecut prin experiențe de lectură inedite, savuroase și care ne-au creat o dependență întinsă în timp. Cert e că fiecare carte își găsește cititorul de oriunde, este doar o chestiune de timp.