Scrieți „biografie sportivă” într-un câmp de căutare Google și veți descoperi prea puține rezultate, față de acțiunea analogă, însă cu termenul în limba engleză – și, probabil, franceză, germană, sau alte câteva limbi de circulație internațională. Într-adevăr, la o primă analiză a cărților de profil publicate la noi, fie direct în limba română (în proporție covârșitoare, cum e și firesc, despre sportivi și sportive autohtoni), fie în traducere, sunt chiar puține.
Spre bucuria mea și nu doar, ele există, chiar și așa, în număr mic; poate că tocmai de aceea sunt mai prețioase și devine un exercițiu mai ușor să mă gândesc și să recomand câteva. Ce aș vrea să clarific este că nu alcătuiesc o primă listă condensată de biografii sportive doar pentru pasionații și pasionatele de sport. Mi s-ar părea o eroare fundamentală. În fond, nici eu nu sunt pasionată de Formula 1 sau de tenis, dar am citit cu mare curiozitate cărți despre Michael Schumacher sau despre Steffi Graf. Pe lângă faptul că mă fascinează motivația celor care practică un sport de performanță (sau mai multe), îmi place să aflu cât mai multe detalii și despre copilăria, adolescența și viața lor. Îmi place să înnod firele unor existențe mai puțin obișnuite, aflate adesea sub presiune, și să deznod ițele echilibrului pe care mulți și multe dintre ei par să reușească să îl găsească – sau nu. Biografiile sportive sunt cărțile mele de self-help.
1. Michael Jordan. Viața (original: Michael Jordan – The Life), de Roland Lazenby
Traducere de Florin Tudose, Vasile Decu, Raluca Chifu, 2016, Editura Publica, 816 pagini
Dar nu e o carte! veți exclama. E o cărămidă! Improbabil. De fapt, dimensiunile nu corespund. Însă nu v-aș recomanda, ce-i drept, să o purtați după voi spre a mai fura câte o privire între paginile sale, cât schimbați liniile de metrou sau așteptați autobuzul în stație, mai ales dacă plouă. Este solidă. Este compactă. Și a fost descrisă, printre alții de New York Times, drept „o biografie extraordinar de bine documentată”.
Autorul se numește Roland Lazenby și a mai scris, printre alții, despre Phil Jackson sau despre Kobe Bryant. Ce mi-a plăcut în mod deosebit la structura cărții este că firul narativ începe cu vreo 70 de ani înainte ca Jordan să se nască și relatează despre străbunicul lui. Justificarea parcursului pe care-l urmează cartea poate fi similară cu ce scriam în introducere: când documentezi sau citești despre un om care a obținut rezultate fabuloase în sport, te întrebi, în primul rând, cum. Și asta încearcă Lazenby să explice, de unde până unde a ajuns acest simbol internațional al baschetului atât de… bun.
Practic, de ce avem parte în Viața lui Michael Jordan este nu doar un portret, ci un tablou parcă inspirat de Pieter Bruegel, cu multe personaje, cu scene vii, cu descrieri vibrante. Iar celor care iubesc baschetul și-i vorbesc limba le spun să n-aibă teamă, pentru că, pe lângă povestea copilăriei și adolescenței celui care-avea să devină Air, avem și suficiente informații despre competiții (de la anii de colegiu până la profesionism) și despre victorii, înfrângeri, reușite și eșecuri, filtrate prin ochii coechipierilor, adversarilor, antrenorilor etc. etc., să putem câștiga orice concurs de cultură… jordaniană la care ne-am gândit să participăm ulterior.
Pont: Dacă ai tresărit când l-am menționat pe Phil Jackson, poate vrei să citești 11 inele, o carte scrisă de acesta împreună cu Hugh Delehanty (redactor la Sports Illustrated și People), tradusă la noi de Sorin Niculescu și publicată la Pilot Books.
2. Băieții din barcă. Nouă americani și legendara lor cursă pentru aur la Olimpiada de la Berlin din 1936 (original: The Boys in the Boat: Nine Americans and Their Epic Quest for Gold at the 1936 Berlin Olympics), de Daniel James Brown
Traducere de Smaranda Nistor, Mihaela Sofonea, Daniela Fudulu, 2019, Editura Pilot Books, 408 pagini
Cu riscul de a părea superficială, ador formatul în care publică Pilot Books! Este atipic, deci te înseamnă să rezervi deja un raft aparte numai pentru cărțile lor, iar cotoarele se aranjează excelent, cu fontul fosforescent fix unde trebuie, într-un contrast deosebit cu grafica intenționat mai fadă de pe copertă.
Acum, încheind scurta odă adresată aspectului coperții (care nu ar trebui să conteze, dar contează!), revin la carte. Dacă v-am povestit despre baschet, un sport pe care nu-l urmăresc, și totuși nu aveam cum să nu fi auzit de Michael Jordan, iată că am ajuns la canotaj, ramură sportivă care chiar că nu mi-a bătut niciodată în geamul conștiinței, îndemnându-mă să mă trezesc, să deschid televizorul și să număr bătăile de vâsle, rame și ce alte instrumente mai folosesc sportivii și sportivele să avanseze și să cârmească. Rușinică, veți spune. Tocmai eu, născută în același județ cu Elisabeta Lipă, într-un oraș a cărui sală polivalentă îi poartă numele!
Cu toate că eu și canotajul nu ne-am intersectat, vreau să subliniez că Băieții din barcă spune, mai degrabă, o poveste. O poveste despre curaj și disciplină, despre optimism colectiv, despre echipă. Este povestea echipei americane de 8+1 care, după crahul financiar de acasă și cu primii ani de ascensiune a nazismului în Europa pe fundal, „reușesc să-l învingă pe Hitler la el acasă” (Ascendis). Partea emoțională, de altfel, se construiește în jurul lui Joe Rantz, despre care capeți impresia că vâslește nu neapărat pentru faimă și medalii, ci pentru sine. Fără familie, fără oportunități, fără un viitor luminos la orizont, Rantz pare să fi găsit în echipă un loc în care se simte confortabil și în care contează.
Cartea a fost scrisă pe baza jurnalelor pe care le-au ținut o parte dintre echipieri, a scrierilor vremii, dar și a fotografiilor și altor mărturii pe care le-a consultat și cercetat autorul. Deosebit mi se pare, pe de o parte, scheletul narativ, felul în care acțiunile în sine se conturează într-un cadru mult mai amplu, cu multiple semnificații, și, pe de altă parte, faptul că ne introduce tiptil într-o lume pe care eu o găsesc fascinantă: cea a sportului practicat la nivel de colegiu și facultate, în Statele Unite. Echipa protagonistă reprezenta University of Washington. Bonus: are chiar și elemente romance – dar pe acestea vă las să le descoperiți chiar voi!
Pont: Căutați prin stocurile librăriilor sau anticariatelor Mila 23, un roman grafic publicat în 2012 de către Asociația Ivan Patzaichin, care spune în imagini povestea multiplului campion olimpic.
3. Mănâncă și aleargă. Incredibila mea călătorie spre glorie în ultramaraton (original: Eat and Run: My Unlikely Journey to Ultramarathon), de Scott Jurek
Traducere de Nicoleta Mitrofan, 2016, editura Preda Publishing, 290 pagini
Stați liniștiți, că nici să alerg sau să mă uit la competiții de atletism nu îmi place! V-am spus doar că (auto)biografiile sportive nu sunt neapărat pentru cei și cele pasionați de sport; sau de un anumit sport. Iată, cartea de față mi se pare un excelent exemplu. Autorul, Scott Jurek, este un ultramaratonist american, considerat o adevărată forță a disciplinei sportive în care concura. Dincolo de pleiada de victorii și recorduri, însă, ce îl distinge de alți competitori este alimentația: din 1997, el a devenit vegetarian, iar din 1999, vegan.
Jurek pledează în favoarea alimentației bazate pe vegetale din motive care țin atât de sănătate, cât și de preocuparea pentru mediu. Mai mult, el își consideră dieta un element-cheie al performanțelor sale; de altfel, experiențele care i-au motivat decizia de a renunța la alimente de origine animală sunt de ordin personal, dar și profesional direct. A ajuns la concluzia că nutriția deficitară s-a numărat printre cauzele deteriorării sănătății unor membri ai familiei sale, dar și a pacienților pe care-i consulta, ca fizioterapeut.
Cartea include rețetele vegane preferate de Scott, alături de alte sfaturi practice, potrivite pentru alergătorii de anduranță, dar și pentru alți sportivi și sportive, și, de ce nu, dacă ne pricepem să le adaptăm vieților noastre, pentru noi toți.
Pont: Dieta câștigătoare (Novak Djokovic), disponibilă în traducerea lui Doru Someșan la editura Publica, descrie revelația trăită de jucătorul de tenis de renume mondial când a descoperit că alimentația era cea care-l împiedica să avanseze în carieră.
4. En garde! Fetița cu masca tricoloră, de Ana-Maria Brânză și Alina Bâltâc
Cu ilustrații de Gabriela Toma, 2018, Editura Curtea Veche, 132 pagini
Nu se putea să alcătuiesc o listă, fie ea și orientativă, fără să menționez o carte dedicată celor mai mici cititori. Potrivită copiilor cu vârste între 8 și 12 ani, spune editura, En garde! povestește cum a ajuns „Brânzica” (numele de alint al scrimerei), de la o fetiță fără astâmpăr, care făcea ce făcea și se mai trezea cu o zgaibă în coate sau genunchi, la multipla campioană care se pregătește, acum, și de amânatele Jocuri Olimpice de la Tokyo.
Ce mi s-a părut foarte cool este că volumul cuprinde și casete cu informații despre istoria scrimei, dar și despre reguli, echipamente sau tipurile de arme cu care se practică – ceea ce, pentru mine, a fost mai mult decât simpatic, fiindcă n-aș fi avut răbdarea necesară să caut diferențele dintre spadă și floretă, de exemplu. Acum, nu vă imaginați că se vor pierde copiii într-un hățiș de date precise și zăpăcitoare! Nici pe departe. Totul este prietenos și adaptat lor, și vine la pachet cu o serie de jocuri de perspicacitate, menită să ajute cititorii și cititoarele să și rețină ce au acumulat.
Pont: Citiți și Nadia. Fata care nu putea sta locului nicio clipă, o carte scrisă de Dr. Karlin Gray, cu ilustrații de Christine Davenier, publicată la editura Didactica Publishing House.
5. Forward, de Abby Wambach, publicată în original în 2016
În curs de apariție la editura Pilot Books
N-aș fi fost eu dacă n-aș fi inclus în această listă non-exhaustivă și o carte care să salute, totodată, fotbalul feminin, pe care am ajuns să-l urmăresc după nouă ani de foc petrecuți în fața micilor ecrane și pe stadioane, urmărindu-i varianta practicată de băieți, dar și munca traducătorilor și traducătoarelor – și, implicit, a mea. Sunt foarte bucuroasă că am ocazia să lucrez la transpunerea în limba română a ceea ce văd ca pe un manual potrivit pentru fetele din întreaga lume, pentru a le inspira să creadă în ele și în capacitățile lor, dar și ca pe o incursiune absolut necesară într-un fenomen care, deși există în România de multă vreme, abia recent a început să capete contur.
Forward nu este doar o carte despre fotbal, ci este oportunitatea de a arunca o privire în viața personală a uneia dintre cele mai titrate fotbaliste americane, care a fost numită de revista TIME printre cele mai importante 100 de persoane ale anului 2015 și a cărei viziune la mijlocul terenului a ajutat echipa sa națională să câștige Cupa Mondială din același an, moment de glorie după care s-a și retras din cariera competițională.
Ce veți descoperi în cartea cu un titlu atât de inspirat (forward înseamnă înainte, dar și atacant/ă, în limba engleză) este o persoană ca oricare alta, cu temeri, cu dileme, cu o viață personală complicată, dar și o luptă continuă pentru afirmare – ca sportivă, ca fotbalistă într-o lume în care branșa ta a fost, până nu demult, ignorată, și mai ales a identității. Fiecare titlu de capitol reprezintă un fel de etichetă pe care și-o aplică, și pe care o discută în conținut. Mai mult, Abby este foarte nedisciplinată, lucru deloc compatibil cu sportul de performanță, care mă făcea să mi-o imaginez, uneori, ca pe o Bridget Jones a fotbalului feminin, dar reușește să exceleze, motivată și de validare. For thirty years scoring goals was my currency, the one skill I could barter for security and acceptance and love, spune ea. (Timp de treizeci de ani, am folosit golurile înscrise ca monedă; marcam și dobândeam în schimb siguranță, acceptare și iubire).
Pont: Ca să nu-mi iasă vorbe cum că aș discrimina, recomand și Eu sunt Zlatan (David Lagercrantz, Zlatan Ibrahimovic), apărută în 2015 la editura Publica. Chiar și pentru cei sau cele care n-au privit în viața lor un minut de fotbal, cartea este un deliciu, pentru că there can be only one.
