A venit vara, a doua vară a pandemiei. Cam toată lumea se află în deficit de călătorii, cu vacanțe amânate sau limitate la perimetrele granițelor sau ale diferitelor restricții sanitare. Unii vom călători în această vară, alții mai amânam. Filmele pot constitui, ca de obicei, o modalitate alternativă sau compensatorie de a călători în imaginație. Genul ‘road movies’ mi se pare a fi dintre cele mai potrivite în acest scop. Mișcarea permanentă, descoperirile și întâlnirile cu oameni și obiceiurile lor, poveștile romantice și pericolele călătoriilor fac parte din repertoriul obligatoriu al poveștilor de gen.
Vă propun deci zece filme din genul ‘road movies’ care mie mi-au plăcut, m-au inspirat, m-au intrigat, și mai ales m-au îndemnat să-mi doresc ca viitoarea călătorie adevărată să se întâmple cât mai repede. Ca întotdeauna, includ un avertisment: este vorba despre un clasament subiectiv, ordinea nu reprezintă un clasament valoric și toți cei care parcurg acest top sunt invitați să comenteze și să adauge în discuție filme din acest gen care le-au plăcut și le-au trezit interesul.
1. Easy Rider – Dennis Hopper, 1969
‘Easy Rider’ este un film reprezentativ nu numai pentru genul ‘road movie’ dar și pentru întreaga generație ‘flower power’ și cultura (sau contra-cultura) sa de la sfârșitul anilor ’60. Filmul exploră peisajul social și problemele tinerei generații din Statele Unite în anii 1960, cum ar fi ascensiunea mișcării hippie, consumul de droguri, dragostea liberă și stilul de viață comunitar. Rolurile principale, ale celor doi prieteni care după ce fac rost de niște bani dintr-o afacere cu stupefiante pleacă pe motocicleta lor de la Los Angeles spre spre carnavalul ‘Mardis Gras’ la New Orleans, sunt interpretate de Peter Fonda și Dennis Hopper. Se poate spune că este filmul lor, ei fiind co-autori ai scenariului, Fonda fiind producătorul și Hopper regizorul filmului. Imaginea îi aparține lui Laszlo Kovacs. Filmul a primit un premiu pentru debut în regie la Festivalul de la Cannes și a fost nominalizat la Oscar pentru scenariul original.
2. Little Miss Sunshine – Jonathan Dayton, Valerie Faris, 2006
‘Little Miss Sunshine’ este una dintre acele ‘povesti de Cenușăreasă’ care dau farmec industriei cinematografice americane, cu producții independente care sparg monopolul și sfidează convențiile marilor studiouri dând ocazia unor succese de public și artistice neașteptate. Prezentat în premieră la festivalul de la Sundance, filmul, a cărui producție a costat vreo 8 milioane de dolari, s-a bucurat și de succes comercial (101 milioane de dolari încasări în sali) și a reușit să câștige și două premii Oscar. Povestea familiei foarte puțin convenționale și complet nefuncționale care se îmbarcă într-un mini-bus pentru a o aduce pe fiica aflată în pragul adolescenței la un concurs de frumusețe în California a cucerit inimile criticilor, publicului american și a celui international. Mi-a plăcut mult acest film care reușește să convingă că mesaje despre acceptarea diversității sau valorile de familie pot fi transmise în mod inteligent și cu umor.
3. Kings of the Road – Wim Wenders, 1976
Superbul film al lui Wim Wenders ‘Kings of the Road’ (titlul original este ‘Im Lauf der Zeit’ care s-ar traduce ‘De-a lungul timpului’) este cea mai bună dovadă că genul ‘road movies’ nu este o specialitate exclusiv americană. Călătorind de-a lungul frontierei dintre Germaniile de Vest și de Est pentru a vizita săli de cinematograf părăsite sau pe cale a fi părăsite, eroii filmului întreprind o călătorie de descoperire nu numai a unei țări foarte diferite de imaginea pe care ne-am format-o majoritatea dintre noi despre Germania dar mai ales o descoperire a propriilor personalități și a felului în care fiecare se confruntă cu rutina și dezamăgirile vieții. Imaginea alb-negru semnată de Robby Muller și muzica au contribuit ca în multe alte filme ale genului la succesul internațional al producției care a marcat cariera în ascensiune a regizorului german, carieră care continuă până astăzi.
4. Borat – Larry Charles, 2006
Aproape orice gen își are parodiile sale, și ‘Borat – Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan’ este pentru ‘road movies’ una dintre extremele absolute. Este desigur vorba despre satiră, o satiră cu tente politice și cu un grotesc plin de imaginație apreciat de unii și criticat până la indignare de alții. Nu știu dacă noțiunea de ‘mockumentary’ a fost inventată atunci, dar ea se potrivește perfect filmului din 2006 al lui Larry Charles în care Sacha Baron Cohen își asumă personajul lui Borat Sagdiyev, un jurnalist fictiv din Asia Centrală care călătorește prin Statele Unite pentru a realiza un documentar care prezintă interacțiuni din viața reală cu americanii. Umorul se bazează în mare parte pe șocurile culturale de ambele părți. O mare parte din film o reprezintă scene improvizate în care Borat intervievează și interacționează cu americani autentici care cred că au de-a face cu un străin cu o înțelegere redusă sau deloc a obiceiurilor americane. Succes garantat și contoversat, ‘Borat 2’ a fost lansat anul trecut și nu m-ar mira să urmeze și altele.
5. The Motorcycle Diaries – Walter Salles, 2004
Genul ‘road movies’ se întâlnește cu biografiile ecranizate și cu filmul politic în ‘Diarios de motocicleta’ (‘The Motorcycle Diaries’) al regizorului brazilian Walter Salles. Filmul reprezintă o ecranizare a memoriilor lui Ernesto „Che” Guevara, descriind călătoria efectuată în 1952 pe motocicletă de-a lungul Americii de Sud, la vârsta de 23 de ani, împreună cu un prieten, de cel care avea să devină erou și exportator de revoluție. Lăsând la o parte discutabilele aspecte ideologice ale cultului lui „Che”, filmul descrie maturizarea personajului în urma contactului direct cu un continent plin de contradicții și cu oamenii săi.
6. Nomadland – Chloe Zhao, 2020
Într-un an atât de special cum a fost și în cinematografie anul 2020, ‘Nomadland’ a reușit să convingă o mare parte din publicul spectator și în special pe membrii Academiei care i-au acordat trei dintre premiile principale ale anului. Mie filmul mi-a plăcut și îndrăznesc să spun că ar fi meritat distincții și în orice alt an și că onorurile acordate nu se datorează numai lipsei de concurență. Filmul este interesant, sensibil, are mesaj și descrie o fațetă a Americii pe lângă care se trece fără a o remarca, și care când este luată în seamă este de multe ori greșit judecată. Desigur, interpretarea lui Frances McDormand este excepțională și al doilea Oscar pentru interpretare feminină din palmaresul său nu putea fi ratat.
7. Rain Man – Barry Levinson, 1988
Un alt film remarcabil al genului încununat cu patru premii Oscar și cu un Urs de Aur la Fstivalul de la Berlin este ‘Rain Man’ realizat în 1988 de Barry Levinson, care s-a bucurat și de un frumos succes de public. Tom Cruise joacă unul din rolurile principale, dar are o concurență acerbă avându-i ca parteneri pe Dustin Hoffmann într-unul dintre marile sale roluri de compoziție dar și automobilul Buick Roadmaster model 1949 cu care cei doi frați eroi ai filmului traveseaza America în drum spre Los Angeles, pentru a revendica moștenirea lăsata de tatăl lor. Am revăzut recent filmul și am constatat că supraviețuiește perfect trecerii timpului.
8. Thelma & Louise – Ridley Scott, 1991
Dacă ‘Thelma & Louise’ nu ar fi fost realizat cu 30 de ani în urmă atunci sigur ar fi apărut în ultimii ani, ca unul dintre filmele curentului ‘me-too’ în care este perfect încadrat. Pentru a ne da seama în ce măsură s-au schimbat mentalitățile, filmul regizorului Ridley Scott a fost criticat la vremea sa deoarece se considera că încurajează … o atitudine negativă față de bărbați. Susan Sarandon și Geena Davis crează două roluri memorabile într-o intrigă care de la un moment încolo combină genul ‘road movie’ cu urmărirea polițienească. Alaturi de cele două actrițe mai apar în distribuție în roluri secundare și Harvey Keitel, Michael Madsen și Brad Pitt într-unul dintre primele sale roluri remarcabile pe marile ecrane.
9. The Adventures of Priscilla, Queen of Desert – Stephan Elliott, 1994
Să mai schimbăm odată continentul și să coborâm în emisfera sudică pentru a include în top cel mai faimos ‘road movie’ australian, ‘The Adventures of Priscilla, Queen of Desert’, realizat în 1994 de Stephan Elliott. Povestea urmărește peripețiile a două ‘drag queens’ jucate de Hugo Weaving și Guy Pearce și o femeie transgender, interpretată de Terence Stamp, în timp ce traversează deșertul australian de la Sydney la Alice Springs. Priscilla din titlu este numele autobuzului în care are loc călătoria, iar regina este o referire la ‘drag queens’. Filmul a avut un succes internațional surprinzător, iar portretizarea pozitivă a persoanelor LGBT din acest film a ajutat la introducerea printr-o abordare lejera a temelor LGBT în cinematograful popular.
10. Wild Strawberries – Ingmar Bergman, 1957
Încheie topul un film care demonstrează că genul ‘road movies’ are și el filmele sale clasice, realizate de mari regizori, chiar dacă aceasta categorisire este relativ recentă. ‘Fragii sălbatici’ (sau ‘Smultronstället’ în original) este una dintre capodoperele lui Ingmar Bergman de la a cărui naștere am sărbătorit anul trecut o sută de ani. Filmat în alb-negru, filmul este încărcat cu simboluri și secvențe de vis și câteva peisaje foarte frumoase ale Suediei. Bătrânul profesor Borg călătorește în uriașa sa limuzină Packard 120 Touring model 1937, însoțit de eleganta sa noră Marianne de la Stockholm la Lund pentru a primi un premiu onorific. Pe drum se opresc la o casă de vară, se întâlnesc cu personaje diverse, prilej de a-și aminti trecutul și de a se cunoaște pe ei înșiși în prezent. Un mare actor suedez, Viktor Sjostrom, apare în acest film pentru ultima dată pe ecrane, alaturi de actori familiari din alte filme ale lui Bergman ca Bibi Andersson, Ingrid Thulin și Max von Sydow. ‘Fragii sălbatici’ a câștigat Ursul de Aur la al optulea Festival de la Berlin.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
