Experiența FILIT a fost nu doar despre cărți, ci mai ales despre managementul cultural și editorial pe care îl are atât România, cât și alte țări. Însumând sub umbrela sa o multitudine de evenimente cu autori români și străini, acest festival pare însă să mai aibă o menire: deschiderea unei dezbateri pe marginea evoluției literare în optica mondială. Altminteri, mă refer aici la serile FILIT, și în special la cea dedicată invitaților din Ucraina.
Pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași a avut loc un eveniment intitulat „Focus Ucraina”, cu invitații Sofia Andruhovici, Evghenia Lopata și Iuri Viniciuc, întâlnire moderată de poetul Radu Vancu. În linii mari, această întâlnire care a debutat cu oferirea unor diplome invitaților speciali, poate servi drept punte de legătură pentru o dezbatere amplă: avem sau nu nevoie de literatură?
Sofia Andruhovici, scriitoare și traducătoare din limba ucraineană, a menționat că „prezentul nu este o perioadă inspirațională”, dar că „scrisul este o metodă de a reflecta ceea ce se întâmplă”. Pe mine acest gând m-a dus la raționamentul că, în ciuda unui subiectivism major, literatura este puntea necesară pentru a înțelege dimensiunea reală a lucrurilor, mai ales dacă între noi și victimele unei agresiuni există o barieră culturală și niște posibile dificultăți de percepție.
Să nu uităm că dimensiunea cultural slavonă este totuși pe cât de familiară nouă, celor din Basarabia, pe atât de distantă pentru românii de peste Prut, or vechile procese de rusificare și de implicare în evoluția noastră cultural – istorică au lăsat o amprentă dureroasă în memoria noastră colectivă.
Adevărul e că suntem, de facto, îndepărtați voit sau nevoit de realitatea conflictului din Ucraina, deoarece am ales traiul confortabil, încercând să ne păstrăm sănătatea mintală. Și tocmai aici intervine literatura. Meditam asupra acestor lucruri, în timp ce invitații evenimentului vorbeau despre propriile experiențe și despre munca de scriere și de creație în vremuri tulburi.
Este de la sine înțeles că literatura devine, în timp, un soi de mostră, o dovadă pertinentă pe care să o duci în fața unui tribunal colectiv. Și când mă refer la valoarea de dovadă, țin să precizez, am în vedere fundalul emoțional, nu cel al cifrelor și datelor, să lăsăm asta pentru istorici și sociologi.
Literatura este ceea ce ne permite să vedem dincolo de paravanul oficialului, dincolo de propagandă, deoarece este discursul franc al oamenilor simpli, persoanele care duc în spate jugul războiului fără pic de imunitate.
Această seară FILIT mi s-a părut dominată de tristețe, în ciuda zâmbetelor și a căldurii cu care vorbeau invitații, dar și de curajul asumat în fața unei săli neîncăpătoare. Meritul acestui format de evenimente este, cred eu, de a ne face să citim și mai mult, de a analiza cu sinceritate ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere, dincolo de acea fatidică zonă de confort cu care ne-am obișnuit. Dar înainte de toate, serile FILIT sunt, în egală măsură, o abordare rațională a literaturii în contexte valorice și temporale, adică exact în punctul în care am evoluat ca umanitate.
(Sursă fotografii: pagina de Facebook FILIT Iași)