13 martie 2010
Cinema Scala … Lume multa … invitati speciali si spectatori de toate varstele… Bineinteles si bere ceheasca 🙂
O seara dedicata filmului si personajelor care s-au implicat in organizarea acestui festival cu o traditie calitativa consolidata de-a lungul celor patru editii anterioare.
O seara in care i-am ascultat pe vorbitori povestind despre sprijinul si implicarea profunda a lui Vaclav Havel in activitatile legate de drepturile omului (cu difuzarea unui ilustrativ spot), o seara in care am urmarit trailerul festivalului, care ne-a acomodat cu cele opt sectiuni ale acestui an si cu cele 50 de filme participante din 27 de tari, cu evenimentele conexe, interesante si originale… O seara in care am aflat cu stupoare ca oamenii sendvis, purtatorii pancardelor ilustrative apartinand expozitiei ambulante “Revolutii globale si miscari Occupy” au fost alungati din Pasajul Universitatii (desi manifestarea fusese autorizata anterior), Primaria exprimandu-si “alergia” fata de Festivalul One World Romania.
O seara care iata – ne arata si in strada, in Bucuresti, ca “filmul se intalneste cu represiunea”!
O seara care a venit sa ilustreze ca muzica este mereu aceea care reuneste si leaga oamenii, indiferent de etnia lor, de culoarea lor, de nivelul lor de educatie, de greselile pe care le-au facut in viata. Ii leaga, ii determina si ii ajuta sa isi cristalizeze si sa isi exprime sentimentele si protestul fata de discriminare, xenofobie, nedreptate sociala si politica. Si fiecare isi cere pasnic dreptul la egalitate de sanse!
Muzica da o sansa si celor care au gresit fata de societate. Celor care au golanit sau au talharit sau au calcat stramb sub diferite forme in fata legii si ordinii. Astfel ca pe scena au urcat membrii formatiei “Shamanelism”, detinuti din Penitenciarul pentru Minori si Tineri Craiova si din Penitenciarul Rahova. Muzica este aceea care le da o sansa de reabilitare! Si acest lucru este inteles si valorificat, dupa cum a subliniat Directorul Festivalului, Alexandru Solomon, de catre conducerea actuala a sistemului de penitenciare din Romania.
Am numarat ceva peste 10 interpreti care au urcat pe scena, mereu cu ochii si cu inima catre balconul salii, unde se aflau membrii familiilor lor, cantareti care la chitara, la clape, la djembe si darbuka, care vocal, au cantat cu tot sufletul, ba chiar si cu talent, dorul de libertate, dorul dupa iubirile lasate in urma, speranta regasirii si recuperarii. Si au reusit sa ridice sala in picioare!
Seara a continuat cu proiectia documentarului “THE FURIOUS FORCE OF RHYMES / HIP-HOP, PUTEREA RIMELOR”, realizat de Joshua Atesh Litle, coproductie Franta – SUA in 2010.
Filmul este o extrem de bine articulata poveste despre nasterea hip-hopului si propagarea acestei subculturi muzicale populare, din Bronxul New-Yorkului in anii ’74, unde “totul in jur era o scena” (Busy Bee, The Fantastic Five, etc), la Paris in Franta (Makeda – Les Nubians), in Berlinul Germaniei reunite, in West Bank Cisiordania sau Yaffo Israel, in Dakarul senegalez.
In toate limbile si interpretat de toate culorile raselor umanitatii, hip-hopul este un limbaj universal, o posibilitate de exprimare, un vehicul al sperantelor, o biografie a vietii de cartier a celor care se simt “valize abandonate intr-un colt”. Hip-hopul poarta in el ADN-ul Africii dar a devenit “un limbaj universal” care transmite mesajele sociale si politice si pana la urma aspiratiile firesti ale individului care isi cere drepturile la o viata normala in colectivitate. Cuvantul si miscarea cer dreptul la existenta: fara segregationism, fara discriminare de orice fel, fara intoleranta. Cuvantul si miscarea hip-hop pot deschide constiinte inchistate.
Un film care ne deschide ochii si ne ajuta sa ne conexam (daca pana acum nu am facut-o) la problemele reale globale si sa le intelegem prin intermediul mesajului hip-hop!
1 comment