Editorial

Discursul (proză de Marian Ilea)

Mintea omenească iscodeşte necunoscutul. Apar în fiecare zi noutăţi care ajută minţile noastre să mai facă un pas înspre ceva. Acel ceva nedesluşit. Dacă într-o ţară ca America apare o foaie scrisă care se vinde la prăvălii şi e confecţionată din aluat ca s-o poţi citi şi apoi mânca, dacă ziarul Rozoletto se transformă în batistă, după ce- citeşti, ori Giornale per Fumatori în foiţă de ţigară, e firesc ca noi, locuitorii din Medio Monte, să propunem ceva deosebit Imperiului, Europei. De aceea m-am dedicat, timp scurt, dar intens, realizării acestui gravimetru care astăzi constituie prilej de întâlnire şi satisfacţiune. A căuta şi a afla cu siguranţă cum e alcătuit pământul, roca şi filoanele, a citi fără să vezi cu ochiul, aceasta a fost mereu ambiţia şi reuşita acelor zile când m-am privit înăuntrul meu, pentru a ieşi la suprafaţă mai bine ştiutor.

Trăim în aceste zile tristeţi, căci preţul muncii noastre e rău socotit la bursele de metale ale străinătăţii. Suntem şi-n vremea alegerii unor conducători care să ne reprezinte şi să ne apere. N-avem a ne lăsa, ca locuitori ai oraşului, pradă stricăciunii unor domni. Fără să-i vedem, citindu-le doar acţiunile, folosind un gravimetru care să le cântărească opera, cred că nu ne vom lăsa stricaţi de cei rău croiţi. A început, dinspre cei care aspiră a deveni consilieri orăşeneşti, ademenirea prin făgăduinţă. Aşa ceva ne scârbeşte şi ne jigneşte simţirea. Această atitudine, care aduce la minunata alegere, se poate transforma în târg, unde care dă mai mult poate să fie ales. Asta nu-i bine. Ar trebui să elaborăm un manual al alegerii. Să-i ascultăm pe toţi, să-i vedem demni, să le descifrăm dorinţele. Aşa era în Medio Monte. Stăpânul e acelaşi. Iar reprezentanţii lui trebuie să nu umble pe căi neiertate. Mulţi vor cheltui în zadar, pentru că noi nu dorim ca să suferim pentru unul care vrea să ajungă în vârf pe căi necinstite.

Cei care vor a ne reprezenta n-au dreptul să ne cumpere sufletele.

De altfel, cetăţeni din Medio Monte, cel care se vinde nu se va putea simţi bine în mijlocul nostru. Avem nădejdea că nu se va întâmpla aşa ceva. Vom şti să ne îngrijim de noi. Vom fi feriţi de astfel de primejdii.

Articole similare

Teatru: Cursa de șoareci, de Agatha Christie, Teatrul Național București

Delia Marc

12 lucruri de știut despre relativitate [infografic]

Jovi Ene

Avanpremieră DRACULA FILM FESTIVAL 2014

Iulia Dromereschi

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult