Cele mai bune 3 cărți citite în 2016 de editorii Filme-cărți.ro

Prima listă de anul acesta este cea privitoare la cele mai bune 3 cărți citite în 2016 de câțiva dintre editorii Filme-cărți.ro. Suntem toți cititori pasionați, altfel nu ne înhămam la această muncă destul de grea, dar cum este doar o pasiune, nicidecum remunerată, ne face plăcere să scriem pentru cititorii noștri despre hobby-urile noastre, despre cele mai faine cărți și cele mai faine filme, despre reviste sau evenimente culturale. Cărțile ne sunt aproape mereu și sperăm ca recomandările noastre să vă aducă mai aproape de ele. Și să ne împărtășim impresiile, pozitive de obicei, dar și negative.

Au răspuns la această anchetă Victor, Delia, Dan, Alexandru și Jovi:

Victor:

1. ”În umbra Europei. Două războaie reci și trei decenii de călătorie prin România”, de Robert D. Kaplan, Editura Humanitas:

„În umbra Europei” iese din tiparele unei cărți de geopolitică, fiind o lectură tulburătoare prin talentul autorului de a surprinde spiritul locului oriunde ajunge, împletind numeroase repere culturale, istorice, geografice (să nu uităm că este cel ce a scris celebra carte „Răzbunarea geografiei”!) ori politice care contribuie la o înțelegere extreme de subtilă a evoluției unei țări. Am avut senzația că lecturez analiza cea mai bine scrisă – din perspectiva atât a conținutului, cât și a formei – a parcursului României de la regimul comunist la statutul actual de stat membru al Uniunii Europene și al NATO. O analiză eliberată de orice prejudecăți, șabloane sau slogane, care îi oferă cititorului șansa de a înțelege mai bine ce se întâmplă în această margine de Europă, pusă adesea la grea încercare de ciocnirea intereselor și influențelor marilor puteri.

2. “Cum să citești un romancier”, de John Freeman, Editura Vellant:

Volumul cuprinde între coperțile sale nu mai puțin de 55 de portrete ale unor scriitori contemporani. Profilurile scriitorilor sunt conturate într-o manieră subtilă, dar foarte accesibilă. Cititorul află din paginile acestei cărți multe informații captivante, unele inedite, despre viața și opera unor romancieri importanți. Foarte ingenios este surprins modul în care  viața acestor oameni se împletește cu literatura pe care o creează, autorul reușind pe deplin în încercarea sa de a restabili “un oarecare context atmosferic în legenda vieții și operei scriitorului”. Greu de lăsat din mână, cartea lui John Freeman reușește performanța remarcabilă de a oferi cititorului acces la vocile și la gândurile unor mari scriitori ai timpurilor noastre – de la Philip Roth la Salman Rushdie – altfel decât prin intermediul romanelor pe care le-au scris.

3. “Pe trecerea timpului”, de Emil Hurezeanu, Editura Curtea Veche Publishing:

După cum spune subtitlul cărții lui Emil Hurezeanu, aceasta este un „jurnal politic românesc” al intervalului 1996-2015. Majoritatea covârșitoare a evenimentelor care au marcat politica internă și externă a României sunt întoarse pe toate fețele cu o formidabilă luciditate, dar și cu o eleganță a stilului greu de egalat. Articolele, prelegerile și interviurile (cu personalități de talia lui Helmuth Kohl și Henry Kissinger) incluse în volum pot fi lecturate precum veritabile capitole ale unui roman. Deși ține să precizeze că jurnalistul este “primul și definitivul ostatic al clipei”, autorul realizează tocmai performanța de a se sustrage efemerului și superficialului, sensurile pe care le desprinde din tot ce se întâmplă – în România sau dincolo de hotarele sale – rezistând probei timpului.

Delia:

1.  ”Torționarele lui Hitler. Femei germane pe câmpurile naziste ale morții”, de Wendy Lower, Editura Meteor Publishing:

Nimic mai potrivit – decat epilogul autoarei acestui volum: “Nu vom sti niciodata totul despre nazism, al Doilea Razboi Mondial si Holocaust. Nicio poveste nu poate relata totul si e posibil ca fragmentele pe care le-am descoperit sa nu ne satisfaca. Dar colajul de povesti si amintiri, de cruzime si curaj, desi continua sa ne puna la incercare intelegerea istoriei si omenirii, ne ajuta sa vedem ce sunt in stare fiintele umane – nu numai barbatii, ci si femeile – sa creada si sa faca.”

2.  ”Totemul lupului”, de Jiang Rong, Editura Curtea Veche Publishing:

Fiecare fraza, fiecare pagina … un cumul de intelepciune acumulata din experienta multor generatii. Oameni puternici, caractere puternice (cei slabi nu rezista) respecta ritualurile stravechi ale anotimpurilor si muncilor caracteristice fiecarui moment al anului, respecta nevoile animalelor pe care le cresc si le ingrijesc si care le ofera toate cele necesare traiului (de aceea animalele lor, turme de oi, sau minunati cai – trebuiesc hranite si ingrijite dincolo de nevoile sau mofturile marunte omenesti). Oamani puternici care au stiut sa invete din intelepciunea animalelor care ii inconjoara. Pentru ca pana la urma … da, sigur, animalele au instincte, transmise genetic, insa citind paginile acestei carti, intelegi ca instinctele sunt doar baza dezvoltarii unei inteligente adeseori superioare oamenilor.

Frumusetea scriiturii paginilor acestui roman este plastica si impregnata de o profunda cunoastere psihologica a sufletului omenesc … cu cele bune si din pacate si cu cele rele. Dar si cu o adanca si amara cunoastere a “spiritului despotic si retrograd” al reprezentantilor regimului communist chinez.

3. ”Bob Dylan – Suflare în vânt, 100 de poeme traduse de Mircea Cartarescu”, Editura Humanitas Fiction:

Pentru ca mi-am dat seama ca Bob Dylan este in primul rand un mare poet, inainte de a fi un mare muzician si talmacirile lui Cartarescu mi-au relevant in plus aceasta calitate.

Dan:

3. ”Ucenicul arhitectului”, de Elif Shafak, Editura Polirom:

… un roman istoric plin de farmec, o evocare a Istanbulului, orasul de la intalnirea dintre continente si civilizatii intr-un moment de apogeu al istoriei sale, o reverenta facuta civilizatiei islamice, artei Renasterii si meseriei de arhitect. O carte bine scrisa, plina de culoare si magie.

Alexandru:

1. ”Roman polițist”, de Mihai Iovănel, Editura Tact

Pentru că m-a făcut să reconsider literatura polițistă și literatura având ca temă căutarea unei comori, pe care le desconsideram din pricipiu, fără să le fi cercetat vreodată. Pentru maniera detectivistică în care autorul abordează literatura, cercetarea sa deosebindu-se cu greu de cea a unui adevărat detectiv. Nu în ultimul rând, pentru fabulosul studiu despre Mircea Ivănescu, un poet drag mie.

2. ”Portocalele nu sunt singurele fructe”, de Jeanette Winterson, Editura Humanitas Fiction:

Pentru că de puține ori găsesc un roman despre care aș putea spune că este și amuzant. Pentru frumusețea stilului și pentru priceperea cu care autoarea îmbină firul narativ principal cu diverse parabole, îmbogățind astfel sensurile romanului.  Pentru abordarea inedită a unei teme care este intens dezbătută și în zilele noastre: religia împotriva mișcarii LGBT. Pentru că portocalele nu sunt singurele fructe.

3. ”Nocturnă în Chile”, de Roberto Bolaño, Editura Curtea Veche Publishing:

De dragul preoților critici literari și poeți, care, printre altele, predau în secret lecții de marxism unor generali chilieni. Pentru stilul hipnotizant și pentru impresia că Bolaño poate face literatură din orice. Pentru exotismul și insolitul personajelor și al întamplărilor, în jurul cărora plutește un mister care reușește să te țină captiv de la începutul și până la sfârșitul cărții.

Jovi:

1. ”Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici, Editura Litera:

În ”Războiul nu are chip de femeie”, Svetlana Aleksievici se oprește asupra unei tipologii atât de răspândite în anii războiului mondial, dar care pare că a căzut undeva în uitare după ce acesta s-a terminat: femeile sovietice care au luptat sau care au fost pe front în diferite misiuni, iar paleta acestora a fost extrem de largă, de la lunetiste la surori medicale, de la tanchiste la transmisioniste, de la bucătărese la partizane, de la chirurgi militari până la șoferi. Interesant este că cele mai multe dintre aceste femei au fost pe front ca voluntare, abia trecute de adolescență (unele încă în adolescență), s-au înscris pe listele comisariatelor atunci când au văzut că majoritatea bărbaților erau deja plecați din orașe și din sate, când au realizat că acest război va însemna pierderea ființei naționale în lipsa luptei cu toate mijloacele, când războiul își schimbase fața, pentru că nu se așteptau că va ajunge pe teritoriul sovietic.

2. ”Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin”, de Stefan Zweig, Editura Humanitas:

Aproape niciodată toleranța nu a fost o calitate a religiilor lumii, chiar dacă în preceptele lor se declară cu totul altceva, chiar dacă există oameni care o susțin. Întotdeauna cei din fruntea Bisericii s-au temut de secte și ”pocăiți”, de reformatori și intelectuali, de cei care gândesc cu capul și nu cu sufletul; nu a fost mult până nu s-a ajuns la ideea că orice altă religie decât a ta nu este altceva decât o erezie, iar primatul propriei religii a fost mereu un stindard al luptei religioase. Ceea ce a făcut Castellio a fost să critice direct felul în care mulți dintre teoreticienii religiei consideră că numai propria credință este cea corectă, că numai ei aduc interpretarea bună, în spiritul divinității, a textelor spirituale.

3. ”Imperiul Otoman. Epoca clasică. 1300-1600”, de Halil Inalcik, Editura Enciclopedică:

Un volum care trebuie studiat cu creionul în mână, mai ales de cei care sunt interesați de studiile istorice. Regimul otoman a influențat lumea europeană timp de mai multe secole, iar cunoașterea minuțioasă a resorturilor sale este necesară inclusiv pentru cunoașterea felului în care a evoluat lumea românească, nu numai medievală, ci și modernă.

Voi reveni cu Top 10 cărți citite în 2016.

Care sunt cărțile voastre preferate din 2016?