Cred ca pentru fiecare dintre noi cafeaua reprezinta ajutorul indispensabil al “facutului de ochi” dimineata! Aroma care iti gadila pentru inceput nasul si mai apoi, lichidul fierbinte ingurgitat sa-ti delecteze papilele gustative. Si mai este ea, cafeaua, bauta din cescute fine si transparente de portelan ales sau mai simplu, din cani zdravene de ceramica, liantul care leaga conversatii placute intre prieteni.
Lucru la fel de valabil si pentru ceaiuri care mai de care mai titrate si mai sofisticate, venite din toate colturile lumii si cu traditii alambicate de preparare…
Eu sunt bautoare si amatoare atat de cafea, dar si de ceai. Zilele trecute ochii mi-au fost atrasi de vitrina imbietoare a unui magazin din strada Latina nr. 2, numit chiar asa – “Galeria Latina”. Decoratiuni si obiecte handmade, dar mmmmm – multe dulciuri, ceaiuri si sorturi de cafea. Si ce este mai greu de intalnit, cateva persoane calde si amabile, gata sa-ti dea explicatii, sa-ti prezinte produsele, sa ti le plimbe pe la nas 🙂 si sa te faca sa te simti precum Alice in tara minunilor.
Cafea Costa Rica, cafea Valiente, cafea cu aroma de vanilie, cafea cappuccino, ceaiuri cu aroma de sarbatori de iarna (si nu lipseste scortisoara), ceaiuri de fructe, denumiri traditionale – Darjeeling, Twinings, Lipton, Melrose, etc, etc, mirosuri si gusturi pe alese.
In aceste zile care preced sarbatorile de iarna, puteti alege pentru dumneavostra si va veti simti bine sau puteti alege cadouri pentru prieteni si credeti-ma, va veti simti si mai bine!
Eu una am plecat din acest magazin cu sacosa plina! 🙂
5 comments
Am citit cu interes articolul tau si am sa vizitez magazinul cu prima ocazie – adresa este la numai 50m de blocul in care am locuit vreo 20 de ani, adica nitel dupa nastere pana la nitel inainte de emigrare.
Pana una, alta, insa, pentru cafea continui sa recomand magazinul Delicatese Florescu, situat la nici 10 minute de mers pe jos de la Galeria Latina spre ‘centru’, langa piata Rosetti.
Un adevarat profesionist in domeniu, poate cel mai mare la aceasta ora in Bucuresti. (Recomand si cartea sa „Confesiunile unui cafegiu” impresionanta din multe puncte de vedere).
Iar pentru ceaiuri, asa cum probabil banuiesti, 🙂 libraria (conacul de fapt) Carturesti, cel de la coltul cu str. Verona.
Dar ambele localuri merita comentarii extinse, separate…
P.S. Dupa ce m-a ispitit ceasca din prima poza a articolului, intreb putin ingrijorat – ce primesti cand cumperi o punga cu cafea ‘cappuccino’? Imi amintesc ca se spunea despre Jack Warner (cel cu studiourile de filme) ca avea la haina buzunare de musama, ca sa poata duce supa. Bine, nu iti da lichid, dar sper ca nu primesti un amestec de substante si zaharuri, care natural, care nu. Beware!
Domnule „nota 8” :-), am o singura si mare parere de rau, aceea ca tare te mai inseli in privinta persoanei Florescu si a magazinului sau! Eu am grija sa nici nu trec pe acel trotuar, ca sa nu ma contaminez cumva de vechile rele din carca florescului!
Am citit si eu cartea lui acum vreo doi ani, cartea mi-a placut, amanunte aici https://filme-carti.ro/carti/confesiunile-unui-cafegiu-de-gheorghe-florescu-14901/
Eu scriam atunci: „Gheorghe Florescu ca persoană poate fi stigmatizat pentru anii în care a servit şi deservit Securitatea şi conducătorii comunişti, chiar dacă nu avem şi nici nu vom avea niciun semn că a făcut vreodată parte din Securitate sau din alte organisme comuniste. Totuşi, în ciuda faptului că ne aflăm în faţă unei vieti savuroase, povestite cu mult talent, autorului i-a plăcut lumea în care a trăit, a slujit cum nu se poate mai bine interesele comuniştilor, fără regrete şi fără ocolişuri, chiar laudându-se de mai multe ori că Elena Ceauşescu savura cafeaua făcută de el.”
Draga Jovi, ma referisem la maiestria lui Florescu in a achizitiona si a pregati soiuri minunate de cafele si nu la biografia lui. Eu nu cunosc pe nimeni altcineva care se apropie de maiestria lui, chiar incluzand celebre magazine de delicatese ca Fauchon la Paris sau Dalmayr la Muenchen. Cu mai multi ani in urma, Gima aducea trei soiuri de cafea superba (Tarazzu din Costa Rica, Antigua din Guatemala si un soi deosebit din Columbia) dar au renuntat la idee, din pacate.
Despre Florescu, da, a slujit (ca marea majoritate a populatiei), pe ‘stapani’ dar, nu uita, a facut multi ani de puscarie pe timpul lor si a ramas si cu o invaliditate in urma unui atac cerebral de atunci. Dar, repet, nu cu asta se ocupa articolul Deliei si, evident, nu la acest aspect m-am referit cand i-am recomandat firma.
Delia draga, recomandarea mea se referea la cafeaua superba pe care o poti gasi la magazinul Florescu si nu la persoana respectiva.
De aceea nu inteleg afirmatia ta ca „tare ma insel” in privinta persoanei Florescu si a magazinului sau!
Ti-as multumi pentru un raspuns.
Apropo – cartea de care vorbesc mi-a dezvaluit (dincolo de multe taine legate de cafea, etc, etc..) aspecte pe care nu le cunosteam in intregime din amploarea implicarii securitatii in comertul intern.
Dar eu cafea recomandam.
Ca amator de cafea nu am apreciat in articolul tau sortimentele descrise la „Galeria Latina”.
Nu toata cafeaua din Costa Rica este buna (Tarazzu este cea superba, dar nu reiese ca asta au in rafturi). Iar cand amintesti de cafea cu gusturi diverse, ca sa nu mai zic de amestecul de diverse componente bizare numit „cappuccino” m-ai pierdut de musteriu :-).
Spui ca traversezi pentru a nu te apropia de „Delicatese Florescu” – as avea cateva aspecte de mentionat. Primul – e un noroc ca magazinul se gaseste pe o straduta laterala asa ca banuiesc ca nu trebuie sa traversezi adesea. Traversezi si cand treci prin fata librariei Eminescu? Caci are Florescu o filiala in interior?
Apoi, daca iti faci cumparaturile in functie de dosarul patronului, banuiesc ca ai maaaari probleme cu aprovizionarea :-).
Chiar – persoanele amabile de la Galeria Latina si-au afisat certificatele de buna comportare in trecut si in prezent? 🙂
Asta ca sa nu mai vorbesc de exploatarea inumana a muncitorilor din Nicaragua pe plantatiile de cafea din Costa Rica. 🙂