5 cărți preferate ale lui Haruki Murakami

Am găsit zilele trecute pe Internet câteva topuri cu cărți ale unor scriitori binecunoscuți și m-am gândit că nu ar fi rău să vi le împărtășesc și voi. Principalul motiv este că marii scriitori au cu totul alte preferințe decât tineretul din ziua de azi și ar fi o idee bună să îi îndemnăm pe tineri, prin intermediul unor personalități, să citească adevăratele cărți bune, fie că vorbim de clasici, fie că vorbim de contemporani (dar e nevoie să ne îndepărtăm un pic de Coelho, Puric, Mihaela Rădulescu sau seria Divergent, ca să dau niște exemple aleatorii și ”nevinovate”).

Primul dintre acești scriitori prezentați este Haruki Murakami, despre ale cărui cărți v-am povestit de-a lungul timpului pe Filme-cărți.ro (”La sud de graniță, la vest de soare”, ”Pădurea norvegiană”, ”1Q84”, ”Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj”, ”Bărbați fără femei”). Poate întrucâtva normal, unii îl apreciază și îl văd mereu aspirant la Nobel, alții îl consideră un autor obișnuit, fără prea mult talent, chiar cu prea mult succes de public, deci comercial. Să lăsăm toate aceste discuții și să vedem care sunt cele cinci romane preferate ale autorului japonez și ce spune el despre fiecare dintre acestea:

– ”Philip Marlowe”, de Raymond Chandler – ”Philip Marlowe este fantezia lui Chandler, dar el este atât de real pentru mine. Pe când eram tânăr, după o perioadă tumultoasă ca student, îmi doream doar să trăiesc precum Marlowe”.

–”Marele Gatsby”, de F. Scott Fitzgerald – ”Marele Gatsby este cartea mea preferată. Am tradus-o acum câțiva ani. Am dorit să o traduc încă de pe când aveam 20 și ceva de ani, dar atunci nu eram pregătit.”

–”De veghe în lanul de secară”, de J.D. Salinger – ”Este o poveste întunecată, foarte răscolitoare. Mi-a plăcut mult atunci când aveam 17 ani, așa că m-am hotărât să o traduc. Mi-o aduc aminte ca fiind amuzantă, dar este de fapt întunecată și puternică. Probabil că eram în altă stare de spirit atunci când eram tânăr. J.D. Salinger avea o mare obsesie, de trei ori mai mare decât mine. De aceea eu sunt aici în ziua asta, iar el nu este.”

–”Frații Karamazov”, de Feodor Dostoievski – ”Majoritatea scriitorilor sunt din ce în ce mai slabi pe măsură ce îmbătrânesc. Dar Dostoievski nu a fost așa. El s-a menținut mereu în ascensiune și a devenit din ce în ce mai bun. A scris Frații Karamazov în apropierea vârstei de 60 de ani. Și a ieșit un roman magnific.”

–”Castelul”, de Franz Kafka – ”Am ajuns prima dată în fața operei lui Kafka pe când aveam 15 ani, cartea se numea ”Castelul”. Era o carte incredibilă, ce mi-a provocat un șoc imens.”

Sursa: Observando.net.