Se implinesc astazi 20 de ani de la un eveniment pe care nu credeam sa-l apuc in cursul vietii mele – caderea dictaturii comuniste in Romania. Am urmarit in ultima saptamana numeroase reportaje si discutii ale televiziunii romane si am citit comentarii si analize inpresa romana despre ceea ce s-a intamplat in acele cateva zile. Cel mai bine cred ca aceste discutii erau caracterizate de un reporter de la BBC care l-a intervievat pe Iliescu – zicea acesta ca nimic nu este simplu si clar in Romania, nici prezentul si nici trecutul.
Revolta populara, revolutie, lovitura de stat, lovilutie, vin-ai-nostri- pleaca-ai- nostri – pare sa nu fie clar nici romanilor, nici comentatorilor externi, nici istoricilor ce s-a petrecut atunci exact atunci. Poate a fost cate ceva din toate acestea.
Parerea mea este ca insasi aceste discutii, insasi dezbaterea libera, poate confuza, poate incetosata, dar libera care se petrece dupa 20 de ani este o dovada ca in Romania ca si in intreaga Europa de Est s-a petrecut in acea perioada o schimbare de sistem de necontestat de la dictatura la democratie. Am vazut dezbateri la televiziunea romana care participantii isi puneau intrebarea daca trebuie sarbatorit sau comemorat ceea ce s-a intamplat acum 20 de ani.
Fara a ignora problemele si aspectele negative ivite in evolutia societatii si a vietii economice si culturale a tarii, eu cred ca este incontestabil ca romanii au castigat atunci dreptul de a vorbi si scrie liber, de a circula liber in lume, de a se integra in Europa, de a-si exercita credintele religioase, de a-si alege conducatorii sau de a nu se duce la vot cand considera ca politicienii nu merita votul lor, si s-au dezbarat de teama de a fi permanent urmariti in propria casa si supravegheati in ceea ce fac, scriu si gandesc, sau de a fi persecutati pentru optiunile lor politice, pentru credintele religioase sau pentru originea parintilor. Mai pe scurt, si-au capatat inapoi vietile.
Indiferent de cum sunt judecate evenimentele din decembrie 1989 a fost un moment in care marea majoritate a romanilor au gandit la fel cu exceptia unui minuscul numar de profitori ai protipendadei comuniste si de adepti fanatici ai regimului comunist. Unii putini au contribuit la caderea regimului, altii multi s-au bucurat de caderea lui si de schimbare. Au fost insa uniti in bucuria si speranta schimbarii.
Pentru aceste motive eu cred ca romanii au pe 22 decembrie motiv de sarbatoare si de mandrie reala.
La multi ani!
