Dacă ieri vă prezentam lista celor 15 cărți non-fiction de cumpărat de la Gaudeamus, astăzi a venit rândul cărților de ficțiune. Așa cum am făcut și în lista de ieri, nu am pus prea mult preț pe alegerea unor edituri sau a unor anumite categorii de cărți, ci am ales preferatele mele, fără excepție și fără a mă gândi să iau în calcul toate editurile. Fiecare își face lista de târg așa cum consideră mai bine, dar știu că mulți dintre prietenii mei se vor uita și la preferințele mele, așa cum o fac de fiecare dată.
Azi am ales mai multă literatură românească, tocmai pentru că mă simt bine în aceste coordonate și urmăresc noutățile. Dar nu lipsesc și câteva traduceri faine, printre care și preferatul Bukowski sau Thomas Mann, o carte recomandată de Filme-cărți.ro.
Așadar, a doua listă este cea privind 15 cărți de ficțiune de cumpărat de la Gaudeamus 2016, ordinea fiind aleatorie:
1. -”Alteță regală”, de Thomas Mann, Editura Humanitas Fiction: ”Scris între anii 1905 și 1909, Alteţă regală poate fi citit în mai multe chei: dincolo de meandrele unei istorii de iubire se află un bildungsroman în care, privită fie cu ironie, fie cu umor, natura umană își dezvăluie cele mai ascunse sentimente, iar ideile sociale, politice și, implicit, estetice ale autorului capătă o formă recognoscibilă. Romanul a fost ecranizat în 1953, în regia lui Harald Braun.
Thomas Mann construieşte un decor de operetă pentru ceea ce el însuși a numit „o comedie în formă de roman“: familia Grimmberg domneşte peste un ducat cu un milion de locuitori, pierdut între păduri, supus unor „stări de fapt îngrijorătoare“, căci finanţele se află într-un declin perpetuu, castelele se degradează văzând cu ochii, iar bărbaţii de stat nu cad de acord asupra măsurilor ce-ar trebui luate. Tocmai atunci când toată lumea este cuprinsă de deznădejde, marea ducesă Dorothea dă naştere unui al doilea prinţ, Klaus Heinrich, care are „o mână sfrijită“. Din acest punct, romanul se desparte în ramificaţii alegorice, ce oferă considerații despre identitate, educaţie, societate. Fericirea lui Klaus Heinrich va deveni, în aceeaşi măsură, şi o fericire obştească, căci el își va găsi marea dragoste şi va împlini profeţia sub semnul căreia i-a fost pusă venirea pe lume.”
2. -”Dragoste la 17,50 $”, de Charles Bukowski, Editura Polirom: ”Considerata cea mai buna antologie de povestiri a lui Charles Bukowski, Dragoste la 17,50 $ concentreaza in textele sale intregul univers sordid, cinic si atit de uman al autorului american. Majoritatea lor descriu, din perspectiva protagonistului Henry Chinaski, alter ego-ul autorului, lumea pe care acesta a cunoscut-o foarte bine: o America a periferiilor, saraca, degradata si corupta, intesata de alcoolici, tirfe, vagabonzi si ratati. Sexul, violenta si alcoolul sint omniprezente, iar prieteniile sint superficiale si pragmatice. Iubitele insala sau sint violate, barbatii ucid, fura, se incaiera, dragostea adevarata este rara si efemera. De multe ori prozatorul isi dezvaluie si o fateta jucausa, lasindu-si imaginatia sa se dezlantuie in texte fanteziste, de un umor irezistibil: Chinaski boxeaza cu Hemingway, e pe cale sa devina cel mai mare scriitor american si e asaltat de femei superbe si bogate. Insa, indiferent daca apeleaza la biografie sau la imaginatie, Bukowski isi impune viziunea asupra lumii si izbuteste sa creeze, din intimplari aparent marunte, literatura de o extraordinara calitate.”
3. -”Inimi cicatrizate”, de Max Blecher, Editura Humanitas: ”Max Blecher este unul dintre acei rari oameni care, nu cu intenţie sau cu ostentaţie, ci prin chiar viaţa lor — uneori, ca în cazul de faţă, foarte scurtă —, reuşesc să ne predea o lecţie nu tocmai como¬dă: decenţa suferinţei. Iar în literatura română este poate singurul autor care a jucat „până la ultimele jetoane“, relatând în timp real şi cu maximă luciditate, fie direct, la persoana I, fie la per-soana a III-a, o experienţă a drumului către sfârşit ce depăşeşte cu mult limita comună a suportabilului şi a imaginabilului.”
„Bolnavul are tot timpul din lume, orele lui se dilată şi intră într-o contradicţie de nerezolvat cu timpul omului sănătos, care se contractă de griji multe şi mărunte. Faţă de colegii de generaţie, atât de vitali, trăind atât de intens şi meditând de departe, chiar dacă obsesiv, la străina moarte, Blecher este prizonierul unei lumi pe dos: pentru el moartea e intensă, familiară, apropiată şi viaţa e străină. Blecher nu se complace în suferinţă. Întreaga lui viaţă este o contrazicere a ideii că boala umileşte.“ (Ioana Pârvulescu)
4. -”Înainte de cădere”, de Noah Hawley, Editura Nemira: ”Intr-o seara cetoasa de vara, unsprezece oameni se imbarca intr-un avion cu destinatia New York. Peste saisprezece minute, se intampla catastrofa: aeronava se prabuseste in ocean. Singurii supravietuitori sunt un pictor si un baietel de patru ani, dintr-o familie de bogatasi. Inainte de cadere plonjeaza in vietile pasagerilor disparuti. Coincidente ciudate indica o conspiratie. A fost voia destinului sa dispara atatia oameni influenti? Sau a fost o mana criminala? Autoritatile vor sa afle adevarul, iar cei care au supravietuit devin protagonistii unei relatii de o mare fragilitate, intr-un roman uimitor, care vorbeste despre soarta si mai ales despre legaturile dintre oameni.”
„Inainte de cadere este, pe de o parte, un thriller complex si palpitant. Pe de alta parte, este o explorare a conditiei umane, o meditatie despre latura intunecata a celebritatii, arta, puterea sperantei si pericolul pe care-l reprezinta media, in lipsa verificarilor.“
5. -”Tentații”, de Corina Ozon, Editura Herg Benet: „Am citit cartea într-o singură noapte, fără s-o mai las din mână. M-am revăzut în frânturi, în fiecare capitol din viaţa femeii care a trăit după «cum se cade». Îşi trăia viaţa ca la carte, dar filele cărţii ei erau goale, iar capitolele se repetau. Fiecare dintre noi se va regăsi în această poveste, numai că nu ştiu câţi vom avea curajul să recunoaştem că avem temeri, regrete, vise neîndeplinite şi o dorinţă secretă de a o lua de la început. De a face o schimbare. Această carte m-a răscolit, m-a făcut să plâng, m-a trimis să mă uit la reflexia mea în oglindă şi m-a determinat să-mi placă ceea ce văd în ea.
Scriitoarea Corina Ozon pătrunde adânc în subconştientul uman şi scoate la iveală ceea ce noi nu vrem să recunoaştem: «Eşti captiv într-o lume sigură, în care sentimentele se aşază în straturi, până formează perna pe care dormi (…) Până la urmă, important este ca măcar să încerci să intri în vis, oricât de târziu ai crede că este (…) Fericirea este un act de curaj».”
6. -”Senilitate”, de Italo Svevo, Editura All: ”Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.”
7. -”62. Model de asamblare”, de Julio Cortazar, Editura Art: ”Tradus în premieră în limba română, romanul 62. Model de asamblare este proiectul complex al lui Julio Cortázar despre viața în așa-zisul „Oraș”. Unei persoane Orașul îi poate apărea ca Paris, alteia ca o berărie din Oslo, pentru alta poate fi locul unde se trezește când se dă jos din pat în Barcelona. Descris de Carlos Fuentes, acest peisaj urban „pare desenat de frații Marx ajutați de Bela Lugosi”. E decorul unde sunt părăsite constrângerile obișnuite ale ordinii romanești tradiționale iar cititorul e integrat într-o nouă experiență, îndrăzneață și palpitantă, a vieții înseși. E locul de întâlnire pentru un amestec dement de boemi.”
Un roman „profund tulburător, încântător, splendid scris și fascinant de misterios”. New York Times
8. -”Republica”, de Bogdan Suceavă, Editura Polirom: ”In dimineata zilei de 8 august 1870, proclamarea furtunoasa a republicii in Ploiesti, insotita de ocuparea citorva institutii ale urbei, se transforma cu iuteala in chermeza: la raspintii se desfunda poloboace de vin, iar in centrul orasului lumea petrece in sfiriit de gratare si muzica de taraf. In dupa-amiaza aceleiasi zile, un batalion adus cu trenul pune capat republicii. Nu exista victime, iar procesul celor care au instigat la tulburari se incheie cu achitarea inculpatilor.
Republica este o reconstituire literara a evenimentelor pornind de la o varietate de surse, intre care documente din perioada procesului, memoriile lui Al. Candiano-Popescu – principalul acuzat – si mai ales o scurta scriere satirica, Boborul, a lui Caragiale, pe atunci tinar copist la judecatoria din Ploiesti. In aceasta calitate, Iancu Caragiali asista la investigatiile care au urmat evenimentelor si observa ca toate partile implicate deformeaza realitatea. Intimplarile din timpul republicii de la Ploiesti spun multe despre viata politica romaneasca, despre romani ca fiinte politice. Iar faptul ca tinarul Caragiale a fost de fata la acele scene e de o mare importanta pentru noi toti, caci experienta lui de atunci influenteaza pina azi felul in care romanii privesc politica si pe politicieni.”
9. -”O paranteză în timp”, de Jeanette Winterson, Editura Humanitas Fiction: ”Lansatã în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluatã deja în 28 de țãri, aceastã serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de cãtre scriitori de faimã internaționalã, care le reimagineazã pentru secolul XXI.
O parantezã în timp este o Poveste de iarnã contemporanã, scrisã cu verva care o caracterizeazã pe Jeanette Winterson. În locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul îl va cunoaște pe Leo, magnatul londonez cãsãtorit cu MiMi, o cântãreațã de origine francezã. Când Xeno, prietenul acestuia din copilãrie, se întoarce pe neașteptate, Leo crede cã existã o legãturã amoroasã între el și MiMi, suspiciune care merge pânã la obsesie și autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscutã de Leo, în ciuda tuturor evidențelor, se va naște sub semnul acestei închipuite trãdãri, iar drumul vieții ei va deschide o parantezã în timp, una pe care numai dragostea pãrinteascã o va mai putea închide în chip fericit.”
10. -”În noaptea timpului”, de Antonio Munoz Molina, Editura Nemira: ”Octombrie 1936. Arhitectul Ignacio Abel, a carui poveste de dragoste se desfasoara in paralel cu povestea de razboi din Spania, pleaca din Madridul mutilat spre o alta viata, pe un alt continent, spre un New York unde are si o buna reputatie, si o iubita de care istoria, frica si prejudecatile il despart. Trecand granitele dintr-o Europa faramitata, barbatul se redescopera neincetat reflectat in fereastra trenului si in propria constiinta. Printre razboaie exterioare si interioare, viata se construieste necontenit, asemenea oraselor proiectate de el insusi. Printre dorinte si suferinte, dragostea traieste fara liniste, aidoma epocii in care s-a nascut.
Amintind de Boris Pasternak, dar si de Ernest Hemingway, capodopera lui Antonio Muñoz Molina face portretul unei lumi care dispare odata cu o iubire.”
11. -”Disco Titanic”, de Radu Pavel Gheo, Editura Polirom: ”Vlad Jivan e patronul unei edituri obscure din Timisoara anului 2011 si erou al revolutiei din 1989. Face afaceri profitabile cu un fost securist din Bucuresti, iar in timpul liber ii place sa joace baschet si sa stea la bere cu prietenii. Discuta patimas despre mafia tiganeasca, despre „invazia” oltenilor care au distrus civilizatia banateana si – doar pe jumatate in gluma – despre secesiunea Banatului. In trecutul sau exista insa citeva secrete pe care nu le dezvaluie nici macar sotiei lui, Emilia, cel mai intunecat fiind legat de o excursie din 1989 cu parintii in fosta Iugoslavie, in Split, pe litoralul Marii Adriatice. Iar cind Emilia il convinge sa mearga in concediu in Croatia, Vlad isi redescopera prietenii croati de odinioara, ce poarta cicatricile unui razboi secesionist, si ajunge sa se confrunte cu trecutul sau tainuit.
Disco Titanic este un roman cu adolescenti maturizati traumatic intr-o lume coplesita de puseuri nationaliste sau localiste, o carte despre tandretea si cruzimea care se ascund in fiecare dintre noi.”
12. -”Povestiri fantastice”, de Ana Blandiana, Editura Humanitas: ”Există atâtea feluri de fantastic, încât nu e de mirare că unele dintre ele pot să treacă uneori drept realitate. Realitatea însăşi îşi lărgeşte câteodată cu aroganţă hotarele şi atunci zonele încărcate rămân – pentru ani, decenii şi chiar secole întregi – ambigue, de o apartenenţă incertă. Apoi, prin cine ştie ce întâmplare, sau numai prin eroziunea obişnuită a timpu¬lui, dubla lor natură îşi estompează de la sine una dintre laturi şi fâşia echivocă recade într-o parte sau în alta a hotarului, însoţită numai de uimirea că a putut altădată părea altfel. Fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti.”
„Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi sensurile ei maculatoare. Şi nu-mi era greu să-mi închipui poemele cufundându-se ca nişte corăbii de hârtie în care s-ar încărca minereu de fier. Am avut întotdeauna convingerea că, în pofida imaterialităţii ei, poezia poate deveni oricând o redutabilă armă, dar niciodată o bună unealtă de făcut curăţenie. Iar eu aveam nevoie să mă curăţ de toate reziduurile pe care istoria şi viaţa nu încetau să le depună în mine, aveam nevoie să le deşert în fiecare seară în pagină, pentru ca a doua zi să poată fi depuse altele, fără pericolul de a mă îneca în mâlurile lor contagioase. Era un fel de a repeta — ca în taina botezului – «Mă lepăd de Satana», sugerând realităţii să se lepede la rândul ei.“ (Ana Blandiana)
13. -”Sfârșitul nopții”, de Petronela Rotar, Editura Herg Benet: ”Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?”
14. -”Cexina Catapuxina”, de Matei Florian, Editura Polirom: „Am primit romanul asta exact asa: gata scris. Mi l-a daruit, la ceas de seara, un barbat ciudat, cu un ochi ceva mai mare decit celalalt. Nu s-a prezentat, i-am aflat mai tirziu numele. Mi-a spus ca are incredere in mine si ca eu voi sti mai bine ce sa fac cu manuscrisul lui. L-am intrebat despre ce e vorba inauntru. Mi-a spus ca despre lucruri mici, aproape invizibile, despre o lupa si niste insecte, despre iubiri si cuvinte intr-o limba necunoscuta. Mi-a zis ca, daca imi place, il pot semna eu, el n-o sa se supere. M-a rugat la sfirsit sa-i promit insa ca nu-i voi schimba titlul asta imposibil: Cexina Catapuxina. I-am promis. Mi-a strins mina, apoi a plecat. Sper ca, oriunde ar fi acum, ii e bine.”
15. -”Zgomotul timpului”, de Julian Barnes, Editura Nemira: ”Este anul 1935 si tanarul compozitor Sostacovici se teme pentru viata sa, caci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfarsi in Siberia si priveste in urma la propria viata. Totusi, are noroc si nu devine o victima. Insa pretul e mare: capitularea in fata regimului. Julian Barnes prezinta cu lumini si umbre destinul unui mare muzician, dar si drumul parcurs de Uniunea Sovietica, intr-o stralucita explorare a sensului si a locului artei in societate.”
„O ambitioasa alegorie orwelliana despre dificultatile intampinate de artisti in societatile totalitare si o parabola kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealista.“
