Știrile săptămânii: Mărturia unei supravieţuitoare: Am fost sclava Daesh, la Editura Polirom; Despre managementul talentelor si economia manipularii, la Editura Publica; Romanul Viaţa lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany, tradus în bulgară; Claudiu M. Florian este laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, 2016; În curând la ADENIUM: „Calea europeană a Republicii Moldova”, coordonatori Sorin Bocancea și Radu Carp; Brian Tracy si Lorand Szasz: Drumul tau catre succes, la Publica; Dezbatere din seria TIMPUL 140: Dileme economice. O criză în căutarea unui autor; O noua aparitie la Editura Compania: Pragmatismul reflexiv (Încercare de construcție filosofică); A murit Mircea Albulescu.
Mărturia unei supravieţuitoare: Am fost sclava Daesh
„Daesh a intrat în sat! Daesh atacă!” Jinan se aştepta ca într-una din zile să fie nevoită să plece în grabă. Încă de la începutul verii lui 2014, sentimentul unui pericol iminent se răspîndise în întreaga regiune şi, odată cu el, senzaţia că avea să se prăbuşească o lume: a ei.
Jinan avea optsprezece ani cînd a fost răpită împreună cu familia de jihadiştii Statului Islamic. Era proaspăt căsătorită. Vîndută într-o piaţă de sclave din Mosul unor luptători Daesh, este sechestrată, torturată şi obligată să se convertească la islam, urmînd să aibă soarta tuturor prizonierelor nemusulmane ale Statului Islamic, aceea de a fi folosite ca sclave sexuale de jihadişti. Timp de trei luni a trăit într-un adevărat infern, însă a avut noroc, reuşind să fugă.
Am fost sclava Daesh. Povestea unei fete kurde răpite de Statul Islamic, de Jinan împreună cu Thierry Oberlé, a apărut la Editura Polirom, traducere de Cezar Petrilă, în curînd şi în ediţie digitală.
Din cuprins:
La şcoala domnului Shukri • O căsătorie prost aranjată • Închisoarea Badush • Falsul atac aerian • Întoarcerea la Tal Afar • Pieţele de sclave pentru casele din Mosul • Abdullah „Geambaşul”, angrosistul de femei • Apa cu şoareci morţi • Convertirea • Marea evadare
Jinan s-a născut într-o familie de yazidiţi (grup religios de etnie kurdă) pe 7 ianuarie 1996, la poalele muntelui Sinjar, într-o localitate de la graniţa dintre Irak şi Siria. La 4 august 2014 a fost răpită în cursul unui raid desfăşurat de forţele Daesh.
Thierry Oberlé este reporter pentru Le Figaro din 1997, specialist în probleme legate de Maghreb şi continentul african. Este preocupat de terorismul internaţional. A mai scris, în colaborare cu Isabelle Lasserre, Notre guerre secrète au Mali (2013).
Despre managementul talentelor si economia manipularii, la Editura Publica
„Închipuie-ţi că e prima ta zi de lucru într-o companie nouă. Șeful te întâmpină călduros și entuziast, îți urează bun-venit în „familie” și își exprimă speranța că vei petrece mulți ani de acum încolo în cadrul organizației. Apoi te predă departamentului Resurse Umane, care îți explică timp de 30 de minute că te afli într-o perioadă de probă de 90 de zile, chiar și după aceasta tu urmând să fii un angajat „la dispoziția companiei”. „Poți fi concediat în orice moment. Poți fi concediat pentru orice motiv. Poți fi concediat chiar dacă șeful tău nu are un absolut niciun motiv”. Tocmai ai experimentat ruptura fundamentală din procesul modern de angajare: relația dintre angajator și angajat se bazează pe un dialog lipsit de onestitate.” Reid Hoffman
În Alianța: managementul talentelor în era conectivitătii, cofondatorul LinkedIn Reid Hoffman ne arată cum se poate reconstrui încrederea dintre angajat și angajator. În mod paradoxal, alianța începe atunci când managerii recunosc că angajații valoroși pot părăsi compania, iar angajații aleg să vorbească deschis despre propriile aspirații profesionale. Dacă veți face din aliantă elementul central al strategiei voastre de management al talentelor, nu doar că veți reinstaura încrederea, dar veți putea recruta și reține acele persoane cu spirit antreprenorial de care aveți nevoie într-o lume ce se transformă rapid.
În 2003, în sufrageria sa din Mountain View, California, Reid Hoffman a cofondat LinkedIn, cel mai mare serviciu de socializare profesională. În prezent, LinkedIn numără peste trei sute de milioane de membri din 200 de țări din lume.
Puteți comanda Alianţa de Ben Casnocha, Chris Yeh, Reid Hoffman cu o reducere de 5%, la prețul de 29 lei, aici.
„Majoritatea oamenilor respectă regulile jocului și încearcă numai săâ€și asigure o viață bună. Dar, inevitabil, presiunile competitive pe care le resimt oamenii de afaceri, să practice înșelăciunea și manipularea pe piețele libere, ne determină să cumpărăm, la un preț prea mare, produse de care nu avem nevoie; să avem joburi care ne oferă în mică măsură sentimentul că munca noastră are un sens; și să ne întrebăm de ce viețile noastre sâ€au irosit aiurea.” George Akerlof, Robert Shiller
La pescuit de fraieri (Phishing for Phools) deschide o direcție radical nouă în teoria economică, bazată pe ideea intuitivă că piețele dăruiesc și răpesc în același timp. Akerlof și Shiller, doi laureați ai premiului Nobel pentru economie, dau viață acestei idei prin zeci de povești care arată cum ne afectează phishingul pe toți, în aproape toate domeniile. Ne cheltuim banii până la limită, după care ne facem griji cum să ne plătim facturile în luna următoare. Sistemul financiar își ia avânt, apoi se prăbușește. Suntem ispitiți, mai mult decât ne dăm seama, de publicitate. Sistemul nostru politic este denaturat de bani. Plătim prea mult pentru abonamentul la sala de fitness, pentru mașinile, casele și cardurile noastre de credit. Companiile farmaceutice ne vând cu ingeniozitate medicamente care ne fac prea puțin bine și, câteodată, sunt de-a dreptul periculoase.
La pescuit de fraieri explorează rolul central al manipulării și înșelăciunii în toate aceste domenii, dar si istoriile indivizilor care s-au ridicat împotriva scamatoriilor economice – arătând cum pot fi reduse acestea prin mai multă cunoaștere, reformă și reglementare.
Puteți comanda La pescuit de fraieri de George Akerlof, Robert J. Shiller cu o reducere de 5%, la prețul de 55 lei, aici.
Romanul Viaţa lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany, tradus în bulgară
Cel mai controversat și premiat roman semnat de Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, apărut în 2011 la Cartea Românească şi în 2013 la Editura Polirom, în colecţia „Top 10+”, va fi publicat în toamna acestui an la Paradox Group din Bulgaria, în traducerea Vaninei Bojikova.
Romanul semnat de Octavian Soviany a fost distins cu Premiul Radio România Cultural, la secţiunea „Proză”, ediţia 2012, nominalizare la Premiile revistei Observator cultural şi o nominalizare la Premiul Cartea anului 2011.
Kostas Venetis, care în copilărie a ucenicit într-o mănăstire din Grecia, cunoaşte o spectaculoasă „schimbare la faţă”: invertit demonic, călătoreşte mult – cunoaşte mizeria şi farmecul Istanbulului, pitorescul unui Bucureşti ce aminteşte de atmosfera Principelui, efervescenţa Parisului revoluţionar, splendoarea Vienei şi melancolia Veneţiei – şi întîlneşte oameni din cele mai diferite medii, de la drojdia societăţii la cercurile nobiliare. Pe măsură ce evenimentele se complică, povestea sa, în care violenţa, crima, înşelătoria şi complexele oedipiene se împletesc strîns, capătă accente tot mai întunecate, devenind o mărturie cutremurătoare despre iniţierea întru Rău.
„Cînd păcătosul are revelaţia sacrului, nimic şi nimeni nu-l mai pot întoarce. Cam aşa e şi cu scriitorul: o să vă lingeţi pe degete cu limba română a lui Octavian Soviany, curgătoare, spumoasă, arhaică şi nervoasă, o să chefuiţi şi o să suferiţi odată cu personajele lui retro şi cu pasiunile lor sfîşietoare în cel mai savuros roman de epocă din literatura română recentă.” (Alexandru Matei)
Octavian Soviany s-a născut pe 23 aprilie 1954, la Braşov. Studii: Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor în Filologie al Universităţii din Bucureşti (2008). Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie şi critică. Debut editorial: Ucenicia bătrînului alchimist (Dacia, 1983). Volume de versuri, între care: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de modă veche (Pontica, 2004), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Românească, 2006), Pulberea, praful şi revoluţia (Casa de Editură Max Blecher, 2012; Pepel, prah in revolucija, traducere în limba slovenă de Aleš Mustar, IRIU Institut, Ljubljana, 2013); Călcîiul lui Magellan (Cartea Românească, 2014).
Romane: Textele de la Monte Negro (Pontica, 2003; ed. a II-a, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Românească, 2012) şi Moartea lui Siegfried (Cartea Românească, 2015). A mai publicat volume de teatru şi critică literară, iar în 2014 i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher traducerea din Charles Baudelaire, Florile răului. Este deţinătorul mai multor distincţii şi premii literare.
Claudiu M. Florian este laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, 2016
Marţi, 5 aprilie, Comisia Europeană a anunţat lista cîştigătorilor Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (EUPL) pentru anul 2016.
Din 2009, premiul se acordă anual scriitorilor contemporani de ficţiune din fiecare ţară participantă la competiţie. Printre laureaţii din acest an se numără scriitorul român Claudiu M. Florian, autorul romanului Vîrstele jocului. Strada Cetăţii, apărut la Editura Cartea Românească, în 2012.
Laureaţii premiului sînt: Christophe Van Gerrewey (Belgia), Tanja Stupar-Trifunović (Bosnia și Herțegovina), Antonis Georgiou (Cipru), Bjørn Rasmussen (Danemarca), Paavo Matsin (Estonia), Selja Ahava (Finlanda), Nenad Joldeski (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), Benedict Wells (Germania), Gast Groeber (Luxemburg), Jasmin B. Frelih (Slovenia) şi Jesús Carrasco (Spania).
Premiile vor fi acordate cîștigătorilor în cadrul unei ceremonii ce va avea loc pe 31 mai la Concert Noble din Bruxelles. Anunțul oficial de presă este disponibil aici.
Romanul Vîrstele jocului. Strada Cetăţii a fost scris iniţial în limba germană şi a apărut în anul 2008 la Editura Transit, Berlin, cu titlul Zweieinhalb Störche – Roman einer Kindheit in Siebenbürgen (Două berze şi jumătate –Romanul unei copilării în Transilvania).
Vîrstele jocului. Strada Cetăţii este o imersiune high fidelity în datele şi atmosfera unei epoci şi încercarea de a schiţa confluenţa dintre cinci mentalităţi (ardelenească, oltenească, săsească, „regăţeană”, vest-germană), patru generaţii (străbunici, bunici, părinţi, copil – prezente sincronic, în acelaşi moment temporal), trei istorii (românească, săsească, germană), două culturi (a românilor şi a saşilor transilvăneni) şi un prezent continuu (mijlocul anilor ’70, avînd ca punct terminus moartea dictatorului chinez Mao Zedong şi… începutul şcolii primare).
Într-un burg transilvan multietnic, în casa bunicilor, un viitor şoim al patriei deprinde regulile unui joc complicat… Ale unui joc care este existenţa însăşi. Roman „nemţesc”, admirabil scris şi orchestrat, Strada Cetăţii reuneşte poveştile de viaţă ale unei familii prinse între urmările războiului, iluziile destinderii ceauşiste şi mirajul Germaniei Federale şi impune, cu siguranţă, un prozator de vîrf (chiar dacă aflat abia la prima carte): Claudiu M. Florian.
„Din perspectiva înduioşătoare a copilului, Claudiu M. Florian reuşeşte să tematizeze cu o profunzime ieşită din comun probleme politice, istorice şi sociale, fără a renunţa niciodată la umorul fin şi inocent care străbate întregul roman.” (Alexandra Şora)
„O înregistrare exactă a tonalităţii discuţiilor, dublată de multiple neînţelegeri copilăreşti, generează umorul profund al acestor miniaturi doar în aparenţă naive, ale unui copil crescut la bunici „saso”-români. Încîntător datorită modului nepretenţios şi exact de a povesti.” (Markus Bauer – Neue Zürcher Zeitung)
„Printr-o simbolistică poetică, autorul îl ţine pe cititor cu sufletul la gură. Îl uluieşte, îl face să izbucnească în rîs. Florian reînvie în mod literar şi în limbajul copilului o lume strînsă în jurul unor tradiţii seculare, săseşti şi româneşti, Transilvania copilăriei sale, care aşa ca aici nu va mai exista niciodată.” (Ingeborg Ruthe – Berliner Zeitung)
Claudiu Mihail Florian s-a născut în 1969 la Rupea, judeţul Braşov, unde a trăit pînă la 11 ani. După gimnaziul şi liceul urmate în Capitală, revine în Ardeal ca militar în termen (septembrie 1988 –ianuarie 1990). Licenţiat în Germanistică, la Bucureşti, în 1994. Magister în Ştiinţe Umaniste Interdisciplinare în limba Germană, la Bucureşti (1996), şi în Istorie Contemporană, la Bielefeld/Germania (2000). În perioada studenţiei a tradus în limba română o serie de romane din limbile engleză şi germană, între care cîte două de Sven Hassel şi Hermann Hesse. Din anul 2002 este angajat al Ministerului Afacerilor Externe. Ataşat cultural şi de presă la Ambasada României la Berlin (2004-2009). Din 2010 este prim-colaborator al Ambasadei României în Elveţia, la Berna.
În curând la ADENIUM: „Calea europeană a Republicii Moldova”, coordonatori Sorin Bocancea și Radu Carp
În colecția Headline a editurii Adenium va apărea cartea „Calea europeană a Republicii Moldova”, coordonatori Sorin Bocancea și Radu Carp. Volumul reunește contribuțiile unui număr de 40 de specialiști din diverse domenii (științe sociopolitice, mass-media, arte) având ca temă evoluția postcomunistă a Republicii Moldova și perspectivele care se profilează în vederea aderării și integrării sale în Uniunea Europeană, pe fondul clivajului evident care există în clasa politică de la Chișinău, care trimite electoratul într-o perpetuă confuzie. Un alt aspect important abordat în carte este fenomenul central care, până acum, a compromis traiectul european al Moldovei: corupția.
Sven-Joachim Irmer: „Un realism dureros a luat locul euforiei eurocentrice care părea că pusese stăpânire pe Republica Moldova începând cu anii 2009-2010. Cu atât mai îmbucurătoare este, poate în mod paradoxal, apariția volumului de față, menit să aducă o contribuție la relansarea în spațiul public de pe ambele maluri ale Prutului a unei discuții realiste cu privire la deja obsedanta întrebare «Quo vadis Republica Moldova?».”
Sorin Bocancea: „Singura modalitate prin care cele două țări românești pot să se regăsească în aceeași entitate politică rămâne, dacă nu se va petrece vreo minune geostrategică, integrarea Republicii Moldova în UE. Nu se știe cum vor sta lucrurile peste 15-20 de ani, când ceea ce este riscant azi ar putea fi ceva firesc atunci. Câți mai credeau în anii ’60 în reunificarea Germaniei? Însă nici un neamț nu a uitat proiectul, unirea s a produs atunci când contextul politic a permis acest lucru. Dacă un context similar va veni mai repede, cu atât mai bine. Însă trebuie să fim pregătiți pentru un drum mai lung.”
Radu Carp: „În condițiile în care Republica Moldova va avea o justiție puternică și independentă, lideri politici atașați valorilor europene și nu propriilor interese de natură economică, iar România va avea o reformă administrativă prin care să devină atractivă, cele două țări vor avea un destin comun în Europa. Cetățenii din România și din Republica Moldova vor putea astfel decide ei înșiși, în cunoștință de cauză, cum vor dori să valorifice acest destin comun, în interiorul unui singur stat sau separat.”
Cartea va fi disponibilă în scurt timp în librării și pe site-ul Adenium.
Brian Tracy si Lorand Szasz: Drumul tau catre succes
„Când nu reuşeşti să planifici, planifici de fapt nereuşita“ spune un proverb. Studiile arată că oamenii de succes sunt cei care şi-au dezvoltat obiective și deprinderi bune, alături de o atitudine pozitivă.
Drumul tău către succes. 12 pași pentru a ajunge la viața pe care o dorești este sinteza a zeci de ani de experiență acumulată de Brian Tracy în toată lumea, combinată cu pragmatismul și aplicabilitatea la mentalitatea și condițiile din România, venite din partea lui Loránd Soares Szász.
Cei doi renumiți traineri adună în această carte practică sfaturi bune de urmat, printre care:
• Cum să îţi creşti veniturile şi cum să atingi independenţa financiară;
• Cum să îţi creezi o viaţă minunată de familie şi cum să îţi stabileşti şi să îţi îndeplineşti obiectivele privind sănătatea şi bunăstarea;
• Cum să îţi reduci numărul de ani de muncă asiduă în vederea atingerii aceluiaşi nivel de realizare şi de recompense, pe care acum l-ai atinge într-un număr mai mare de ani.
Pasiunea, energia și viziunea care există în fiecare persoană dornică să realizeze ceva în viață sunt resurse mult prea prețioase pentru a fi pierdute. Putem și trebuie să lăsam ceva în urma noastră. Cartea de față este despre cum să facem acest lucru. – Dan Isai, CEO SaladBox
Întreaga carte este o lecție despre determinare și perseverență. Până la urmă, lumea succesului este a celor care știu să vadă în fiecare piedică o piatră de temelie. O sursă imensă de motivație, un exemplu practic de succes și un ghid al vieții pe care am visat-o. – Andreea Raicu
Dezbatere din seria TIMPUL 140: Dileme economice. O criză în căutarea unui autor
Marți, 12 aprilie 2016, ora 18:00, în sala Benjamin Fondane a Institutului Francez Iași, Asociația revistei „Timpul” vă invită să participați la dezbaterea Dileme economice. O criză în căutarea unui autor. Vor participa: prof. dr. Gabriel Claudiu Mursa, FEAA, UAIC, lect. dr. Mihaela Ifrim, FEAA, UAIC, Ana-Maria Icătoiu, Director Comercial și de Comunicare, Veolia Energie Iași, prof. dr. Daniel Șandru, UPA, director revista Timpul. Dezbaterea va fi moderată de conf.univ.dr. George Bondor.
Evenimentul Dileme economice. O criză în căutarea unui autor face parte din seria dezbaterilor de idei pe care Institutul Francez Iași și revista TIMPUL le realizează pe parcursul acestui an, dar și din seria colocviilor TIMPUL 140 prilejuite de momentul aniversar al revistei noastre.
Evenimentul va avea loc marți, 12 aprilie, ora 18:00, în sala Benjamin Fondane a Institutului Francez Iași, cu susținere oferită de Institutul Cultural Român și cu participarea prof.univ.dr. Gabriel Claudiu Mursa, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I. Cuza”, lect.dr. Mihaela Ifrim, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I. Cuza”, Ana-Maria Icătoiu, Director Comercial și de Comunicare, Veolia Energie Iași, prof.univ.dr. Daniel Șandru, Universitatea „Petre Andrei” din Iași, director revista Timpul. Dezbaterea va fi moderată de conf.univ.dr. George Bondor, Universitatea „Al. I. Cuza”.
Dezbaterea de idei cu tema Dileme economice. O criză în căutarea unui autor își propune să identifice cauzele crizei financiare și a crizelor care au derivat din aceasta: criza economică, cea a locurilor de muncă, o criză a încrederii în piața liberă, criza Uniunii Europene etc. Este oare Statul principalul vinovat al crizelor în discuție? Sau, dimpotrivă, criza economico-financiară a fost urmarea încrederii prea mari în mecanismele de autoreglare ale pieței libere? Oare suprareglementarea sau, din contră, dereglementarea reprezintă punctul de plecare al crizei? S-a încheiat criza economică? Privind în istorie, ar trebui să ne întrebăm: sunt în genere necesare crizele? Se înscriu ele într-un fel de legitate socio-economică? Ce urmează după criza recentă?
Evenimentul este realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român.
Participarea la eveniment este liberă. Dezbaterea se adresează atât publicului specializat, cât și elevilor și studenților interesați de înțelegerea adecvată a fenomenelor sociale și economice actuale.
O noua aparitie la Editura Compania: Pragmatismul reflexiv (Încercare de construcție filosofică), de Andrei Marga
Care e filosofia personala a unui profesor de filosofie ? Avem aici reperele esentiale ale meditatiilor sale hranite de experienta (la catedra, în administratie, la guvernare) : trecerea necesara de la cunoastere la întelepciune, drumul de la adevar catre sens, comunicarea ca trambulina spre constiinta de sine, lumea ca rezultat al actiunii oamenilor, dar o actiune ce cuprinde deopotriva reflectia si spiritualitatea lor.
« Constructia pe care am proiectat-o vine din patru optiuni filosofice. Prima este aceea ca, printre capacitatile pe care le posedam, ca oameni – sensibilitate, vointa, intelect, reflectie etc. –, ratiunea este cea pe care ne putem rezema cu mai multe sanse de orientare încununata de succes în viata. A doua este aceea ca ratiunea implica – asa cum ne-a aratat deja Fichte – vointa de ratiune si datoria rationalizarii lumii noastre. Suntem deja departe pe drumul rationalizarii si avem concluzii propriu-zis filosofice în urma drumului parcurs. Nu este aproape nimic în ordine în lume, dar nu este totul pierdut si nici mult de la început asigurat ! A treia este aceea ca persoana care vrea rationalizarea intra pe terenul unei realitati ce ramâne un întreg – distribuit pe numeroase paliere, domenii, segmente si situatii, unde trebuie facute suficiente distinctii – si se cere abordata ca întreg. « Diferentierea » o consider nu doar un mecanism de evolutie a modernitatii, ci si o realitate mai adânca, cu ale carei efecte abia am început sa ne confruntam, filosofic vorbind. A patra este aceea ca în constiinta si în comunicare avem mediile hotarâtoare ale vietii noastre într-o societate a carei complexitate deja pune la încercare conceptualizarile retinute în istoria filosofiei. Chiar si dupa decenii de ofensiva împotriva unificarii datelor experientelor, în filosofie nimic nu este asigurat fara fundamentare – am facut deci tema de reflectie chiar din aceste optiuni sau macar le-am aparat.
Ratiunea, rationalizarea, diferentierea, actiunea, constiinta si comunicarea sunt termenii filosofici unificatori ai scrierilor mele de pâna acum. Daca este sa iau în seama cerinta lui Hegel de a unifica pâna la capat experienta si de a gasi un termen – unul singur ! – unificator, care sa fie oarecum fundalul celorlalti si sa proiecteze o lumina asupra întregii realitati, dincolo de derutantele ei diversificari si miscari, atunci pot spune ca acesta este comunicarea. Ne nastem în mediul comunicarii, traim înauntrul ei, ea decide directia actiunilor noastre si ne permite sa atingem ceva, si nu altceva. Prin comunicare trec, de fapt, si cunoasterea, si actiunile, si fiintarea noastra. Celebrele întrebari puse de Kant – „ce pot sa stiu ?“, „ce trebuie sa fac ?“, „ce îmi este îngaduit sa sper ?“ si „ce este omul ?“ – se dezleaga astazi mai profund pe terenul comunicarii. Interogatiile ce au nutrit filosofia dintotdeauna – de la „ce este ?“, trecând prin „cum putem cunoaste ?“, la „ce putem face ?“ – se dezleaga într-un fel nou în orizontul comunicarii.
Apartin curentului de gândire ce a facut trecerea de la „filosofia constiintei“ la „filosofia comunicarii“ si cauta acum sa absoarba „filosofia constiintei de sine“ în aceasta din urma. Mi-am asumat faptul ca accesul nostru, ca oameni, la realitate este mijlocit de „comunicare“ (începând cu cea mai simpla operatiune lingvistic-cognitiva, care este „nominalizarea“) atât în ipostaza de „instrument“ al cunoasterii, cât si ca „mediu“ al acesteia, si ca nu exista solutie la problemele unei societati de „complexitate“ înalta în afara „comunicarii“ soldata cu „întelegerea“. Mi-am asumat însa tot mai mult ideea ca în „comunicare“ suntem prezenti, ca oameni, în asa fel încât ceva mai mult decât comunicarea ramâne de partea noastra, asadar, în afara comunicarii. Sau, pozitiv formulat, ca în „comunicare“ venim mereu cu asumarea noastra de catre noi însine, la singular (ca individualitati) si la plural (în chip de comunitati), care afecteaza comunicarea faptica însasi. Pe ambele directii – sesizarea conditionarii comunicative a tablourilor realitatii pe care ni le construim si sesizarea conditionarii ontice (existentiale si sociale în înteles larg, în primul rând) a „comunicarii“ – m-am sprijinit pe achizitiile stiintelor timpului (de la matematica si logica, trecând prin sociologie si lingvistica, la psihologie). Demersurile mele au drept cadru „filosofia subiectului“ si desfasoara înainte de toate o antropologie a reproducerii culturale a vietii prin actiuni diferite, subsumate unui sens cultural, ancorat în buna parte în echiparea noastra, în cele din urma anatomo-fiziologica, si dependent de initiative umane si, desigur, de caracteristicile lumii. »
Andrei Marga este licentiat în filosofie si sociologie si a obtinut doctoratul în filosofie cu o teza despre « teoria critica » a Scolii de la Frankfurt (Herbert Marcuse). S-a specializat în filosofia contemporana în Germania Federala si SUA. A publicat volume în domeniu, printre care Introducere în filosofia contemporana (Compania, 2014), Religia în era globalizarii (Editura Academiei Române, 2014), Relativismul si consecintele sale (Ratio et Revelatio, 2014), Guvernanta si guvernare (Un viraj al democratiei ?) (Editura Compania, 2013), Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica (Editura Academiei Române, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Române, 2012), Argumentarea (Editura Academiei Române, 2011), Challenges, Values, Vision. The University of the 21st Century (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES, 2010), Absolutul astazi. Teologia si filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, 2010), Criza si dupa criza (Eikon, 2009), Filosofia lui Habermas (Polirom, 2006), Filosofia unificarii europene (EFES, 2005), Reconstructia pragmatica a filosofiei (Polirom, 1998), Rationalitate, comunicare, argumentare (Dacia, 1991).
A publicat, de asemenea, volume ce cuprind analize si proiecte de reforma legate de misiunile publice pe care le-a îndeplinit, precum Iesirea din trecut (Alma Mater, 2002), Anii reformei. 1997-2000 (Presa Universitara Clujeana, 2007), Profilul si reforma universitatii clujene. Discursuri rectorale (Presa Universitara Clujeana, 2012), Dupa cincisprezece ani. Fifteen Years after (Cluj University Press, 2012), Sincronizarea culturii române. Un proiect (Tribuna, 2013), România într-o lume în schimbare. Interviuri realizate de Romeo Couti (Ecou Transilvan, 2013).
Profesor de filosofie contemporana si logica generala, a fost rectorul Universitatii « Babes-Bolyai » (1993-2004 si 2008-2012), ministru al Educatiei Nationale în guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu, ministru al Afacerilor Externe în guvernul Ponta I, presedinte al Institutului Cultural Român.
A fost ales în conducerea unor organizatii si institutii internationale (European University Association, United Nations University din Tokyo, CEPES-UNESCO etc.) si a fost numit consultant al unor institutii culturale si universitare din China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria. I s-au acordat ordine de stat în Germania (« Marea Cruce de Merit »), Franta, Italia, România, Portugalia. A primit premii internationale (printre care premiul « Herder ») în Austria, Germania, Israel. A sustinut cursuri si seminarii, ca profesor invitat, la universitatile din München, Viena, Montpellier si Ierusalim. Este laureat al premiilor nationale « Barnutiu » si « Bratianu ».
Mircea Albulescu (4 octombrie 1934 – 8 aprilie 2016)
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” anunță cu regret decesul unuia dintre cei mai mari pedagogi de teatru români, Mircea Albulescu (4 octombrie 1934 – 8 aprilie 2016).
Actor, profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, Maestrul s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 81 de ani.
Între anii 1985-2005, generații de actori au avut șansa de a-l avea ca profesor pe Mircea Albulescu, la catedra de Arta Actorului de la Universitatea Națională Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A fost și va rămâne un exemplu de dascăl dăruit profesiei, un artist înzestrat cu o forță creatoare deosebită, cu umor, cu seriozitate și profesionalism, ce a lăsat o amprentă inconfundabilă asupra celor care l-au cunoscut – studenți și colegi.
În semn de recunoaștere, în octombrie 2010, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Senatului Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.
Mircea Albulescu are în palmaresul său peste 300 de roluri în spectacole de teatru, în filme și în producții de teatru radiofonic.
A jucat pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București. Dintre acestea amintim: „Livada de vişini” de A.P. Cehov regia F. Alexa; „Danton” de Camil Petrescu, regia H. Popescu; „Richard al III-lea” de W, Shakespeare, regia H. Popescu; „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia A. Tocilescu; „Molto, Gran’ impressione” de C. Caragiale, regia D. Tudor; „Trilogia Răului” după B. Zilber, regia M. Măniuţiu, „Bădăranii” de C. Goldoni, regia D. Tudor; „Sânziana şi Pepelea” de V. Alecsandri, regia D. Tudor.
Creația sa cinematografică numără peste 70 de roluri în filme, producții românești și internaționale. Multe dintre acestea sunt în regia lui Sergiu Nicolaescu („Dacii”, 1967, „Mihai Viteazul”, 1970, „Zile Fierbinți”, 1975, „Revanșa”, 1978, „Pentru Patrie”, 1978, „Nea Marin Miliardar”, 1979, „Mihail, câine de circ”, 1979, „Capcana Mercenarilor”, 1980, „Wilhelm Cuceritorul”, 1982, „Viraj periculos”, 1983, „Ziua Z”, 1985, „Noi, cei din linia întâi”, 1986). A jucat în aproape toate filmele lui Mircea Veroiu („Somnul Insulei”, 1994, „Semnul șarpelui”, 1981, „Mania”, 1977, „Șapte zile”, 1973, „Scrisorile prietenului”, 1997, „Dincolo de pod”, 1976, „Artista, dolarii și ardelenii”, 1980, „Craii de Curtea Veche”, 1995).
Alți regizori cu care a colaborat sunt: Francis Ford Coppola („Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea („Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, „Dincolo de Nisipuri”, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion („Înghițitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu („Flăcări pe comori”, 1987), „Un om în Loden”, 1979), Dinu Tănase („La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan („Columna”, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan („Totul se plătește”, 1986), Andrei Blaier („Momentul adevărului”, 1989).
Universul sensibil al lui Mircea Albulescu a fost relevat și în volumele de poezie „Vizite”, „Pajura singurătăți”, „Fluture în lesă de aur”, „Clanțe”, „Ultimele noduri” sau proză „Bilete de favoare”, „Baraka” și „Bazar sentimental”.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994) a fost Secretar de Stat în Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor. În anul 2013, Mircea Albulescu și-a anunțat retragerea din viața artistică.
Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții artistice românești.
„Domnule profesor, nu putem întoarce ceea ce ați făcut pentru profesia pe care ați slujit-o cu credință atâția ani și pentru noi, cei care ne numărăm în rândul discipolilor dumneavoastră. Ne vom strădui să vă păstrăm vie amintirea și să întoarcem la rândul nostru noilor generații, cu aceeași dedicare, lucrurile pe care de la dumneavoastră le-am înțeles și deprins. Prin existența dumneavoastră, profesia a fost înnobilată. Mă înclin în fața acestei vieți împlinite, dator și puțin vinovat că nu am stat suficient de aproape.
Dumnezeu să vă odihnească în pace!”
– prof.univ.dr. Adrian Ioan TITIENI
„Mircea Albulescu face parte din acei mari actori-profesori care au girat cu numele lor generații de absolvenți ajunși la rândul lor personalități importante ale teatrului și filmului românesc. Aceștia se revendică și astăzi din legătura cu mentorul lor. Până la urmă, școala românească are mari profesori pentru că produce cei mai buni absolvenți. Școala noastră de teatru pierde astăzi un profesor care rămâne prezent prin foștii săi studenți.”
– conf.univ.dr. Nicolae MANDEA, Rector al UNATC „I.L. Caragiale” București
