Știrile săptămânii: Premiul pentru traducere al Tîrgului de Carte de la Leipzig: Eva Ruth Wemme pentru Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu; Asociația Curtea Veche donează mii de cărți esențiale liceelor din România; Prima ediție a Festivalului Ouălor de Paște; Au început înscrierile la Can Art&Design Festival – concursul care transformă dozele din aluminiu în obiecte de design vestimentar şi interior; Născuți pentru a învăța: despre capacitatea noastră de a schimba viitorul, la Editura Publica; Noi apariții la Editura Humanitas Fiction; Moshe Idel, unul dintre cei mai mari specialiști în iudaism ai lumii, vine la Iași: O noua editie: Edda – Povesti din mitologia nordica de Snorri Sturluson, Editura Herald; Georgeta Filitti, Alina Pavelescu și Sergiu Iosipescu despre Iancu Bălăceanu, Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, Editura Humanitas; Q&A și sesiune de autografe cu Laura Cosoi, ”Forma gustului”, carte apărută la Curtea Veche Publishing; „Sfârșitul bibliotecii mele”, de Alberto Manguel, Editura Nemira – o nouă declarație de dragoste făcută lecturii; Singurătatea și depresia din spatele mediului virtual, o falsă idee a conectării umane în cartea Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, Editura Trei.
Premiul pentru traducere al Tîrgului de Carte de la Leipzig: Eva Ruth Wemme pentru Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu
Joi, 21 martie 2019, în cadrul Tîrgului de Carte de la Leipzig, Evei Ruth Wemme i s-a decernat premiul pentru traducere al tîrgului, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din întreaga lume.
Volumul pentru traducerea căruia Eva Ruth Wemme a fost premiată este romanul Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu, una dintre cele mai importante scriitoare române contemporane și una dintre cele mai îndrăgite autoare din portofoliul Editurii Polirom.
Eva Ruth Wemme este și traducătoarea în germană a lui I.L. Caragiale sau a lui Ștefan Agopian. Traducerea în limba germană a romanului Gabrielei Adameșteanu a apărut în august 2018, în colecția de cărți clasic-moderne „Die Andere Bibliothek”.
La acest premiu a mai fost nominalizat și Georg Aescht, traducătorul romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, iar la alte ediții printre nominalizați s-a numărat Ernest Wichner, pentru versiunile în limba germană ale romanelor Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian, și America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac.
Pe lîngă calitatea traducerii, juriul Tîrgului de Carte de la Leipzig are în vedere, desigur, și valoarea literară a cărții. Apărut în 2004, romanul Dimineață pierdută a cunoscut nouă ediții în România – ultimele cinci la Editura Polirom – și a fost tradus în 13 limbi, fiind foarte bine primit de presa autohtonă și internațională.
Gabriela Adameșteanu a fost prezentă de curînd și la Salonul de Carte de la Paris, unde au fost lansate ultimele sale cărți traduse în franceză, Gare de l’Est și Les années romantiques, apărute la Editura Non Lieu. La Editura Gallimard urmează să fie publicat romanul Fontana di Trevi.
Mai multe detalii despre romanul Dimineață pierdută, aici.
Asociația Curtea Veche donează mii de cărți esențiale liceelor din România
Pe 29 martie 2019, Asociația Curtea Veche dă startul unui proiect prin care donează elevilor de liceu cărți esențiale pentru dezvoltarea gândirii critice. Cu ocazia Anului Cărții, prin programul „Cărți Cheie pentru liceeni”, Asociația se va întâlni cu elevii unor licee din România, va dona cărți potrivite vârstei acestora și va organiza întâlniri între elevi și scriitorii Curtea Veche Publishing. Calitatea vieții unui adult depinde în mare parte de lecturile de plăcere din adolescență.
„Poți porni la drum într-o lume a schimbărilor având cu tine instrumentele potrivite. Aducem în fața liceenilor cărți și modele din societate care au reușit în viață prin puterea cărților. Mari scriitori, oameni de afaceri, sportivi de renume internațional, cu toții au primit, prin lectură, o educație bună”, declară Irén Arsene Máté, președintele Asociației Curtea Veche.
Lansarea programului „Cărți Cheie pentru liceeni” va avea loc vineri, 29 martie, începând cu ora 12.00, în sala de festivități a Liceului Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din București (Calea Rahovei nr. 311). Echipa asociației va aduce peste o mie de cărți elevilor și va vorbi despre forța cărților alături de autori Curtea Veche Publishing, precum Ana Maria Brânză, Andreea Raicu, Răzvan Exarhu și de alți prieteni ai cărții – gimnasta Diana Bulimar, sportivul Ștefan Floroaica și vlogger-ul Virgil Ciulin. Programul va continua de-a lungul anului în alte orașe din țară, câteva dintre următoarele destinații fiind Bârlad, Brașov, Brăila, Sighișoara.
Care sunt cele mai utile lecturi pentru elevii de liceu?
„Conform studiilor, la această vârstă sunt esențiale cărțile de beletristică, prin care gândirea și imaginația se pot dezvolta rapid. Tot acum poate începe preocuparea pentru o educație financiară și antreprenorială și conștientizarea propriilor abilități care trebuiesc dezvoltate continuu. Cărțile pe care le dăruim sunt titluri din literatura contemporană, dezvoltare personală și psihologie”, completează președintele Asociației. „Cartea rămâne cea mai mare forță a omenirii. Tehnologia nu face decât să scoată în evidență acest lucru”.
Lectura de plăcere influențează rezultatele academice, succesul în carieră și calitatea vieții. Creativitatea, empatia, comunicarea, spiritul critic, capacitatea de argumentare sunt abilități individuale de bază care se dezvoltă prin citit și au numeroase consecințe în dezvoltarea societății, din punct de vedere economic, social, cultural și politic.
În cadrul Leaders Business Summit 2017 s-a afirmat că dacă toţi elevii României ar atinge măcar nivelul 1 la testul PISA (o evaluare standardizată internaţional, iniţiată de către Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare – OECD), atunci PIB-ul României ar crește cu 300% în 15 ani.
Proiectul „Cărți Cheie pentru liceeni” vine în continuarea celor 5 ani de activitate ai Asociației Curtea Veche, timp în care au fost donate 74.000 de volume pentru copii cu vârste între 7 și 14 ani în 250 de comunități din 34 de județe.
Asociația Curtea Veche a fost înființată în 2014 pentru a dezvolta într-un mod independent și susținut activitatea de responsabilitate socială începută de Curtea Veche Publishing prin programul național de lectură „Cărțile copilăriei”. Ea își propune creșterea reală a interesului copiilor și tinerilor pentru citit, ridicarea nivelului de înțelegere a textelor și creșterea consumului de carte din România. Mai multe informații puteți afla de pe site-ul www.asociatiacurteaveche.ro și Facebook.com/AsociatiaCurteaVeche.
Prima ediție a Festivalului Ouălor de Paște
Prima ediție a evenimentului caritabil este dedicată proiectului GRIVIȚA 53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT IMPREUNĂ, un proiect unic, inițiat de Chris Simion – Mercurian.
Cunoscuta regizoare și scriitoare își propune să construiască un teatru din bani privați. Ultima inițiativă de aceast fel din România s-a materializat datorită lui Liviu Ciulei în urmă cu peste 70 de ani. Suma necesară realizării acestui proiect ambițios este de 1.500.000 de Euro. Primul pas important a fost făcut în anul 2016, când Chris a cumpărat terenul din Calea Griviței, nr. 53, cu banii obținuți din vânzarea casei bunicii și a început să strângă fonduri pentru a-și vedea visul împlinit.
Un alt moment important a fost câștigarea premiului de arhitectură la Gala Lafarge Holcim Awards, cea mai importantă compețiție de arhitectură sustenabilă din lume. Au fost înscrise 5003 de proiecte din toata lumea, iar „Grivița 53”, semnat de arhitectul Codrin Tritescu, a câștigat unul din cele 7 premii decernate. A fost pentru prima dată când România a câștigat un premiu în cadrul acestui eveniment.
Campania de strângere de fonduri continuă anul acesta cu prima ediție a Festivalului Ouălor de Paște. 15 personalități importante ale artei, sportului, muzicii, teatrului ori altor industrii creative s-au alăturat cauzei și au acceptat provocarea de a crea câte un ou cu înălțimea de 2 m, diametrul de 1.65 m, construite din poliester armat și fibră de sticlă.
Alexandru Tomescu, Ivan Patzaichin, Gheorghe Fikl, Alexandru Găvan, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Mihai Dobrovolschi, Oana Pellea, Dan Perjovschi, Cristian Mungiu, Valeria Van Groningen, Vasile Murivale, Mirela Trăistaru, Mihai Popescu, Iuliana Vâlsan sunt creatorii lucrărilor care urmează să fie vândute.
Valoarea fiecărei lucrări este de 5.000 Euro. Fondurile strânse în urma evenimentului vor fi donate pentru începerea construcției teatrului „Grivița 53”. Inițiativa se bucură de succes. Până acum și-au anunțat intenția fermă de achiziție a unui ou următoarele companii și persoane private: Teilor, Alpha Bank, Editura Trei, Camelia Șucu, Veronica Savanciuc, Global Worth si Leroy Merlin, care este și partenerul principal al evenimentului.
Prima ediție a Festivalului Ouălor de Paște va avea loc pe data de 17 aprilie de la ora 19:00 la Fratelli.
Festivalul Ouălor de Paște este creat și organizat de Fundatia Calea Grivitei.
Susținut de Radio Guerrilla.
Evenimentul își propune ca în fiecare an să se alăture unui cauze culturale, prin strângere de fonduri, debutând anul acesta cu proiectul G53.
Chris Simion-Mercurian este o personalitate apreciată atât în țară, cât și în străinătate. Chris are o carieră de peste 20 de ani în teatru, peste 30 de spectacole regizate, 10 cărți publicate și este inițiatoarea și președinta celui mai important festival de teatru independent din țară – UNDERCLOUD.
Pentru mai multe detalii accesați site-ul www.grivita53.ro/festivalul-oualor-de-paste/
Au început înscrierile la Can Art&Design Festival – concursul care transformă dozele din aluminiu în obiecte de design vestimentar şi interior
Can Art&Design Festival, concursul care încurajează publicul larg să refolosească în mod creativ dozele din aluminiu, lansează o nouă provocare cu ocazia celei de-a VI-a ediţii. Lansat în anul 2014 ca un concurs prin care participanţii realizau obiecte înscrise în arhiectura urbană, dar şi cu o ediţie dedicată reproducerii unor monumente celebre prin structuri de mari dimensiuni, ediţia de anul acesta pune accentul pe funcţionalitatea obiectelor realizate. Participanţii au timp până la 15 mai să studieze secţiunea care li se potriveşte şi să îşi înscrie proiectele pe platforma www.canartdesignfestival.ro.
Secţiunile celei de-a şasea ediţii sunt:
- Design Vestimentar, cu două subcategorii – Îmbrăcăminte şi Încălţăminte (ex. rochie, pantofi); Accesorii (brăţară, pălărie),
- Design Interior, cu trei subcategorii – Obiecte decorative (tablou, vază); Obiecte de iluminat (lustră, veioză); Mic mobilier (scaun, noptieră)
- Can Bag Design (realizarea unui design grafic despre reciclare, care poate fi imprimat pe sacoşă).
Premiul pentru fiecare secţiune care presupune folosirea dozelor din aluminiu este 500 euro, iar pentru secţiunea Can Bag Design, 300 euro.
Can Art&Design Festival este un concurs organizat de Asociaţia Alucro, organizaţie care deţine licenţa pentru derularea în România a programului european Every Can Counts (www.everycancounts.ro), dedicat colectarii si reciclarii dozelor din aluminiu, derulat în 15 ţări. Obiectivul concursului este de a inspira comunitatea către refolosirea dozelor din aluminiu, prin realizarea de obiecte care să le valorifice chiar şi după ce conţinutul a fost consumat.
Pentru a creşte nivelul de conştientizare privind importanţa colectării, reciclării şi refolosirii dozelor din aluminiu, dar şi pentru a încuraja cât mai mulţi oameni să răspundă provocării concursului, Asociaţia Alucro a pregătit o lucrare reprezentativă care va face obiectul unei expoziţii prezentate în mai multe locaţii publice din Bucureşti. Aceasta este o frescă realizată după o metodă de lucru proprie denumită alumozaic cu dimensiuni de 2m lungime x 1m lăţime. Fresca va fi expusă pe perioade scurte de 10 zile în Centrele Comerciale Bucureşti Mall – Vitan şi Plaza România, clădirile de birouri Plaza Romania Offices şi Anchor Plaza.
„Cu fiecare nouă ediţie pe care o organizăm, încercăm să le oferim participanţilor teme şi secţiuni tot mai atractive, care să le stârnească imaginaţia şi să îi motiveze. Cuvântul cheie care defineşte ediţia din 2019 este funcţionalitate, întrucât ne propunem care lucrările înscrise să fie nu doar atractive, ci şi cu o utilitate practică.” Declară Adina Magsi, Director General Asociaţia Alucro
Regulamentul celei de-a şasea ediţii a concursului Can Art&Design Festival este disponibil pe site-ul www.canartdesignfestival.ro şi pe Facebook www.facebook.com/CanArtDesignFestival.
Născuți pentru a învăța: despre capacitatea noastră de a schimba viitorul
„Viața ar trebui să fie un proces nesfârșit de educație; totul trebuie învățat, de la cum să vorbești la cum să mori.” — Gustave Flaubert
De ce copiii sunt adeseori nefericiți atunci când învață? De ce am ajuns să prețuim succesul academic mai mult decât orice? De ce continuăm să aplicăm un model industrial pe care companiile l-au lăsat deja în urmă? În ciuda importanței sale evidente, învățarea a pierdut contactul cu progresele umane.
Expertul în educație, Alex Beard, ne duce într-un tur uimitor prin viitorul învățării, după ce a vorbit cu renumiți specialiști în neuroștiințe și psihologie experimentală, precum și cu dascăli care activează în școli de pe toate continentele planetei. Explorăm alături de el mașinăriile inteligente din Silicon Valley, fabricile de examene din Seoul și sălile de clasă incluzive din Finlanda, asistăm la discuțiile cu profesorul de la MIT care crește un robot, cu școlarul din Hong Kong care se luptă cu o superputere, cu profesorii antrenați ca niște sportivi și cu elevii care învață fără profesori.
Ce anume ar trebui să învățăm în ziua de azi? De ce exact va fi nevoie ca să ne realizăm potențialul? Cum ar trebui să definim succesul pentru viitoarele generații? Cum ne vom putea reconstrui sistemele pornind de la modul în care învățăm, nu de la cel în care conducem școlile? Combinând informații din interior, anecdote amuzante și cercetări inteligente, Născuți pentru a învăța ne arătă că ne aflăm, în prezent, la marginea unei revoluții în domeniul învățării. Iar această revoluție poate porni de la noi, chiar de la nivel individual și de comunitate.
Noi apariții la Editura Humanitas Fiction
Rose Tremain, Sonata Gustav
Roman despre prietenie și nevoia de iubire, despre binele imens și răul de neiertat care se pot ascunde în cele mai mărunte gesturi, Sonata Gustav a câștigat National Jewish Book Award în 2017, a fost finalist la Costa Novel Award (2016), Walter Scott Prize (2017), Royal Society of Literature Ondaatje Prize (2017) și nominalizat la Women Prize for Fiction (2017) și International Dublin Literary Award (2018 ). Bestseller Sunday Times, este tradus în peste 30 de țări.
„Sonata Gustav e un roman de o frumusețe extraordinară, dureroasă, o poveste despre o iubire profundă, în antiteză cu atâtea relații eșuate, și despre conflictul dintre pasiune și stăpânirea de sine. Rose Tremain este unul dintre cei mai buni scriitori britanici, iar acest roman strălucit merită să ajungă la câți mai mulți cititori.“ – Salman Rushdie
Didier Decoin, Biroul pentru Grădini și Iazuri
Împrumutând senzualitatea stampelor japoneze, Biroul pentru Grădini și Iazuri este romanul unei călătorii inițiatice din Epoca Heian. Didier Decoin imaginează periplul unei tinere femei care-și iubește soțul și dincolo de moarte. Între rivalități politice și ritualuri seducătoare, scriitorul surprinde atmosfera unei Japonii eterne, care se abandonează rafinamentului și simțurilor. Recompensat în 2017 cu Prix des Lecteurs de L’Express / BFMTV, romanul este tradus în peste 15 limbi.
Cu umerii raniți de încarcatura prețioasă pe care o poartă – opt crapi, dintre ultimii prinși de soțul ei, Katsuro, înainte să se înece –, Miyuki pornește fără ezitare spre capitala Heian-kyō, ca să ducă, în locul acestuia, peștii pentru iazurile imperiale. La capătul unui drum lung, plin de întâmplări violente, ajunge la palat și-l întâlnește pe temutul Nagusa Watanabe, directorul Biroului pentru Grădini și Iazuri. Dar, în loc să fie trimisă acasă cu plata pentru crapi, lui Miyuki i se cere să mai rămână la Curte, unde urmează să aiba loc takimono awase, concursul de parfumuri pentru care toată lumea se pregătește cu febrilitate.
Mario Varga Llosa, Istoria lui Mayta
În Istoria lui Mayta, ancheta unui scriitor care încearcă să reconstituie povestea troțkistului Alejandro Mayta și a revoluției sale eșuate pe povârnișurile Anzilor în anul 1958 devine, sub ochii cititorului, o frescă amară a unei țări divizate și antagonizate. Adolescent idealist (și catolic fervent), apoi tânăr intelectual autodidact cochetând cu ideile stângii radicale, oscilând în viața personală între conformism și transgresiune, terorist fără voie, judecat și condamnat pentru greșeli pe care se pare că nu le-a comis, Mayta este descris contradictoriu și evocat inconsecvent de cei intervievați de narator. La fel ca portretul marginalului Mayta, și Istoria este construită din ficțiunile personale ale celor care se pretind martori sau victime (niciodată călăi), iar nu din marea ficțiune a ideologiei răsfrânte tragicomic în gesturile disperat-eroice și ratate ale revoluționarilor peruani.
Milan Kundera, Gluma
PROIECȚIE la Centrul Ceh, în cadrul programului Fiction Tuesdays:
The Joke (Zert), r. Jaromil Jires, 1969, adaptare după romanul Gluma de Milan Kundera
Cineva se joacă cu vieţile noastre – pare să spună Milan Kundera în primul său roman –, cineva leagă şi dezleagă întâmplările în care suntem atraşi cu sau fără voie, împingându-ne în fundături sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu ştim ce să facem. Cineva îşi râde de noi, propunându-ne idealuri care se transformă irevocabil în propriul lor simulacru, fără a înceta totuşi să ne urmărească şi să ne otrăvească existenţa. Cineva se uită la noi necruţător, înregistrând fiecare mişcare a noastră cu o privire de gheaţă ce nu lasă nici o speranţă. Şi tocmai acest chip, redat de această privire, e cel pe care, mai presus de toate, ni-l oferă Gluma – chipul de ieri, de azi şi dintotdeauna, în care suntem somaţi să ne recunoaştem.
Maja Lunde, Istoria albinelor
„Maja Lunde combină imaginația și cercetarea științifică în acest roman care țintește să transmită un mesaj convingător, un roman plasat într-un trecut sumbru, o modernitate deja condamnată și un viitor distopic.“ – Kirkus Reviews
Bestseller internațional publicat în treizeci și cinci de țări • peste un milion și jumătate de exemplare vândute în toată lumea • Bokhandlerprisen (Premiul librarilor norvegieni) în 2015 • cea mai bine vândută carte în Norvegia în 2015 • cea mai bine vândută carte în Germania în 2017 • doi ani consecutiv în topul Der Spiegel • selectată în cadrul programului Books at Berlinale în 2017 • una dintre cele mai vândute zece cărți în traducere din Marea Britanie în 2018 • roman în curs de ecranizare.
Neliniștitoare, revelatoare, emoționantă și scrisă cu o măiestrie aparte, Istoria albinelor unește în mod surprinzător trei voci distincte din trei epoci diferite într-un roman provocator despre supraviețuirea speciei umane. Relațiile cele mai puternice și în mod paradoxal cele mai fragile, cele dintre părinți și copii, sunt puse în echilibru cu aceea asupra căreia rareori reflectăm – relația dintre om și natură.
Moshe Idel, unul dintre cei mai mari specialiști în iudaism ai lumii, vine la Iași
În perioada 5-7 aprilie 2019, ieșenii îl pot întîlni pe Moshe Idel, unul din cei mai mari specialiști în iudaism ai lumii, un avizat expert în cercetarea comparată a religiilor și în cultura română.
Mai jos, programul de evenimente dedicate venirii la Iași a profesorului de gîndire iudaică Moshe Idel. Intrarea liberă, în limita locurilor disponibile.
Vineri, 5 aprilie, 17:00-19:00, Sala Senatului, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (Bulevardul Carol I nr. 11)
- Deschiderea colocviului Terra Iudaica (Moshe Idel: „O lumină ce se stinge”, 17:15-17:45)
Sîmbătă, 6 aprilie, 10:30-12:30, Aula Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” (Bulevardul Profesor Dimitrie Mangeron 67, Iași)
- Seminar cu Moshe Idel: Alchimie și Cabala
Va modera: Sorin Antohi
- Lansare de carte: Experiența mistică în opera lui Abraham Abulafia, de Moshe Idel, apărută de curînd în colecţia „Plural. M”, a Editurii Polirom, traducere din engleză de Maria-Magdalena Anghelescu.
Invitat, alături de autor: Nicu Gavriluţă
Va modera: Sorin Antohi
Duminică, 7 aprilie, 11:00-13:00, Aula Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” (Bulevardul Profesor Dimitrie Mangeron 67, Iași)
- Ioan Petru Culianu. Moshe Idel în dialog cu Sorin Antohi, eveniment prilejuit de apariția unei noi ediții la Polirom a volumului Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, în „Biblioteca Ioan Petru Culianu”, ediție îngrijită de Sorin Antohi și Mona Antohi; studiu introductiv de Sorin Antohi; traduceri de Mona Antohi, Sorin Antohi, Dan Petrescu, Catrinel Pleșu, Corina Popescu, Anca Vaidesegan. Mai multe detalii, aici.
Organizatorii evenimentelor: Trivium. Revistă de gândire simbolică, Institutul de Studii și Cercetări Simbolice Iași, Asociația „Alexandru Ioan Cuza”, Asociația „Orbis Tertius” / „A Treia Lume”, Zentrum für die Erforschung der deutschen Kultur (ZDK) al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și The Jewish Galicia & Bukovina Project al Universității din Haifa, Editura Polirom.
Experiența mistică la Abraham Abulafia
Traducere din engleză de Maria-Magdalena Anghelescu
Moshe Idel oferă prima prezentare amplă a gîndirii lui Abulafia, unul dintre cei mai importanți mistici evrei și fondatorul Cabalei extatice, de la tehnicile folosite de predecesorii acestuia – incluzînd aici și muzica – pînă la caracteristicile experienței sale mistice și imaginile erotice cu ajutorul cărora este ea exprimată. Analizînd vastul material reprezentat de scrierile abulafiene care ni s-au transmis, volumul deschide calea spre o nouă înțelegere a misticii evreiești, evidențiind importanța Cabalei extatice pentru evoluția ulterioară a iudaismului mistic.
Născut în 1947 la Târgu-Neamț, Moshe Idel a emigrat în Israel la 16 ani. Studii de Ebraică și Engleză la Universitatea din Haifa, doctorat în filozofie ebraică și Cabala la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Profesor emerit de gîndire iudaică la Universitatea Ebraică și cercetător la Institutul Shalom Hartman, ambele din Ierusalim, este unul din cei mai mari specialiști din toate timpurile în iudaism, de la Cabală la hasidism, un avizat expert în cercetarea comparată a religiilor și în cultura română. Președinte al World Union of Jewish Studies. Multiplu premiat, doctor honoris causa al mai multor universități. Numeroasele sale cărți și studii au apărut în mai multe limbi. Editura Polirom a publicat: Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare (2004), Ceea ce ne unește. Istorii, biografii, idei (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, 2006), Ascensiuni la cer în mistica evreiască. Stîlpi, linii, scări (2008), Fiul lui Dumnezeu și mistica evreiască (2010), Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor și șabatianism (2013), Mircea Eliade. De la magie la mit (2014), Răul primordial în Cabala. Totalitate, perfecțiune, perfectibilitate (2015).
O noua editie: Edda – Povesti din mitologia nordica de Snorri Sturluson
Edda reprezinta o excelenta introducere in lumea vechilor zei nordici, la fel de fascinanta si de bogata precum universul mitologic grecesc sau egiptean. Acest text contine atat cosmogonia din perspectiva popoarelor nordice, cat si cele mai cunoscute istorisiri despre Odin, Thor, Loki si ceilalti zei. Spectaculosul, aventura, crearea si distrugerea lumii zeiesti se impletesc aici intr-un text expresiv si dinamic, patruns pe alocuri de umor, dar si de o complexitate surprinzatoare.
*
Mitologia nordica, asa cum o cunoastem astazi, este cuprinsa si ea aproape exclusiv in paginile acestor manuscrise. Dintre toate textele medievale islandeze, cel care contribuie decisiv la cunoasterea ei este Edda lui Snorri Sturluson (1179-1241). Autorul este un aristocrat carturar din prima jumatate a secolului al XIII-lea, chiar o figura politica de prim rang in Islanda vremii sale, precum si la curtea regilor norvegieni. Exista mai multe lucrari care au iesit probabil de sub pana sa, in special cu caracter istoriografic, dar Edda este cu siguranta opera sa fundamentala.
Este interesant de remarcat ca tema acestei lucrari nu este propriu-zis mitologia, ci poezia, Snorri concepand-o ca pe un tratat complet de poetica autohtona. Intr-adevar, poezia nordica traditionala dateaza de dinaintea sosirii crestinismului si poseda o bogata zestre de vocabular poetic si reguli prozodice complicate. Aceasta traditie poetica fiind amenintata cu disparitia in fata noilor mode literare de sorginte europeana, Snorri isi propune in Edda s-o consemneze pentru posteritate si mai ales pentru viitoarele generatii de poeti, dorind sa incurajeze transmiterea acestui adevarat mestesug traditional.
Snorri Sturluson (1179-1241) a fost un istoric, politician si carturar medieval islandez. Timp de douazeci de ani, a compilat celebrul text al Eddei, obtinand un „manual” pentru tinerii poeti, menit sa le inlesneasca intelegerea subtilitatilor versurilor aliterative. Se presupune ca aceasta opera a fost finalizata in jurul anului 1220. In 1241, Snorri a fost ucis în Islanda, ca urmare a unor intrigi de curte.
Georgeta Filitti, Alina Pavelescu și Sergiu Iosipescu despre Iancu Bălăceanu, Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice
Vă invităm marți, 2 aprilie, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului Iancu Bălăceanu, Memoriile unui pașoptist-model. Amintiri politice și diplomatice, 1848–1903, apărut recent în colecția ‘Memorii/Jurnale’ a Editurii Humanitas, în traducerea și îngrijirea Georgetei Filitti.
La eveniment vor vorbi istoricii Georgeta Filitti, Alina Pavelescu și Sergiu Iosipescu.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook*.
„Iancu Bălăceanu este paşoptistul-model: vlăstar al unei mari familii muntene, studiază la Paris – unde se pătrunde de ideile liberale, audiind cursurile corifeilor generației de la ’48 –, militează în societăţi studenţeşti, cochetează cu mazzinismul şi îşi face o sumedenie de relaţii ce îi vor folosi mai apoi în cariera diplomatică. Abia ieşit din adolescenţă, revine în ţară, şi soarta îl aruncă în tabăra revoluţiei. După o trecere fulgurantă prin Bucureştii în plină revoltă, e numit, peste noapte, prefect de Câmpulung. Faptele de atunci, precum şi cei nouă ani petrecuţi într-un exil aventuros, punctat cu misiuni secrete în slujba sultanului – și a cauzei naționale românești – împreună cu prietenii Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, îi conferă o aură de revoluţionar. Imediat după Unire se implică într-o serie de misiuni diplomatice delicate. Dintre acestea, esențială este aducerea lui Carol de Hohenzollern pe tronul tânărului principat, în care joacă un rol determinant – un adevărat roman polițist. În deceniile următoare, Iancu Bălăceanu va fi, pe rând, ministru plenipotențiar al României în capitalele puterilor europene, la Paris, Viena, Roma, Constantinopol, Londra. Memoriile sale, extrem de dense, presărate cu portrete memorabile ale marilor oameni din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și cu nuclee narative de la care pot porni tot atâtea filme de aventuri, fixează figura unui personaj exemplar din deceniile în care România se construia.” – Georgeta Filitti
Q&A și sesiune de autografe cu Laura Cosoi
Curtea Veche Publishing și Diverta Lipscani vă invită miercuri, 10 aprilie, de la ora 18:30, să intrați într-o discuție cu Laura Cosoi despre ce înseamnă fericirea, alimentația echilibrată și împlinirea de sine. „Forma gustului. Rețete din interior spre exterior” este noua sa carte care îmbină rețete ușor de preparat, ce conțin ingrediente alese cu grijă, cu un joc al formelor și o călătorie a descoperirii de sine prin fotografii realizate de Alex Gâlmeanu. Evenimentul include o sesiune de autografe cu autoarea și va avea loc în noul magazin Diverta Lipscani (Str. Lipscani nr. 30-34).
„Forma gustului” este o carte concepută pentru a transforma hrana într-o celebrare a bucuriei de a trăi, dar și de a respecta nevoile organismului și de a-l fortifica. Cu o introducere de 30 de pagini în care autoarea rememorează câteva episoade care i-au îmbunătățit relația cu hrana și au ajutat-o să-și croiască drumul către descoperirea de sine, Laura Cosoi își propune să dea o nouă dimensiune meselor, care să reflecte concepțiile, experiențele și stilul său de viață. Introducerea este completată de fotografii alb-negru realizate de Alex Gâlmeanu. Optzeci de rețete care acoperă toate momentele culinare (salate, supe, feluri principale, deserturi și băuturi), rapide și ușor de preparat (nu mai mult de 30 de minute), ce conțin ingrediente selecționate cu mare grijă: puțin sau deloc procesate, fără aditivi, echilibrate nutritiv și caloric.
„Mai mult decât o carte de bucate, am scris o mărturisire: mă dezvălui printre secretele care fac din hrană un ingredient al schimbării profunde. Inspiră-te din drumul lung pe care l-am străbătut în căutarea celei care sunt astăzi, ca să afli cum îți poți modela și tu forma gustului: cultivă echilibrul și prezența conștientă înainte ca problemele emoționale să ajungă în farfurie, gustă din bucuriile recunoștinței și nu uita, din când în când, să îți inviți sufletul la cină”, spune Laura Cosoi.
Prima sa carte de gătit, „Rămâi la masă?”, apărută tot la Curtea Veche Publishing, a fost bestseller la categoria culinară și a câștigat premiul Gourmand World Cookbook Awards 2014: Best TV Chef Book – Europe.
„Forma gustului. Rețete din interior spre exterior” de Laura Cosoi va putea fi achiziționată cu autograf la eveniment și este deja disponibilă pe curteaveche.ro și în librării.
„Sfârșitul bibliotecii mele”, de Alberto Manguel – o nouă declarație de dragoste făcută lecturii
Alberto Manguel, eseistul cunoscut cititorilor români din Biblioteca nopții, Istoria lecturii și Un cititor în pădurea din oglindă, se oprește de data aceasta la tema bibliotecii personale ca autobiografie în volumul Sfârșitul bibliotecii mele, apărut la editura Nemira, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu.
Manguel se întoarce mereu la propriile creații schimbătoare, efemere, și totuși mărturii ale eternității: revizitându-și bibliotecile, se revizitează pe sine. Ultima „cochilie“ dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfârșit, ci începutul unei povești noi, al unei ordini noi și, mai ales, al unei căutări noi, în compania prietenilor.
Însoțindu-l pe Manguel, o să vă întâlniți și cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O să vizitați legendara Bibliotecă din Alexandria, o să pătrundeți în biblioteci personale și publice, anonime sau celebre, și o să meditați, împreună cu autorul, la dragostea pentru cărți.
„Iubesc bibliotecile publice și ele sunt primele locuri pe care le vizitez când mă aflu într-un oraș pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decât în propria mea bibliotecă, cu propriile mele cărți sau mai degrabă cu acele cărți despre care știu că sunt ale mele. Poate că e un soi de fidelitate ancestrală în asta, un fel de domesticitate zgârcită, o trăsătură a caracterului meu, mult mai conservatoare decât ar fi putut admite tinerețea mea anarhică. Biblioteca îmi era cochilie“.
Singurătatea și depresia din spatele mediului virtual, o falsă idee a conectării umane în cartea Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare
Confruntarea propriei depresii, într-o călătorie de documentare și cercetare în America și în Europa, l-a făcut pe jurnalistul Johann Hari să își revizuiască, după cum spune chiar el, modul de a privi cauzele suferinței, dincolo de teoria biologică axată pe un dezechilibru chimic al creierului. Hari expune în cartea Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, apărută în România la Editura Trei, nu mai puțin de șapte cauze ale depresiei și șapte soluții, altele decât pastilele antidepresive.
Una dintre cele mai profunde cauze este aceea a singurătății, parțial create de noi înșine ca rezultat al unei societăți moderne bazate pe consumerism, marketing personal și individualism. Dincolo de a fi doar un concept filosofic, singurătatea a devenit obiect de cercetare și studii, mai ales în analiza relației sale cu depresia și cu anxietatea. „Singurătatea pluteşte asupra culturii noastre de astăzi ca o ceaţă densă. Mai mulţi oameni ca niciodată spun că se simt singuri”, afirmă Johann Hari, expunând în „Legături pierdute” inclusiv concluziile cercetărilor.
Ce legătură fundamentală există între depresie și singurătate? Explicația lui Johann Hari este cât se poate de simplă și își extrage concluziile din însăși natura și evoluția umană: am supravietuit, din cele mai vechi timpuri, în comunități, împreună. Pentru că oamenii au învățat să coopereze, au împărțit mâncarea, și-au unit forțele pentru a răpune animale foarte mari, și-au îngrijit bolnavii. Au eliminat, împreună, vulnerabilitatea de a fi expuși. Comunitatea nu însemna doar protecție fizică, ci și siguranță psihologică. „Oamenii au nevoie de triburi, la fel cum albinele au nevoie de roi”, spune Hari.
Pentru a înțelege sursele de astăzi ale acestei suferințe, el face încă din capul locului o distincție clară, cu accent pe diferența între „a te simti singur” și „a fi singur”, precizând că prima stare nu are legătură cu numărul oamenilor de care ești înconjurat zilnic, cu care vorbești, cu care interacționezi printr-o multitudine de canale de comunicare. Mai ales că, dat fiind numărul masiv al acestor tipuri de interacțiuni ele creează o falsă impresie de conectare, de prezență într-un grup cu interacțiune zilnică, dar superficială. „Singurătatea (…) reprezintă sentimentul că nu împărtăşeşti nimic important cu altcineva. Dacă ai mulţi oameni în jurul tău — poate chiar un soţ sau o soţie, sau o familie, sau un loc de muncă aglomerat — dar nu împărtăşeşti nimic important cu ei, tot te vei simţi singur. John a descoperit că, pentru a scăpa de singurătate, trebuie să ai un sentiment de <ajutor şi protecţie reciproce> cu cel puţin încă o persoană, şi, în mod ideal, cu mai multe”, spune cercetătorul în neuroştiinţe John Cacioppo, în „Legături pierdute”.
Una dintre concluziile studiului a fost aceea că singurătatea ducea la explozia nivelului de cortizol, același hormon prezent în cazul nivelului ridicat de stres, iar singurătatea acută era la fel de stresantă ca a trece printr‑un atac fizic.
Astfel, singurătatea nu este doar rezultatul depresiei. De fapt, ea conduce spre depresie, spune Hari. Și este un cerc vicios. La rândul ei, depresia îi îndepărtează și mai mult pe oameni de semenii lor pentru că aceștia „se tem adesea de lume şi de interacţiunea socială, au o stimă de sine mai scăzută, sunt pesimişti şi se tem că ceilalţi nu îi vor plăcea. Se simt judecați și criticați. Se tem de cunoscuți, dar și de străini”, spune cercetătorul care subliniază un alt aspect periculos în această retragere. „Tragedia constă în faptul că mulţi oameni deprimaţi şi anxioşi primesc mai puţină dragoste, pe măsură ce devin mai greu de tolerat. Într‑adevăr, ei sunt judecaţi şi criticaţi, iar asta le accelerează retragerea lor din lume. Ei se rostogolesc, aidoma bulgărelui de zăpadă, într‑un loc şi mai rece, şi mai groaznic.”
În lumea occidentală, în societățile moderne și în aglomerările urbane de astăzi tindem să trăim, dar și să ne izolăm într‑un ritm accelerat și de ceilalți, dar și de noi înșine. Faptul că, în ziua de azi, tendința individualistă este prezentă și personalizată în toate formele ei, prin mesaje existente atât în mediile profesionale, de la atingerea targeturilor, până la cele existențiale care merg în direcția „nimeni nu te poate ajuta, doar tu însuți”, acestea sunt o formă de negare a naturii umane, susține Hari. „Ne fac să ne simțim îngrozitor. Structurile prin care avem grijă unii de ceilalţi — de la familie la cartier — s‑au destrămat. Ne‑am dezbinat triburile. Am pornit un experiment — să vedem dacă oamenii pot trăi singuri”.
Dar această nevoie bazală și-a găsit, aparent, acoperirea în promisiunea conexiunii oferită de apariția Internetului. „Internetul s‑a născut într‑o lume în care mulţi oameni îşi pierduseră deja sentimentul de conexiune cu ceilalţi. Colapsul începuse deja să aibă loc, de câteva decenii. Spaţiul virtual le‑a oferit un fel de parodie a ceea ce pierdeau — prieteni pe Facebook în loc de vecini, jocuri video în loc de o muncă semnificativă, actualizări de stare în loc de a obţine o poziţie în lumea reală. Comediantul Marc Maron a scris cândva că „fiecare actualizare de stare este, de fapt, o variaţie a unei singure solicitări: «Vă rog, vrea cineva să mă bage în seamă?».“, explică autorul.
În plus, această nevoie își găsește reflectarea și în statisticile deloc măgulitoare care arata înlocuirea unui contact direct cu cel intermediat de ecrane. Astfel, relatează Hari, un occidental tipic în secolul XXI, își verifică telefonul din şase în şase minute. Un adolescent trimite, în medie, o sută de mesaje scrise pe zi. Iar 42% dintre utilizatorii de telefoane nu și le închid niciodată.
La rândul său, John Caccioppo subliniază faptul că, deși la nivel inconștient noi încercăm să reconstruim această legătură pierdută, o facem într-un mod complet eronat: rețele sociale nu pot compensa, din punct de vedere psihologic, ceea ce am pierdut — viaţa socială. „Utilizarea obsesivă a reţelelor sociale reprezintă o încercare de a umple o gaură, un gol imens, care a apărut înainte ca cineva să aibă un telefon inteligent. La fel ca depresia şi anxietatea, ea reprezintă un alt simptom al actualei noastre crize”, încheie Hari, explicând că soluția se află, în primul rând, în conștientizarea acestor aspecte.
