M-a bulversat, recunosc, trista stire ca Alex Savitescu a trecut la cele vesnice, pentru a folosi un stereotip care lui nu i-ar fi placut, cu siguranta. Nu l-am cunoscut personal, dar am fost prieteni virtuali care se intelegeau surprinzator de bine pentru distanta si necunoscutul uman care ne separa. Tin minte cu multa placere distractia pe care am avut-o de-a lungul ultimului Campionat Mondial de fotbal cand comentam pe Facebook in timp real faze, decizii de arbitru si antrenor, rezultate, perspective.
Ii citeam insa de ceva timp si articolele din Suplimentul de Cultura, cu care, de cele mai multe ori eram perfect de acord. In care comenta a-normalitatea acestei lumi.
Obsedant este gandul ca avea (doar) 36 de ani, eram perfect colegi de generatie. Sper ca El sa-i ofere acolo sus doar un imens televizor cu filmele care-i placeau. In plus, a colaborat si cu platforma noastra.
(Codruț)
Colegul nostru de la filme-carti.ro și prietenul meu, Alex Savitescu, a murit ieri. La auzul veștii, nu mi-a venit să cred și nici acum nu cred această veste.
Nu l-am cunoscut personal niciodată, urma să îl văd peste două săptămâni la Iași și să bem mai multe beri în cinstea ”iubirilor” noastre, Steaua București și Simona Halep.
Virtual, telefonic, am comunicat. Am descoperit un om foarte fain, pe care îl regret enorm. Cu care mă și ne înțelegeam în toate privințele. Care avea un umor teribil și care scria excelent pentru Suplimentul de Cultura.
Să-i fie memoria binecuvântată, o să îi simțim lipsa!
(Jovi)
Un articol despre Alex Savitescu, de Viorel Ilișoi, în Jurnalul.ro.
