Sex în literatură (36): Masturbarea în cel mai recent roman al lui Mihai Radu

Romanul lui Mihai Radu, ”Sebastian, ceilalți și-un câine”, nu abundă în pasaje ”licențioase”. E adevărat că personajul principal trăiește într-o lume plină de ”savoare”, de la băutură până la droguri, trecând prin lumea prostituatelor bucureștene. Scenele de sex sunt puține la număr, dar cea mai interesantă dintre acestea este elogiul pe care personajul Sebastian îl face masturbării. Pasaj pe care, chiar dacă este lung, îl preluăm aici în întregime:

”Masturbarea e pentru Sebastian o a doua lectură a sexului. Se masturba aproape de fiecare dată după ce se întorcea de la curve și întotdeauna după o partidă de sex întâmplător – întâmplări atât de rare, încât ar trebui inventat un cuvânt pentru asta. Grațiela era prima ne-curvă după un an și ceva. Masturbarea descoperea detalii noi ale actului, dilata timpul și îl controla, fiecare secundă devenea un testicul excitat, se decupau scene imense în înaltul creierului, adevărate tablouri, globii oculari se rostogoleau peste imagini ca două bile pe o masă de biliard.

Sintagma ”act sexual” se potrivea atât de bine cu aspectul birocratic, să-i spunem, al masturbării! Într-adevăr, masturbarea venea să îndosarieze, să categorisească, să fișeze, să ia în stăpânire acel ghem de trăiri.

Masturbarea e și un act de cunoaștere: o cameră goală, puternic luminată, în care plinătatea oarbă a simțurilor e disecată de un medic legist. Plăcerea sexului ajungea să fie consumată abia în actul masturbării – actul sexual era un obiect cu care el se întorcea acasă și pe care abia prin masturbare îl cunoștea, îl epuiza, pătrundea cu adevărat în el. Prin masturbare consuma pachetul pe care și-l lua acasă – da doggy bag, doggy-style bag etc.

Nu se masturbase niciodată ca să suplinească sexul. Ci întotdeauna stârnit de imaginație ca de un sex mai mare, mai greu de stăpânit și de satisfăcut. Nu avea nevoie de nimic exterior pentru a se masturba și, mai mult, nu avea nevoie de imagini, de poze sau de filme – să spargem icoanele, acești zei falși ai cultului masturbării! Nu ar fi făcut decât să-l distragă.

Faptul că omul e făcut pentru plăcere nu se înțelege mai bine decât prin masturbare: ce naiba, are o bucată de carne a corpului pe care, dacă și-o freacă, simte o plăcere imensă! E mură-n gură, e atât de simplu. Da, își construise în toți acești ani câteva teze, un mic și convingător aparat teoretic.

La moartea sa, dacă ar fi să se adune rudele și cunoscuții și s-ar ține o scurtă cuvântare despre viața răposatului, aceasta ar trebui să fie despre marele masturbator care a fost, ooo, da, dintre noi pleacă un suflet, dar mai ales o mână și-un penis care au stat alături până la adânci bătrâneți! Să sperăm că vor fi împreună pentru veșnicie pe lumea cealaltă și că din norișorul lor va ploua, regulat, cu spermă.

Abordată scolastic, putem spune că masturbarea sa e de mai multe feluri. Masturbarea de dimineață, mastubarea de la muncă, masturbarea de seară. Niciodată ele nu se întâlnesc în cursul aceleiași zile, iar masturbările de dimineață sunt cele mai rare, uneori trecând chiar și luni de zile între ele. Masturbarea de dimineață are foarte rar legătură cu imaginile din vis, fiind provocată aproape exclusiv de tocurile femeilor din bloc care pleacă spre serviciu, de vocile lor, de apa care se aude curgând la baie, de sunetele băii. Știind unde locuiește fiecare, își poat face o imagine cât se poate de clară (aici vorbim, bineînțeles, doar de etajul opt și etajul nouă; la șapte stau două babe, iar restul femeilor din bloc sunt imposibil de auzit). Aproape că le cunoaște și parfumul pe care îl lasă în lift dacă se întâmplă să coboare imediat după ele: doamna Stănescu, trecută de patruzeci de ani, care umblă numai pe tocuri, are un parfum dulce și înecăcios, ca o dulceață de trandafiri, ca un deodorant de alungat mirosul fumului de țigară din casă; tânăra Iuliana, pe care o aude în unele nopți gemând în apartamentul de dedesubt și pe care și-o imaginează, slabă cum e, încolăcită ca o caracatiță în jurul acelui trup de bărbat îmbătrânit devreme (are un bărbat blajin, inofensiv), căruia i se văd țâțele țuguiate prin tricou ca fetelor de unșpe ani.

Masturbarea de la prânz are loc în toaleta primăriei de sector și de cele mai multe ori își imaginează femeile de la etajul său care urinează dincolo de zidul de rigips subțire, în toaleta femeilor. Își derulează în minte întregul proces, cu ciorapii maronii, transparenți, cu chiloții subțiri, intrați între fese, cu momentele de nemișcare în care iese jetul de urină.

Masturbarea de seară, mai mereu băut, era, să spunem, masturbarea principală a zilei, era masa de prânz a masturbărilor. Își lua timpul de care avea nevoie, își lăsa mintea să se agite descreierată în toate direcțiile.

Dacă aș fi dictator, aș forma adevărate echipe ale masturbării care să umble pe străzi și să masturbeze lumea!”

(”Sebastian, ceilalți și-un câine”, de Mihai Radu, Editura Polirom, 2014, pag. 231-233. Sublinierile ne aparțin.)