Continuăm seria citatelor primite de la Laura, începută săptămâna trecută, cu o nouă parte, intitulată ”Kenzaburō Ōe și orgasmul feminin”. Enjoy!
„Era gol puşcă, fără apărare, ca un copil, şi în plus cineva se cuibărise în somn lângă el. Să fie soţia lui? Să doarmă iar gol alături de soţia lui, fără să-i fi spus secretul despre copilul grotesc pe care tocmai îl născuse? Nu, nu se poate! Ezitând, Bird întinse o mână şi atinse capul femeii goale. Pe când îşi cobora palma de pe umerii ei către piept (trupul era mare, generos, moale ca un trup de animal, cu totul diferit de cel al soţiei lui), femeia se încolăci în jurul lui încet, dar sigur. Brusc, îşi dădu seama cine era şi, aşa cum o descoperise pe Himiko, descoperi şi dorinţa, o dorinţă care nu mai condamna atributele feminităţii. Neluând în seamă durerea din umeri şi din mâini, o îmbrăţişă cu putere pe Himiko, asemenea unui urs care îşi strânge dumanul între labe. Încă adormit, trupul ei era mare şi greu. O strânse încet către el până îi simţi pieptul şi burta lipite de ale lui, iar capul îi era uşor aplecat spre spate, în dreptul umerilor lui. Bird îi privi chipul îndreptat în sus, conturat alb în întuneric, şi care părea foarte tânăr. Himiko se trezi brusc, zâmbi şi, cu o uşoară mişcare a capului, îl sărută cu buzele fierbinţi şi uscate. Fără să-şi schimbe poziţia corpurilor, începură să facă sex încet.
– Bird, poţi să te ţii până termin eu? întrebă Himiko cu o voce încă adormită.
Din moment ce voia acum să simtă şi ea plăcere, probabil că se pregătise împotriva pericolului unei sarcini.
– Bineînţeles că pot, răspunse Bird, viril, încordat, ca un marinar care tocmai fusese anunţat că vine o furtună. Se mişca atent, hotărât să-şi controleze corpul, sperând parcă să se revanşeze pentru prestaţia jalnică din depozitul de cherestea.
– Bird! ţipă Himiko scurt, cu o voce care se potrivea cu chipul ei de copil înălţându-se în întuneric.
Asemenea unui soldat care îşi însoţește un camarad la o luptă personală, Bird aştepta stoic ca Himiko să găsească în împreunarea lor acel ceva genuine după care tânjea. Multă vreme după orgasm, Himiko tremură din tot corpul. Apoi, feminină până în măduva oaselor, deveni fragilă, neajutorată, moale, şi în cele din urmă adormi adânc cu un lung oftat înăbuşit, ca de pui de animal sălbatic abia hrănit. Bird se simţea ca un cocoş veghind asupra unei găini. Simţind mirosul sănătos de sudoare care emana din capul ei ascuns pe jumtate sub pieptul lui, stătea nemişcat, sprijinit în coate ca să nu o strivească. Avea în continuare o erecţie formidabilă, dar nu voia să întrerupă somnul lui Himiko. Scăpase de blestemul feminităţii, care îi intoxicase creierul cu câteva ore înainte, iar acum putea s-o accepte pe Himiko pe deplin, deşi era mai feminină acum ca oricând. Partenera lui simţea asta şi dormea adânc, dar când Bird încercă să se retragă de lângă ea, penisul îi fu apucat de o mână caldă şi blândă. În somn, Himiko încerca să-l oprească lângă ea. Bird gustă o satisfacţie sexuală potolită, dar deplină. Zâmbi fericit şi adormi.”
(”O experienţă personală”, de Kenzaburō Ōe, Editura Rao, 2004, pag. 105-106. Sublinierile ne aparțin)
