În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară.
–”Suplimentul de cultură”, nr. 513/13-19 februarie 2016. Ce bine ar fi ca politicienii idioți de la Iași să citească ”scrisoarea deschisă către Muzeul Național al Literaturii Iași”, concepută de către Florin Lăzărescu. Din păcate, așa cum spuneam, chiar dacă o citesc, sunt prea idioți ca să priceapă ceva. Florin începe așa: ”Domnule Lungu, nu ti-ar fi rusine, nu mai vrei sa faci FILIT pe Muzeul National al Literaturii Romane Iasi?! Vrei fundatie?! Ce conteaza ca asta-toamna s-a promis si s-a votat in plen infiintarea unei fundatii care sa se ocupe de organizarea FILIT? Intre timp, s-a rezolvat: nu se poate. Asa ca uite cum se face. Se baga frumos banii astia care nu pot fi cheltuiti in bugetul vostru si tu cu oamenii tai din muzeu faceti ce nu se poate: cel mai mare festival de literatura din estul Europei. Si poate reusiti sa aduceti niste laureati Nobel. Vedeti voi cum va descurcati. Scrieti si fundamentati in trei zile bugetul pentru un eveniment cu 400 de invitati. Implementati-l apoi. Nu conteaza ca nu aveti voie sa externalizati serviciile, sa aveti o echipa mai mare de specialisti. Va veti descurca voi cumva, tu si cu angajatii de la muzeu.” Doar câțiva pricep.
Ce de obicei, savuroase articolele Mădălinei Cocea în ”De veghe prin lanul de cultură”. Azi pro și contra despre sărbătorile împrumutate din străinătățuri, precum Ziua Îndrăgostiților sau Halloween. Iată singurul argument pro: ”Romanii au vazut la televizor niste traditii, le-a placut ideea, au decis ca viata nu poate fi mai rea atunci cand iti imbogatesti existenta cu o sarbatoare si au purces intocmai. Echivalentele autohtone au fost impinse in fata abia ulterior, pe post de repros, de grupuri de oameni incapabili sa inteleaga patriotismul, daca acesta nu este imbracat in costum popular. Cine mai auzise de Dragobete pana cand nu a aparut moda Zilei Indragostitilor? Cine, in copilarie, in Noaptea Sfantului Andrei se gandea la strigoi? Stiti, de asemenea, ce nu este romanesc si a fost imprumutat din Occident? Bradul de Craciun. Si colindele. Parca nu a fost asa de rau. Sfantul Valentin si Halloween ne dau ocazia sa facem ceva destul de rar: sa ne gandim la sentimente. La iubire si la frica. Parca tare bine ar fi sa mai cream o fisura in constiinta noastra nationala si sa adoptam si ziua aceea in care toata lumea se gandeste la recunostinta.”
–”România literară”, nr. 7/19 februarie 2016. Gabriela Adameșteanu spune, într-un interviu cu Iulian Boldea, despre motivația scrisului într-o perioadă în care aproape nimeni nu mai citește: ”Cărțile mele se vând, dovadă reeditările de care au parte. Motivațiile scrisului meu (și al scrisului, în general) nu sunt însă legate de cifra de vânzare. De scris, se scrie mult, industria cărții este foarte departe de faliment. Cititul, vânzarea cărților a scăzut peste tot în lume, dar lectura este sprijinită. La noi însă, achizițiile pentru bibliotecile publice șchioapătă, lecturile publice nu există, librăriile au dispărut în multe orașe etc. S-a făcut încă puțin pentru a crea copiilor, elevilor, publicului, în general, interes pentru lectură – cel puțin în comparație cu ceea ce am văzut în Franța ori Germania. Nu scriitorul este cel care să se implice în acest proces, el face și așa destul, merge unde e chemat, vorbește etc. Inițiativa fostului ministru al Culturii privind micșorarea TVA la cărți, din 2016, mi se pare binevenită, sper să se mențină. Trei dintre cei mai citiți scriitori de azi, Dan Lungu, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu au creat FILIT-ul – festival literar de nivel internațional. Anvergura Festivalului de la Cluj, dialogul incitant pe teme tradiționale (Școala Ardeleană) și implicarea copiilor în promovarea cărții m-au impresionat.
