În această săptămână, citim din revistele România Literară, Observator cultural, Memoria, Suplimentul de cultură.
-”Observator cultural”, nr. 432(690)/12-18 septembrie 2013. Poate cele mai interesante pagini sunt cele despre vizitele lui Ismail Kadare în România, scrise chiar de către autorul albanez. Este vorba mai ales despre vizita din septembrie 2003, când acesta a fost invitat la un festival de literatură de la Constanța, pentru a primi un premiu, care, în final, nu i s-a mai decernat: „Seara, târziu, traducătorul meu fidel, Marius Dobrescu, îmi spune cu totul altceva. Nu e foarte lămurit, pentru că nici evenimentele nu sunt clare. S-ar putea să se petreacă ceva rușinos, crede el. În cele din urmă, aflu și eu ce e acel lucru ”rușinos”: șefii juriului, adică mai-marii Uniunii Scriitorilor, se pregătesc să-și încalce promisiunea pe care mi-au făcut-o. Pe scurt, Premiul ”Ovidiu” să-i fie acordat altcuiva.”
Dana Pîrvan-Jenaru face o recenzie celei mai recente cărți a lui Moshe Idel apărută în traducere românească, ”Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor și șabatianism”, Editura Polirom (despre carte a scris și colegul meu, Dan, pe Filme-carti.ro). Ea precizează în concluzie că această carte este ”un studiu valoros, care se bazează mai ales pe asocierea inteligentă a unor surse multiple, integrate în contexte adecvate, nu pe abordări unilaterale, cu pretenție de adevăr absolut.”
În final, Marius Fulger a văzut și el cel mai recent film al lui Bernardo Bertolucci, Io e te, și scrie un articol despre acesta intitulat ”Veșnic suprinzătorul Bertolucci” (despre film a scris și colega noastră, Andreea, pe Filme-carti.ro): ”Una peste alta, revenirea unui mare cineast, care nu încetează să ne suprindă, merită salutată. Eu și tu o fi un ”Bertolucci minor”, cum l-au etichetat unii critici, dar pentru mine e, vorba lui G. Călinescu, un ”mare minor”.”
–”România literară”, nr. 37/13 septembrie 2013. Un articol necruțător, dar atât de realist, al lui Mircea Mihăieș, despre starea învățământului românesc, despre starea profesorilor de azi. Spicuim două pasaje cu care suntem complet de acord: ”Râdem ca proștii de amărâții care-au transformat bacalaureatul într-o bătaie de joc, dar nu ducem hohotul până la capăt. Marii vinovați nu sunt elevii – nu avea cum să fie -, ci profesorii. Și aici nu mă gândesc la îngăduința legendară față de ”loaze”, la faptul că, de voie, de nevoie, tot îi trec (sub amenințarea directorului, la presiunea ”pilelor” ori, de-a dreptul, acceptând diverse ”atenții” – de la bani la excursii în țară sau în străinătate). Mă refer la incompetența crasă a majorității profesorilor. Nu susțin că n-ar ști materia. N-am niciun dubiu că o știu. Însă mult prea mulți dintre ei n-au minimul har pedagogic și nicio strategie dincolo de cea a lui ”citiți de aici până aici”.”
Sau: ”Știu, e comod să vii cu un laptop în clasă, să proiectezi cinci-zece imagini și douăzeci de fraze, susținând că astea sunt cerințele europene. Poate că astfel elevii vor rămâne cu amintirea frumosului profil al Veronicăi Micle și a bărbii abundente a lui Ion Creangă. Dar dincolo de asta?”
Sorin Lavric recenzează o carte actuală apărută la Editura Trei, „Lumea virtuală. Avataruri și fantome”, de Serge Tisseron. În viziunea autorului francez, „omul modern e clădit pe trei dimensiuni: lumea reală de zi cu zi, apoi lumea imaginară din capetele noastre, și în sfârșit, felia virtuală din monitorul calculatoarelor. Până în urmă cu două decenii, izvorul culturii a stat în tensiunea dintre realitatea vieții și imaginația menită a o oglindi, pentru ca acum un nou rival să-și revendice întâietatea: virtualitatea ecranelor nu numai că înăbușă imaginația, dar astăzi tinde să eclipseze până și realitatea.” Nimic mai adevărat, nu? Până și dvs. citiți această rubrică pe un monitor, în loc să citiți revista în format de hîrtie!
În final, vă semnalăm două apariții editoriale pe care le găsim recomandate în paginile revistei: ”Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară”, de Andreea Răsuceanu, Editura Humanitas și ”Povestiri stranii”, de Giovanni Papini, Editura Humanitas Fiction.
–”Memoria”, nr. 82-83/2013. În numărul anterior al revistei Memoria, un număr dublu, găsim multe articole interesante. Printre ele, transcrierea unui interviu luat de Adrian Păduraru cu renumitul muzicolog Dan Mizrahy (1926-2010) și transmis la Radio 3 Net pe 27 mai 2008. Iată unul dintre răspunsurile lui Dan Mizrahy: ”Este greșită această mentalitate să se creadă că muzica este făcută pentru specialiști. Muzica e făcută pentru oameni care iubesc muzica, care vor să audă ceva care să placă urechii. Și Bach, zic eu că place urechii.”
Dacă nu știați că au existat colonii elvețiene pe teritoriul României (dezagregate după venirea comuniștilor), lămuritor în acest sens este articolul lui Dan Ottinger Dumitrescu, care scrie despre ”Comunismul demascat în publicația elvețiană Unirea” (I): ”În ziua de 19 iulie 1822, elvețienii pleacă de la Vevey, în opt căruțe, pentru a străbate 2500 km până la malul Limanului Nistrului ce comunica printr-o strâmtoare cu partea de NV a Mării Negre. aici, Louis-Vincent-Tradent, conducătorul ”expediției”, înființează colonia Șaba. După Primul Război Mondial, între 1918 și 1940, în urma alipirii Basarabiei la Regatul României, colonia devine ”terre roumaine”, frontierele cu Rusia sovietică devenind închise… ermetic.”
Câmpineanul Octavian Onea semnează un articol extrem de interesant despre ”Iadul cărților în comunism”, analizând îndeaproape Fabrica de hârtie de la Scăeni, ”crematoriul” cărților interzise: ”A fost perioada crâncenă de libnocid, de ”ardere pe rug” a cărților, trimise la distrugere din ordinul regimului stalinist al lui Gheorghiu-Dej, apoi al lui Ceaușescu, începând din anii 1948 până în 1989, când milioane și milioane de cărți, confiscate din biblioteci particulare ori de la toate marile biblioteci publice, veneau la Scăeni pentru… reciclat (topit). Ele erau aruncate în vagoane fără nici un discernământ, încât fabricile de hârtie, inclusiv cea de la Scăeni, deveniseră abatoare culturale, unde au fost distruse imense valori irecuperabile.”
–”Suplimentul de cultură”, nr. 408/7-13 septembrie 2013. În revista ieșeană, se vorbește mult (și pertinent) despre noul film al lui Stere Gulea, ”Sunt o babă comunistă”. Iată părerea Iuliei Blaga: ”Sunt o babă comunistă, despre care presa/bloggerii au spus că aduce un suflu proaspăt în cinemaul autohton, că e impresionant, eliberator, înduioșător și comic, nu poate întâlni aceste epitete și aprecieri decât în măsura în care cei care le-au debitat nu au prins comunismul, nu au văzut alte filme românești sau lucrează în trustul MediaPro.” Într-o altă recenzie, Oltița Cîntec are următoarea concluzie despre film: ”Dacă Sunt o babă comunistă filmul ar fi fost măcar la nivelul lui Sunt o babă comunistă! romanul, spunând istorii diferite despre același personaj și vremuri, ar fi fost perfect în regulă. Numai că filmul nu egalează profunzimea cărții și știința lui Dan Lungu de-a spune lucruri serioase printr-o glumă.”
Mai reținem două articole: Bogdan-Alexandru Stănescu ne prezintă o nouă apariție editorială pe piața din România și anume ”Detectivii sălbatici”, de Roberto Bolano, Editura Leda (care nu este menționată!): ”Cred că, odată cu Detectivii sălbatici, publicul elevat din România ar trebui să intre într-o nouă etapă a relației sale cu unul dintre cei mai mari scriitori de limbă spaniolă ai ultimilor 30 de ani. Dacă până de curând traseul lui Bolano putea fi asemănat cu al unui luptător de gherilă, care-și face loc discret, dar sigur, în subsolurile literaturii, de ceva vreme a fost catapultat de-a dreptul în maelstromul bestseller-urilor literare.”
În final, Daniel Cristea-Enache ne povestește care sunt modelele sale în publicistică: ”Radu Cosașu, Ileana Mălăncioiu, Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu: modelele mele, în publicistică. Finalul textului de față e dramatic. Trebuie să prezint scuze, să-mi cer iertare, să regret amarnic, să-mi pun cenușă-n cap. Să cer un vot de blam. Da, este absolut descalificant și am comis o impardonabilă eroare: cu asemenea modele, sunt elitist.”
Precizări:
1. Revistele literare, culturale, de cinema sau de informație, care doresc să apară în această rubrică, o pot face, trimițând, prin reprezentanții lor, un mesaj la jovi@filme-carti.ro. Vom răspunde de îndată și, probabil, favorabil 
2. Revista ”România literară” a fost obținută cu sprijinul Inmedio.ro, rețea de distribuție a ziarelor/revistelor, de unde vă sfătuim să o achiziționați.
