În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară, Cultura.
–”Suplimentul de cultură”, nr. 480/18-24 aprilie 2015. Nu s-au stins ecourile după succesului filmului Aferim!, așa că un interviu cu actorul Teodor Corban este binevenit. Iată ce spune el despre publicul de cinema: ”Cel mai grav lucru care s-a intamplat dupa Revolutie referitor la cinema este ca s-a pierdut publicul de cinema. S-a pierdut din cauza ca au disparut cinematografele in primul rand, ceea ce este cumplit. O tara care nu mai are cinematografe poate sa faca filme si de Oscar si de mama lu’ Oscar, pentru ca daca nu ai unde sa le arati in tara ta, cinematografia este cvasinula. Cel putin asta e perceptia spectatorului de film din Romania, care, neavand unde sa vada filmele, se uita circumspect la filmele care iau premii afara, dar care nu-si au locul in tara.”
–”România literară”, nr. 15-16/10 aprilie 2015. Participanții la Colocviul Filialei Bucuresti – Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România fac un apel de a readuce în prim plan traducerile și traducătorii. Una dintre ideile propuse: ”Din această perspectivă, găsim normal ca în cazul cronicilor și prezentărilor de carte străină din revistele literare și din publicațiile on-line să fie menționat întotdeauna și numele traducătorului. De asemenea, întrucât cronica respectivă se referă la versiunea în limba română, care aparține și traducătorului, este indicat să existe, în măsura posibilului, cel puțin minime referiri la calitatea acestei versiuni.”
Din nou despre librăria Shakespeare and Company din Paris, ne vorbește Mircea Mihăieș (partea a patra a articolului său): ”Cifra neoficială a scriitorilor care au vizitat Shakespeare and Company se ridică la treizeci de mii. Mulți dintre ei au fost adăpostiți perioade mai lungi sau mai scurte. În schimbul găzduirii lucrau câteva ore pe zi ca librari, restul timpului petrecându-l citind și scriind. După mărturia unui autor contemporan, decisivă era senzația de apartenență pe care ți-o dădea acel loc: ”N-am scris prea mult în perioada petrecută acolo, dar lucrul cel mai important e că m-am simțit scriitor.” Ethan Hawke, actor faimos, dar și un intelectual subțire, și-a mărturisit admirația față de localul pe care-l descoperise încă din adolescență, când, la șaisprezece ani, plimbându-se prin Paris, nimerise în preajma acestui loc magic: ”Shakespeare and Company e, dincolo de orice dubiu, librăria favorită a lui Dionisos…”
Vom citi și noi ”Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelor”, de Cristian Teodorescu, dar până atunci am citit recenzia lui Marius Miheț: ”Cristian Teodorescu construiește un discurs diferit de tot ce-a scris până acum. Ghidat de un narator dinamic, extrem de atent la detalii, oricât de banale, cititorului i se înfățișează drama unui individ ce a îndrăznit, prin simțuri, să adulmece fărâme de adevăr. Senzația nu e nici de carnaval, nici de reportaj, ca proiectele prozastice de până acum. CI de reality show, în care protagonistul nu scapă niciun moment de ochiul unui narator ce se comportă asemenea unui regizor veșnic treaz. Câteva decoruri, aceleași – acasă, redacția, restaurantul lui Mateescu și alte câteva locații provizorii – se deschid mereu în fața cititorului, dând senzația de serial, de mers în cerc. Scene întotdeauna descrise printr-o sumedenie de bucăți decorative, în care autorul aglomerează, detectivistic, detalii, prelungind agonia dinamică a blestematului deceniu postrevoluționar.”
–”România literară”, nr. 17/24 aprilie 2015. La rubrica ”Ochiul magic”, se vorbește și despe noul festival de film documentar pe teme literare, Emineschool. Câteva cuvinte despre Un Cristian: ”Trebuie subliniat și devotamentul față de literatura română al acestui tânăr scriitor, un cristian. Prin atâtea proiecte substanțiale puse în operă cu discreție, fără să se scoată niciodată pe sine în prim plan (de la filme documentare, iată, până la editarea cărților colegilor săi de generație și până la parteneriatele cu liceele, prin care caută să-i câștige pe elevi de partea literaturii), un cristian a înțeles că, dincolo de poziționarea atât de dăunătoare în tabere despărțite ireconciliabil pe motive ideologice sau generaționiste, există un adevăr simplu și suprem ce merită să fie slujit – literatura română însăși.”
Sunt și eu o dată de acord cu Nicolae Manolescu, mai ales când dezbate educația din România și modul de întrebuințare a manualelor opționale: ”În loc să le asigure o egalitate de șansă, școala democratizată contemporană îi consideră din capul locului egali. Egalitarismul e primul vinovat de performanțele mediocre ale școlii obligatorii pentru toți. Al doilea vinovat este ceea ce un profesor francez numește ”mitul (elevului) mediu”. Prejudecata, așadar, a existenței unui elev mediu, la care metoda de predare și manualul se cuvin adaptate.”
–”Cultura”, nr. 11 (509)/26 martie 2015. Un articol interesant, plin de informații inedite, scrie Ștefania Ciubotaru despre Copilăria regală. Iată rezultatele școlare ale principelui Carol (viitorul Carol al II-lea): ”În ceea ce priveşte pregătirea şcolară a principelui Carol, din ordinul regelui Carol I, la sfârşitul anului şcolar 1911-1912 s-a hotărât ca acesta să treacă examenul de absolvire al cursului liceal. Regele a instituit o comisie de examinare, compusă din toţi profesorii principelui, preşedinte al comisiei fiind desemnat profesorul C. Litzica, care era şi directorul învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. Regele Carol a dorit un examen amănunţit, care să îmbine cele două secţii liceale de real şi de modern. De asemenea, examenul s-a desfăşurat după regulamentele în vigoare, specifice examenelor de absolvire ale liceului. Lucrările de examinare s-au desfăşurat la Sinaia în perioada 26-29 iunie 1912, regele Carol I şi tatăl principelui urmărind îndeaproape desfăşurarea examenului. Materiile obligatorii la care principele a susţinut examen au fost: limba română, matematici, ştiinţele fizico-naturale, limba franceză şi disertaţia, iar pe lângă acestea, comisia l-a mai supus şi la o probă de limba latină şi germană, precum şi la o probă orală de filosofie şi istorie. În urma examenului, principele a obţinut următoarele note: limba română (scris-8, oral-10), matematică (scris-8, oral-9), limba franceză (scris-8, oral-10), ştiinţe fizico-naturale (scris-8, oral-9), limba germană (scris-9, oral-8), limba latină (scris-7, oral-7), disertaţia de istorie (oral-10), filosofie (oral-10). În urma notelor obţinute, media generală a principelui a fost de 8,81.”
