–Mihai Fulger scrie pe IstoriaFilmului.ro despre un film care nu mai are nevoie de prezentare, dar care merita rememorat in special pentru cei care se considera acum cinefili autentici: The Godfather (1972): ”Anii 1960 au fost martorii intrării în vocabularul curent (din SUA şi, ulterior, din întreaga lume) a unui nou cuvânt, nu tocmai plăcut auzului: Mafia. Facţiunea italo-americană a crimei organizate ajunsese una dintre cele mai temute forţe de pe faţa pământului. În primăvara lui 1968, un scriitor cvasinecunoscut, Mario Puzo, intra în biroul unui binecunoscut producător de la Paramount Pictures, Robert Evans, şi îi propunea, în schimbul unui avans necesar pentru a-şi plăti datoriile de la curse, treatment-ul unui roman numai bun de ecranizat, purtând ca titlu tocmai cuvântul pe care capii crimei organizate ar fi vrut să-l scoată din uz: Mafia. După cum îl asigura Puzo pe Evans, nimeni nu mai folosise până atunci acest termen, de origine italiană, într-un titlu de carte sau de film. Producătorul a plătit, mai degrabă dornic să scape de insistentul prozator decât interesat de roman, dar peste câteva luni a primit un telefon de la scriitor, de care aproape uitase. Mario Puzo voia să schimbe titlul cărţii sale în Naşul. Aşa a început totul.”
-Andrei Mutuliga de la Cinefilul de serviciu scrie despre capodopera ”In the Mood for Love”(2000) a lui Kar-Wai Wong, dar are o alta parere fata de majoritatea criticilor, din care spicuim: ”Dacă povestea mi s-a părut slăbuță din toate punctele de vedere, iar actingul nu mi-a atras atenția în mod special, despre regia lui Kar-Wai Wong nu pot spune decât că s-a ridicat la nivelul unei capodopere, cu unghiuri de filmare excelent alese, cu scene superbe filmate cu încetinitorul și cu metafore vizuale cum ar fi ploaia, care nu reușește să le stingă focul interior deși insistă, ba chiar îi apropie. Tot la nivelul unui film memorabil se ridică și coloana sonoră, care mă va bântui foarte mult timp de acum înainte, dar și decorul și costumația personajului feminin. Fiind a 3-a mea experiență „Kar-Wai Wong”, pot să spun că îi ador stilul regizoral și cam toate aspectele adiacente, cu excepția scenariilor. Pur și simplu nu pot accepta niște povești pline de profunzime pe exterior, dar goale în interior.” Parerea mea despre film pe Filme-carti.ro.
-Richie ne povesteste pe Marele Ecran despre Upstream Color (2013), in regia lui Shane Carruth: ”Desi nu foarte complicat narativ, Upstream Color e intr-o buna masura bulversant. Montajul non-linear, subiectul straniu, obsesia pentru detalii si macro-fotografie, muzica sunetelor din natura, taieturile armonioase care sugerau o anumita consonanta psihica (sau spirituala) intre cele 3 personaje dezvaluie nu doar tehnica remarcabila dar si inclinatia spre metafora a filmului. Ar putea fi o alegorie pentru dragostea de cuplu si interconectivitate (oameni care-si completeaza frazele sau par sa se gandeasca la acelasi lucru deodata) dar si ‘o zi din viata unui vierme’ (cu stadiile sale de existenta in om, porc si orhidee); ori o referinta voalata la supra-medicatie sau la conceptul de ‘liber-arbitru’ – vointa proprie fiind anulata de ingestia viermelui.”
-Colega noastra, Andreea, revine cu o recenzie pe blogul propriu, Movie as Mentors. De data aceasta, despre De vrais mensonges (2010): ”Am putea spune că Salvadori oferă o critică a societății franceze și de ce nu a celei moderne, adoptând un subiect poate prea simplu și neimportant din perspectiva unora, dar de o importanță crucială din punctul meu de vedere: fragilitatea și lipsa de curaj împiedică individul să se bucure de viață. Totuși, când acestea par să dispară mai apare un impediment: valorile morale și greutatea cu care le respectăm.”
(Jovi)
-Dupa vizionarea premierei de la HBO ‘Cea mai fericită fată din lume’ Angela Tocila explica la PoliticStand de ce nu se mai uita la filmele romanesti: ‘Trăim atârnaţi intre două lumi: aceea a trecutului de care ar trebui să ne fie ruşine şi nu ne este, şi cea a prezentului cu tot ce are el grotesc şi bolnav . Facem filme despre mizeria umană trecută şi prezentă, din snobism şi de complexaţi ce suntem: dacă tot suntem priviţi ca nişte ciumaţi, măcar să le-arătăm străinilor cât suntem de talentaţi. Şi străinii ne premiază, poate pentru singurul motiv că n-au întâlnit încă nicăieri până la noi mizeria în stare pură, ridicată la rang de artă cinematografică.’ Eu personal sunt in dezacord aproape complet cu cele scrise de ea.
-La ‘Observator Cultural‘ Mihai Fulger relateaza despre a cincea ediţie a Festivalului de Film şi Media Ares, din Siracuza, Sicilia: ‘Premiul pentru Cel mai bun film i-a revenit scurtmetrajului Foame/Eat, în regia germanului Moritz Krämer, un film care anul acesta a fost selecţionat şi în competiţia Festivalului bucureştean NexT. Protagonista este Helen, un fotomodel vlăguit de subnutriţie, într-un mediu în care două kilograme în plus pot reprezenta o calamitate. După ce, în timpul unui shooting, îi este trezită detestata poftă, ea devine, înapoi în cabina de machiaj, un fel de Alice într-o ţară a minunilor unde absolut tot este comestibil, de la fard şi rimel la televizor şi tencuială. Chemată înapoi la şedinţa foto, ea se refugiază în perfecţiunea cercului, a increatului, precum Nastratin Hogea din poemul lui Ion Barbu la vederea Isarlîkului. Astfel, filmul devine o parabolă a societăţii de (auto)consum, în care eşti ceea ce mănînci.’
-Ionut scrie la Marele Ecran despre ‘cautarile lui Terence Malick’, inspirat de vizionarea filmului acestuia din 2012 ‘To the Wonder’: ‘În To the Wonder, Malick propune în schimb un cinema senzorial, polifonic, experimental într-o anumită măsură. Cineastul renunţă aproape complet la dialoguri, pe care le înlocuieşte, printr-un procedeu devenit marca sa înregistrată, cu voci care verbalizează gândurile, lumile interioare ale personajelor. Este o simfonie a solilocviilor eterice, căutat poetico-filosofice, situate însă uneori la limita firavă între profunzime şi kitsch ideatic.’
-Pe scurt despre doua filme de vara. La ‘Cinefilul de serviciu’ gabonne scrie despre ‘Frankenstein’s Army’: ‘Frankenstein’s Army este un iepure ce-a sărit de unde nu te aşteptai şi, pentru ceea ce reprezintă, merită văzut măcar de fanii genului sau ai subgenului.’ Angela de la AnzhelaMovies a vazut ‘Turbo’: ‘Dupa o idee reclamata a fi originala de catre regizor, „Turbo”, varianta pentru copii a francizei „Fast and Furios” cu melci, ciuguleste cateva idei din numita serie, dar lasa sa scape prin scenariu si alte productii drept inspiratie. Unii ar spune ca poate sunt rau voitoare, dar ma bucura imbinarea multor scenete din pelicule precum „Cars” (cursele), „Rio” (personajul diferit care tanjeste sa fie altceva) sau chiar din benzile desenate Spider-Man. La asta ne duce gandul cand vedem transformarea unei moluste, din una obisnuita, in una cu puteri incredibile. De altfel, cadrele cu transformarea sa sunt sustinute de un efect 3D fantastic si te bucuri sa vezi ca succesiunea de imagini amuteste prichindeii din sala. Pana atunci, raspandisera rasete molipsitoare.’
(Dan)
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Grădina lui Celibidache” (1998)
–”Fahrenheit 451” (1966)
–”Rebecca” (1940)
-”Red 2” (2013)
