-Adriana Gionea scrie la Postmodern despre filmul lui Xavier Dolan ‘Just la fin du monde’: ‘Juste la fin du monde te răscoleşte în sala de cinema, dar te lasă apoi să pleci cu acea imagine în care lumina înserării topeşte tragedia personajului central într-o eternă reîntoarcere a voluptăţilor din amintiri. Xavier Dolan a surprins toate acele conflicte din care o familie nu va ieşi niciodată complet vindecată, dar le-a comprimat într-un film dominat de o tăcere intensă purificatoare. Dizolvă această stranie tăcere în melancolia unor cadre în care lumina ce străbate chipurile personajelor captează vizual clipa fugară ce scapă printre degete şi duce gradoarea afectivă sau brutalitatea reacţiilor verbale în derizoriu. Este de fapt un film în care, din solemnitatea durerii şi a suferinţei, nu mai rămân decât umbrele şi luminile de pe chipurile personajelor care spun replici tăioase cu atât mai stridente cu cât vor să ascundă mai mult adevărul propriei drame.’
–Dan de la Dmovieblog scrie despre ‘Nocturnal Animals’: ‘In ceea ce priveste emotiile, Nocturnal Animals gliseaza in mai multe directii. Asadar Ford are mai multa incredere in el si se aventureaza mai departe. Si nu e rau deloc pentru ca se dovedeste suficient de sigur pe el. Filmul ramane insa de la inceput si pana la final unul rece, dur, la limita greu digerabil. Asta nu inseamna ca piesele filmului sau – puse cap la cap – nu fac sens. Sau ca nu ai si ce discuta dupa vizionare. Chestie rara in cinematograful de azi.’
-Angela de la CineAmator scrie despre ‘Allied’: ‘Un proiect emotionant din filmografia lui Zemeckis (nu peste „Forrest Gump”), dar cred ca si cel mai lent, aproape ca o munca nostalagica. „Allied” este una dintre dramele de razboi in care lupta pentru teritorii este de fapt doar un pretext pentru a sprijini o poveste de iubire, de altfel cu o interpretare buna pentru doi actori capabili sa portretizeze un duo potrivit idilelor de pe TCM, Pitt- Cotillard, foarte pasionali si potriviti pe rol. Desigur, Brad Pitt nu este strain de uniforma de soldat, avand deja experiente militare cu „Inglourious Basterds” (2009), „Beyond All Boundaries” (2009) si „Fury” (2014), aici imprumutand insa o mina mai visatoare, pentru ca nu putem nega cat de absorbit isi lasa personajul sa fie de amor. Mai ales cand il urmarim cum se indragosteste treptat de partenera imprumutata. Marion, cu o infatisare melancolica nu este deloc vulnerabila, scenariul favorizand-o pentru a fi creionata ca o femeie puternica, inteligenta si independenta, care abia spre final isi dezvaluie intentiile si slabiciunile.’
-La CinEmil, Daniela Bojincă scrie despre ‘UnderWorld: Blood Wars’: ‘Până la UnderWorld: Blood Wars, n-am văzut niciun film din seria asta. Și mă gândeam eu că, înainte să-l văd, ar trebui să le văd pe celelalte dinaintea lui, ca să înțeleg ceva, eventual, din film. Dar cum timpul nu mi-a permis, am ajuns să-l văd fără să știu acțiunea din trecut. Și mi-a plăcut, pentru că am dat atenție unor lucruri cărora, dacă aș fi văzut celelalte filme din serie, nu le-aș fi dat probabil atenție.’
