–Adina ne povesteste pe blogul Marele Ecran despre filmul „When Pigs Have Wings„, care ne indeparteaza un pic de la atmosfera propagandistica de la Oscarurile de anul acesta: „La fel ca în ParadiseNow sau în The Lemon Tree, filmul When Pigs Have Wings vorbește despre absurdul vieții la graniță. Dar și despre cum, dincolo de conflictele impuse artificial între state, există doar oameni. Cu griji, dureri și dorințe universale, fie că sunt evrei sau musulmani.”
-O alta Adina, cea de La buticul cu filme si carti, scrie despre Killing Time si asemanarile dintre Florin Piersic jr. Si Tarantino si al sau Reservoir Dogs: „Killing Time este un film cu adevărat efervescent, un film care știe să se folosească de dialog și de monolog la cote maxime. Umorul replicilor merge de la savuros la morbid, traiectorie pe care o putem depista cu ușurință în filmele lui Tarantino. Filmul reușește să redea acea atmosferă dialogală din filme precum Pulp Fiction sau Reservoir Dogs, adică acel schimb de replici hazoase și triviale între doi criminali pe marginea unor subiecte mundane.”
–Tot pe Marele Ecran, Ionut Mares ne aminteste de un film cehoslovac, „Ucho”, interzis timp de 20 de ani in fosta tara comunista: „Exemplu al demnităţii cinematografiei cehe în timpul comunismului, Ucho nu este o parabolă, nu apelează la aluzii sau şopârle şi nu urmează căi ocolite. Kachyna este direct ca tăietura unei lame în carne vine, radical chiar în denunţul său, însă în niciun moment fals sau excesiv. Ucho este tipul de film care poate ţine loc de o întreagă bibliografie pentru înţelegerea mecanismului totalitar care invadează spaţiul intim şi capacitatea de judecată. „
(Jovi)
–Observator Cultural publica un interviu cu Irina Margareta Nistor despre starea celei de-a sapta arte bis – filmul de animatie: ‘Dacă ați fi numită director de programe la un canal TV de nișă de desene animate, ce schimbări ați face și ce producții ați introduce în grila de programe? Aș face o istorie a animației din care n-ar lipsi Mickey, Donald, Popeye, Betty Boop, Felix Motanul, Woody…, dar și Lolek și Bolek, pe care le-aș difuza o dată în variantă originală, subtitrată, și o dată în varianta dublată. În plus, m-aș întoarce la începuturile televiziunii din copilăria mea, cînd se prezenta seria cu Disney, în persoană, care povestea cum se naște un desen și cum îi învăța pe copii să recreeze personajele respective. Firește, aș trece în revistă și desenele extraordinarului Ion Popescu-Gopo, dar și ale altor animatori români, m-aș întoarce puțin la Mihaela și aș căuta pe cineva ca Iurie Darie, care să schițeze în direct…’
-Premiul luat la Berlin a adus in atentia cronicarilor din presa si din blogosfera ‘Pozitia copilului’ al lui Peter Calin Netzer. Adrian Gorzo de la ‘Dilema Veche’ scrie: ‘…Poziţia copilului e unul dintre cele mai accesibile filme ale Noului Realism Românesc. Are un subiect la care publicul de cinema (un public middle-class) se poate raporta cu uşurinţă, are o protagonistă-locomotivă cu emoţii primadonice şi expuse vederii, iar focalizarea sa pe personaje şi pe acţiune nu e tulburată de vreo preocupare deosebită pentru modul de a privi cinematografic, pentru utilizarea duratelor reale sau pentru alte probleme dragi realiştilor radicali.’ Angela de la Anzhela Movies este de parere ca: ‘… “Pozitia Copilului” s-a lasat influentat de teme ca egoism, coruptie, relatii bolnavicioase si impotenta de a te ridica in propriile picioare fara sprijin. Cu o ratie subtila de umor mioritic, filmul si-a implinit statul de productie castigatore a cinematografiei romanilor. Cu bune si cu rele.’
-Tot Angela a vazut si a scris in aceasta saptamana ‘Hitchcock‘ regizat de Sacha Gervasi cu Anthony Hopkins, Helen Mirren si Scarlett Johansson pe generic: ‘Poate ca “Hitchcock” nu a vrut sa fie un film portret pentru ca nici nu face asta. Este in schimb o compozitie proaspata si relaxanta cu care te poti delecta ca iubitor al filmelor de orice fel, dar mai ales ale celor zamislite de maestru. Pentru fiecare cinefil care a cunoscut un batranel simpatic doar prin prisma indicatiilor pentru creatiile sale, poate ca e timpul sa-i vada si parte si parte din temeri, nebunii si bucurii.’ Si Adina de ‘La buticul cu filme si carti’ l-a vazut si parerea ei este ca: ‘Hitchcock, filmul, nu omul, este o poveste edulcorată, preponderent pe măsura papilelor gustative ale Hollywood-ului, partea biografică este mestecată rapid pentru a lăsa loc desertului mai mult decât generos, bogat în straturi amoroase și situații idilice. Idilice în sensul că toate elementele se pupă în așa fel încât totul să iasă bine, frumos și laudativ, lucrurile stau ușor diferit în realitate și nu merg atât de strună.’
-Am spus deja ca o apreciez pe Angela pentru faptul ca apuca sa vada atatea filme si sa scrie (bine) despre ele? Despre comedia britanica ‘I Give It a Year’ ea scrie: ‘“I Give It a Year” poate avea multe defecte, dar esentialul este ca nici nu trebuie sa te chinui sa cauti gafari sau sa te concentrezi la acuratetea imaginii pentru ca nu este genul ala de film. Doar place pentru ca te obliga sa razi fara sa-ti mai pese de alte detalii si ii primesti orbeste chiar si cele mai mici rateuri pentru ca intr-un scenariu cu atat de multe replici menite sa smulga rasete zgomotoase, nu mai e nevoie sa ridici alte pretentii.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–„Horici ker” (2013) – Rugul aprins
–„Sette opere di misericordia” (2011)
–„Mama” (2013)
–„Killing Time” (2012)
–„Hyde Park on Hudson” (2012)
