-Dan de la DMovieblog scrie despre serialul Breaking Bad, in mare voga in acest moment prin toata lumea (nu ma pronunt, nu am vazut niciun episod): ”Gandit inteligent, scris abil, rabdator cu el insusi, inspirat in toate cele si mai ales curajos. Curajos sa ia un drum al sau si sa nu abdice de la el. Asta face din Br Ba probabil cel mai bun serial drama ever. ”
-Angela scrie pe blogul său despre singurul blockbuster pe care îmi doresc să îl văd în cinematografe în acest an: ”The Hunger Games: Catching Fire” (2013): ”Cele mai frumoase scene sunt cele cand actiuni subtile de bravare ignora orice indatorire. Ma nemultumeste totusi ca (din nou) sunt incerte sentimentele unor protagonisti si ca un triunghi amoros, uneori fortat, devine o amenintare pentru un subiect cu tente morale si pertinente. “The Hunger Games: Cathcing Fire” reaminteste ca publicul adolescent avea candva filme de inspiratie fantastica, turnate cu suport al scenariului bazat pe ironii, preocupari pentru reamintirea unui ideal sau versiuni credibile ale unui posibil viitor.”
(Jovi)
-La liternet.ro gasim cateva relatari de la Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film, 2013 intre care note de vizionare de la ‘Love Building’: ‘Prezentat în cadrul Festivalului de Psihanaliză şi Film, ediţia 2013, Love Building, proiectul regizoarei Iulia Rugină, a co-scenaristelor Ana Agopian şi Oana Răsuceanu, precum şi al celor implicaţi în Actorie de film (şcoala privată de actorie a celor trei actori Papadopol, Bucur şi Boguţă) pare să fie doar mult fum pentru prea puţin foc. Pornind de la o idee cu potenţial pentru o comedie-romantică, desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii din film pierde din vedere bordarea în jurul esenţei iniţiale, dilatându-se în multe roluri mici şi în multe replici mici care se doresc a avea un ecou, dar sfârşesc doar prin a se dizolva, trăgând după ele întreaga poveste.’
-Adina Chitu de ‘La buticul cu filme și cărți…’ scrie despre ‘Hunger Games – Catching Fire’: ‘Deși The Hunger Games – Catching Fire are o întindere considerabilă (două ore juma) ritmul este unul destul de bun și șmecherește dirijat, astfel că preludiul (adică acea porțiune până la izolarea personajelor pe insulă) e destul de lung, dar atent segmentat și fluctuat. Apoi, odată sosită porțiunea de action ea este intensificată și accelerată de momente bune, ce se succed…ceasornicărește, nelipsite însă de secunde neverosimil de lungi menite să salveze, desigur, pielea protagoniștilor.’
-Mai bine mai tarziu decat niciodata. La Movie Zone abia acum au ajuns sa vada si sa scrie despre ‘Pozitia copilului’: ‘Expunerea unui scenariu ce contine o istorisire fictiva care de sigur e foarte posibil sa se adevereasca intru-totul in anumite circumstante, un lucru fiind usor de confirmat de orice cetatean “informat”. De remarcat ca toata actiunea se desfasoara cu o naturalete ce ne izbeste cu adevarul dureros al realitati actuale in societatea noastra. Personajele noastre se desprind de undeva din patura de mijloc cu o bunastare materiala evidenta, un indice care indica pozitia sociala respectiv influenta. La inceputuri se fac introducerile de bun simt unde personajele se afiseaza ca personaje importante (cunostinte bine clasate) cu o viata ce arata echilibrata. Studiul de caz e o familie care in anumite puncte e disfunctionala, relatia parintilor cu propriul copil fiind intr-un impas. Un eveniment neplacut creaza un adevarat haos, unde iese la iveala lipsa de comunicare si rezolvarile nesanatoase din partea unor persoane fara integritate morala. Un film ce te face sa il urmaresti de la un capat la altul cu o curiozitate bine cultivata de intregul scandal bine regizat pe fundalul unui “mit popular” :… unde fiecare stie pe cineva la randu-i acel cineva mai stie pe cineva, intr-un cerc vicios.’
-La ‘Film Synopsis’ am gasit o cronica a filmului ‘Domnisoara Christina’ al carui publicitate il declara ‘primul horror romanesc’: ‘Cu câteva scene reușite, cu decoruri fascinante și cu o coloană sonoră mai bună decât la majoritatea filmelor românești, Domnișoara Christina impresionează plăcut. Din păcate are și minusuri, observabile fie că vrem sau nu. Suferă pe alocuri, datorită faptului că misterul nu se îngroașă și nici nu se risipește complet. E undeva la mijloc, la fel ca un personaj care putea să fie mai mult înfricoșător decât atrăgător. Suferă și la capitolul scenografie, dar și la regie unde, anumite scene sunt cam nepotrivite pentru acest gen. Cu bune și cu rele, Domnișoara Christina e un pas înainte pentru cinematografia românească. E un film care exploatează folclorul românesc și care trebuie văzut.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Khumba” (2013)
