–Favoritul lui Victor de la Poison Whisky la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain a fost chilianul „No” (a castigat insa Amour): „Nu cred că am văzut alt film de Pablo Larraín, dar acesta pare să fie cu siguranță capabil să spună o astfel de poveste „importantă”, fără să neglijeze aspectele politice, dar nici să ne plictisească dialectic în fața ecranului. Un mare plus al filmului este faptul că ne prezintă toate punctele de vedere, nu doar cele ale taberelor NO și SI (aceasta din urmă doar ușor ironozată și caricaturizată, e drept), dar și a diferitelor tabere din cadrul companiei NO, care reunește peste o duzină de partide politice, de la comuniști/socialiști la creștin-democrați, de la cei care sunt de acord cu montajul pop al spot-urilor până la cei care consideră că este un afront adus victimelor regimului Pinochet.”
-Despre Tigru si dragon, filmul-minune al lui Ang Lee din 2000, un articol interesant pe IstoriaFilmului.ro: „Ang Lee a dat dovadă de mare curaj, când şi-a asumat ecranizarea unui gen practic necunoscut în Occident: wuxia. Iniţial, wuxia a fost un gen literar, cu tradiţii vechi de secole, care relatează povestea plină de aventuri a unui războinic care trăieşte după principii străvechi. Ulterior, genul a pătruns şi în arta cinematografică, în desenele animate, până şi în lumea jocurilor video. În Asia se bucură de o popularitate incredibilă, însă în lumea Occidentului rareori ajung opere născute sub egida acestui gen. Drept urmare, Tigru şi dragon a păşit într-o zonă virgină, şi ca orice „pionier”, a fost nevoit să-şi construiască singur drumul, adică pe de-o parte să satisfacă un public care nu a mai văzut niciodată nimic asemănător, şi pe de-altă parte să respecte o tradiţie istorică – astfel încât să satisfacă şi spectatorii din ţara de origine. „
(Jovi)
-In saptamana in care toata lumea astepta festivitatea de decernare a premiilor Oscar si face previziuni cativa cronicari cinefii din blogosfera au inceput sa vizioneze filmele de dupa Oscarurile de anul acesta. ‘Zero Dark Thirty’ al lui Kathryn Bigelow a fost vazut si comentat de Adina de ‘La buticul cu filme si carti’: ‘Kathryn Bigelow demonstrează încă o dată, după precedentul și aclamatul The Hurt Locker, că poate realiza filme de succes cu subiecte anexate de obicei părții bărbătești a tagmei regizorale. Zero Dark Thirty emană mult testosteron, așa cum mă așteptam, însă într-un dozaj ceva mai mic decât în cazul lui The Hurt Locker deoarece aici prezența feminină și candidă a Jessicai Chastain înmoaie operațiunea capturării lui Osama, însă într-un sens cât se poate de benefic. Mă așteptam să văd o prestație actoricească ceva mai dură în ceea ce o privește pe Jessica, însă ea are un singur moment de adevărată explozie comportamentala, restul momentelor se pierd într-un cumul de replici pe alocuri hilare, vezi momentul: I am the motherfucker. Dar duritatea feminizata este compensata de prezenta unui personaj cu statut de tortionar oarecum docil interpretat de Jason Clarke care e atent pus pe orbita astfel incat sa se evite vreun contact idilic cu personajul feminin.’
-A vazut filmul si Lucian Maier de la liternet.ro: ‘Incă din start, filmul atenţionează spectatorii asupra unui aspect – că istoria urmărită se bazează pe relatări de primă mînă ale întîmplărilor din realitate. În sensul veridicităţii restituirii actului real, ultima parte a filmului stă bine în picioare. Timpul real al misiunii soldaţilor americani e adus pe ecran cvasi-total, istoria fiind urmărită prin vizorul pentru vedere nocturnă pe care îl are fiecare soldat înaintea ochilor, poziţie din care aparatul de filmat se retrage în înălţimi, pentru a deveni un fel de cameră de supraveghere. Filmul reuşeşte să încheie un acord tehnic între reprezentare şi tehnologiile reprezentate şi, în acest sens, reuşeşte să fie contemporan cu evenimentele care se petrec în zona de agrement domestic hi-tech: nu sînt multe jocuri video care se pot lăuda cu suspansul, intensitatea şi naturaleţea misiunii pe care o vedem derulată în ultima oră a lui Zero Dark Thirty.’
-Angela de la AnzhelaMovies a vazut ‘Side Effects ‘ al lui Steven Soderbergh: ‘“Side Effects” te pacaleste si orchestreaza atat de siret intreaga sarada astfel ca pot afirma cu multa usurare ca Soderbergh si-a revenit in simtiri si ratiuni, desi exista speculatii ca acesta ar fi ultimul film al regizorului. Anul trecut, domnul ii oferea lui Tantum liber la distractie (“Magic Mike“), dezbracandu-l de inhibitii pentru ca il lasa sa revina la meseria sa de baza- strippptease. In urma cu doi ani, era mai neglijent cu Jude Law si-l plasa intr-un thriller mult prea rezervat (“Contagion“) pentru subgenul catastrofa. Se revanseaza fata de acesta acordandu-i un rol cu care sa poata fi scutit de gafari, si pe noi ne lasa sa-l urmarim curiosi prin cercetarile sale. Acum ii ia pe amandoi intr-un proiect comun, dar pe Channing nu-l lasa sa nu fie altfel decat caraghios si nepotrivit.’
-Filmul german ‘Barbara’ al lui Christian Petzold povesteste despre o realitate care nu este straina multora dintre cititorii ceva mai in varsta si care au apucat perioada comunista. Din cronica de la FilmMenu: ‘Realismul din cinemaul lui Petzold e determinat de o apropiere analitică de personaje ce amintește de Kammespielfilme al anilor ’20, cu o anexă a drumului ca spaţiu neutru de legătură. El refuză estetica cinemaului exhibiţionist și rămâne simplu în exprimarea cinematografică. Folosirea unor încadraturi care nu ajung niciodată la gros-plan și nu depășesc planul-mediu-general, menţine imaginea într-o zonă sigură, neutră. Echilibrul vizual e potenţat de lipsa unei coloane sonore, iar cadrele lungi permit o deconstrucţie a situaţiei prin libertatea montajului în cadru. Complexitatea simplităţii aparente, specifică cinemaului lui Petzold, provoacă la o vizionare implicată.’
(Dan)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–„Beasts of the Southern Wild” (2012)
–„Looper” (2012)
–„King Kong” (1933)
–„Side Effects” (2013)
–Dialogul nostru tradiţional privind premiile Oscar şi câştigătorii acestora
1 comment
Foarte bun filmul Zero Dark Thirty. Nu este construit dupa clasicul tipar de documentar, dar totusi te pune la curent cu tot ceea ce s-a intamplat in cei 10 ani, atat cat a durat operatiunea de capturare a lui Osama bin Laden