Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (16 – 22 februarie 2015)

prin-blogosfera-cinefila-Dan Becerescu scrie pe blogul sau despre Whiplash, unde identifică, la fel ca mine, niște probleme: ”Ideea lui de baza se rezuma la „geniul apare doar printr-o biciuire continua”. Exista un moment al confruntarii in film, cand, cumva pe picior de egalitate, elevul nu mai e elev, profesorul nu mai e profesor, cei 2 adulti argumenteaza – e sau nu asa? Whiplash nu lasa insa intrebarea deschisa, ci prefera sa inchida fara echivoc: „da, asa e!”. Pur si simplu nu sunt de acord. Biciuirea continua naste „soldati” perfecti, nu genii. E suficient sa te gandesti la Picasso sau Einstein. Mi-e greu sa cred ca Andrew din Whiplash va ajunge vreodata un tobosar genial. Cum sa o faca atunci cand nu stie ce inseamna iubirea sau habar n-are ce se petrece in jurul sau?”

Adina (care a revenit puternic, ma bucur!) scrie despre White God (2014), filmul care a avut premiera in weekendul ce a trecut: ”White Dog începe cu o frumoasă secvență filmată în ralanti care ne prezintă o Budapestă cu iz postapocaliptic, nimic nu pare să miște pe străzi cu excepția unei fetițe (Lili) în pantofiori cu toc minuscul și hanorac (nepotrivirile vestimentare ne dau de înțeles că va urma un șir edificator de explicații) alergând pe bicicletă cu o trompetă în spate, fugărită de o haită de câini furioși. O imagine încârcată de poezie subtilă, în ciuda descrierii. Apoi ritmul poveștii devine unul normal, adică veridic, până la un punct. Filmul se poziționează undeva la granița dintre realitate și fabulă.”

Un film senegalez din anii 1970, cum vi se pare? Despre un film proiectat in cadrul Cineclubului Film Menu, ”Touki Bouki” (Senegal 1973), scrie Bianca Bănică pe blogul Film Menu: ”Doi tineri ale căror posibilități de alegere se rezumă la tribal sau colonial, visează la un paradis parizian cât mai îndepărtat de Dakar și cât mai apropiat de adevărata libertate. Mory și Anta își sacrifică simțul moral și fac orice pentru a obține suma de bani necesară îmbarcării pe vaporul care îi va duce spre o altă lume. Care dintre iluzii este mai mare? Nici tradiționalismul și nici alienarea Occidentului nu înseamnă obținerea libertății. Colonialismul pretinde, însă, că o oferă din plin. Filmul lasă deschise toate drumurile. Cu ușoare adaptări, problematica e valabilă și astăzi, atât pentru Senegal, cât și pentru orice alt caz care transformă libertatea într-o chestiune relativă.”

Grand_Central_poster-Liliana Matei scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre Grand Central, cu premiera pe 27 februarie in cinematografele din Romania, un film despre care am auzit lucruri frumoase: ”Regizoarea Rebecca Zlotowski construieşte un univers al dragostei obsesive cu un triunghi amoros plin de suspans. Dragostea ilicită plină de pasiune şi emoţie aduce filmul în topul dramelor romatice şi erotice ale cinema-ului francez. Cu o notă asemenatoare lui Renoir sau Becker, regizoarea construieşte subtile paralele între iubirea interzisă şi radiaţii.”

Pe Poison Whiskey, despre documentarele care au fost nominalizate la Premiile Oscar 2015: ”Trofeul va fi cel mai probabil câștigat de Citizenfour (Laura Poitras), cronică a celor câteva zile în care Edward Snowden a dat liber la secrete câtorva jurnaliști într-un hotel din Hong-Kong. Sigur, este exasperant de one-sided, dar reușita acestui film este că ți-l revelează pe Edward Snowden dincolo de acea still photo care este atașată fiecărui articol despre el. Da, este regretabil că niciunul dintre jurnaliștii din acea cameră de hotel nu îi pune vreo întrebare sau nu se îndoiește de nici măcar una dintre afirmațiile acestuia și din păcate filmul nu prezintă dovezile efective, dar am impresia că nu acesta a fost scopul. Subiectul lui ”Citizenfour” este Snowden însuși, nu dezvăluirile acestuia. Și trebuie să recunosc că portretul pe care Poitras i-l face, așa oligo-dimensional cum este, reușește să fie convingător. Iar dacă se întreabă cineva, aș prefera ca guvernele să nu stocheze date despre toate activitățile tuturor numai pentru că pot face acest lucru…”

Dragos Butuzea scrie pe blogul Adevarul despre ”De ce eu?”, filmul lui Tudor Giurgiu: ”Ceea ce nu-i iese lui Tudor Giurgiu este acea perspectivă proprie care să-i transforme filmul în artă. Nici film documentar, nici film realist-biografic, nici film manifest. Ci un film oarecare. Al cărui noroc – în cazul în care vorbim de o reuşită cinematografică – nu i se datorează lui, regizorului. Ci mai degrabă dinamismului actoricesc al lui Mihai Constantin, talentului lui Emilian Oprea şi subiectului însuşi – moartea suspectă a unui tânăr procuror ce ancheta un caz de corupţie. În concluzie, un film bunicel, de văzut mai ales de către cei nefamiliarizaţi cu vremurile lui Iliescu şi Năstase.”

(Jovi)

The Theory of Everything-Despre ‘Teoria intregului’ a scris Angela de la cineamator.ro: ‘Uneori ramane o senzatie injusta de dezechilibru intre surprinderea vietii de familie si a celei profesionale a fizicianului. Scenaristul Anthony McCarten ia sursa material ca suport pentru relatari si inclina de multe ori balansa spre idila eroilor. Avand la baza romanul publicat de sotie, de Jane- „Travelling to Infinity: My Life with Stephen”, filmul inspirat din momente reale se rupe uneori de firul narativ principal, cercetarile, pentru a ne implica in casnicia celor doi. Si da, filmul este mai degraba un film tribut dedicat ei. Si se insista ca toate se datoareaza unei intalniri si unei discutii despre religie, fizica si contradictii inteligente intre doi oameni cu propriile viziuni si vise. Totul este despre timp, despre inceputuri si despre decizii.’

-gab0nne de la Cinefilul de Serviciu scrie despre Jupiter Ascending al fratilor Wachowski: ‘Am sperat că Jupiter Ascending va reprezenta un nou început pentru frații Wachowski, pe care vroiam să-i văd reîncărcați, restartați, reporniți, rebootați, cu un singur și unic scop în filmografia lor – reîntoarcerea la anii de glorie ai Matrix-ului. Dar acum, după vizionare, pot afirma ca nu mai au mare lucru de spus în industria filmului. Cel puțin, nu în viitorul apropiat. Cât despre film, îl recomand tuturor celor care vor să vadă un film în plus.’

(Dan)

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Big Eyes(2014)

The Woman in Black 2: Angel of Death(2014)

The Theory of Everything(2014)

White God(2014)

Articole similare

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în martie 2023

Jovi Ene

Cărți pentru copii: Teste internaționale, clasa a IV-a

Jovi Ene

Exhibition on Screen: David Hockney at the Royal Academy of Arts (2017)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult