–Pe IstoriaFilmului.ro, recenzia unei capodopere, „From Here to Eternity”, despre care am scris si eu aici: „Atmosfera filmului poate fi caracterizată ca una sufocantă. Această afirmație este validă și pentru locație (Hawaii, respectiv apropierea de Honolulu, cu toată recuzita mise-en-scène-ei tropicale) și pentru data narațiunii (vorbim despre perioada de dinaintea atacului aerian de la Pearl Harbour din 1941 decembrie 7 care marca începutul celui de-al doilea Război Mondial) totodată și referitor la ambele fire narative clasic hollywoodiene (în sfera publică primim schița agresiunii latente și virulente a armatei iar în sfera privată putem caracteriza două sau trei relații de amor interzise sau sortite eșecului datorită imposibilității cu termenul de sufocant). Iar dacă adăugăm la toate astea perioada în care s-a filmat pelicula, începutul anilor 1950, primim alte argumente (deși stereotipice) pentru termenul de „sufocant”: anii de război au luat sfârșit de mult, ideologia și practica societății consumeriste se răspândește, războiul rece prinde contur, necesarul de capital pentru producția de filme în studiouri devine de neobținut iar între timp micul ecran țintuiește milioanele de spectatori dornici de experiențe noi în minusculele dar comfortabilele lor case.”
–Ionut Mares, de data aceasta pe blogul lui Cinesseur, ne scrie sincer (ca de obicei) despre filmului Iuliei Rugina de la Festivalul International de Film Bucuresti, „Love Building”: „Deşi durează doar 85 de minute, are suficiente situaţii şi personaje pentru ca fiecare spectator să-şi aleagă rapid ce îi place şi ce îi e la îndemână. Însă această aglomerare vine la pachet cu inevitabila imposibilitate de aprofundare, inclusiv a mizei comicului. De aceea, personajele rămân abia schiţate şi cu doar una-două trăsături uşor identificabile, iar construcţia scenelor urmează trasee bătătorite, familiare şi previzibile”
(Jovi)
–La liternet.ro am gasit cateva relatari interesante despre filmele prezentate in cadrul festivalului B-EST TIFF. Bianca-Andreea Banica scrie despre ‘Wrong’ al lui Quentin Dupieux: ‘Un film absurd, despre absurd, cu absurd. Ca un joc cu linii încurcate în care pe orice drum ai lua-o tot la absurd ajungi. Un fel de deconstrucţie greşită a ceea ce e deja greşit. Un fel de hilaritate despre care nu se poate spune sigur că ţine, ceea ce, este posibil să fi fost însuşi scopul iniţial al filmului. Altfel, filmul poate fi categorisit drept o producţie în care se caricaturizează omul, obsesiile, credinţele lui, relaţia sa cu alţi oameni, relaţia sa cu animalele, adaptarea sa la mediul social.’ Sabina Balan scrie despre ‘Sightseers’ a lui Ben Wheatley: ‘Regizorul, Ben Wheatley, introduce violenţa ca pe un element absurd, depieliţat de stratul lui social sau moral, menit să facă un comentariu contrastant vizavi de banalitatea love-story-ului (pe care o distruge, de altfel) şi de latura aceasta bio, ecologistă, pe care alege o să o arate, în ceea ce priveşte parcursul turistic al celor doi şi restul personajelor întâlnite (şi, într-un final, omorâte) – bărbatul care aruncă ambalaje pe jos, familia cu caravana ultra-modernă, bărbatul care protestează împotriva excrementelor de câine, inventatorul unei caravane portabile pentru bicicletă şi un ultim biciclist de pe marginea drumului. Astfel încât, chiar procesul de „curăţare” a oamenilor de pe faţa pământului devine un act ecologist, pentru că, aşa cum afirmă unul din personaje, prin asta se reduce cantitatea de deşeuri pe care acesta ar putea să le producă. Cei doi, Tina şi Chris, nu sunt doi maniaci ecologişti, ci pornesc de la o anumită normalitate (şi bun-simţ, în ceea ce priveşte ecologismul) şi ajung, prin nişte extreme consequences tratate în estetică absurdo-tarantiniană, la a induce un alt grad de normalitate, în care crimele pot fi justificate.’
-Un film foarte interesant (si castigatorul premiului cel mai important al festivalului) se anunta ‘Blancanieves’ al lui Paolo Berger pe care il gasim mentionat ‘La buticul cu filme si carti’: ‘Fiind alb-negru filmul îmbrățișează mai ușor dihotomia tranșantă bine-rău, o rochie devine neagră din albă, coroana unui copac pare un nor negru pe cerul albicios. Apoi filmul este plin de eufemisme, mama vitregă și haină este o dominatrix, vânătorul vede în expresia strangulată a Carmencitei (viitoare Blancanieves) mai degrabă o expresie a orgasmului, mărul otravit pare un fruct fetiș, sfârșitul mamei vitrege seamănă cu extazul sfintei Tereza, cei…cațiva pitici sunt niște circari toreadori, unul dintre ei inevitabil travestit, iar coma Carmencitei e folosita în scopuri cvasi-proxenete vecine cu necrofilia (sugerate, desigur). Toate aceste elemente nu ar fi atât de rele, la final avem de-a face cu un univers de tip Parnassus desfășurat în ritm de flamenco, însă jocul cu mărgelele de sticlă e destul de periculos si cu două tăișuri, iar filmul de față nu cred ca a urmat întocmai regulile jocului. ‘
-Saramon de la ‘Blog de cinema’ scrie despre ‘Dead Man Down’: ‘Pe Niels Arden Oplev ar trebui să-l știți. El este cel care a regizat originalul The Girl with a Dragon Tatoo. Iar aici reușește să țină în frâu un film cu un scenariu mediocru și să-l facă să funcționeze în destule momente. Fără o astfel de regie aproape mereu surprinzătoare, care îmbină tăcerile cinema-ului european cu secvențele de acțiune specifice Hollywood-ului, Dead Man Down n-ar fi fost altceva decât un film cu Steven Seagal, dar fără Steven Seagal.’
-Angela de la AnzhelaMovies a vazut Scary MoVie: ‘O noua runda de parodii care mai de care mai exagerate si glume hiperbolizate, fara a fi nevoie sa impunem vreo limita. Un lucru este clar. De la primul film marca fratilor Wayans, totul a luat-o spre o cotitura usor scarboasa si deloc verosimila, pentru ca regizorii sa se tot schimbe prin cele cinci episoade si pentru a se evita orice urma de bun simt. Pana la urma, din obisnuinta de a fi crescut cu parodierea filmelor horror, cred ca totusi ar trebuie sa inchei seria cu un ramas bun nostalgic, revenind la prima parte. Poate ca putin din Anna Faris ar mai fi temperat putin lucrurile, dar ii avem pe Simon Rex si Charlie Sheen care s-au tinut de proiect.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–NexT 2013 – ziua a 4-a – câştigătorii
–Compliance (2012) – Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, B-EST 2013
–Wrong (2012) – Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, B-EST 2013
