Cu un aspect clasic şi rafinat, ce aduce aminte într-o anumită măsură de Cecilia Bartoli, cu o virtuozitate vocală absolut uimitoare, dar având şi inflexiuni catifelat-romantice, Rodica Vica este una din cele mai interesante şi complexe vedete ale teatrului liric mondial al momentului actual. Poate unii dintre dumneavoastră au avut deja plăcerea şi onoarea de a o aplauda în concerte şi recitaluri. Poate pentru alţii, acest nume nu este atât de cunoscut. Însă cu siguranţă că citind interviul de mai jos, veţi dori să cunoaşteţi mai îndeaproape arta unică şi atât de elegantă a cărei reprezentantă este soprana Rodica Vica. Şi, de veţi avea curiozitatea, veţi dori să ascultaţi această muzică atât de specială cum este cea din repertoriile baroc şi clasic. Nu în ultimul rând, veţi avea ocazia să aflaţi mai multe despre cel mai recent proiect al artistei, recitalul „Stars in the Sky”, realizat cu măiestria binecunoscută de către Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură şi care a prilejuit publicului român cu un instrument foarte rar, ţitera, şi „stăpâna” acestuia, Barbara Laister-Ebner. Iată doar câteva motive pentru a vă „arunca” privirea peste acest scurt, dar fascinant dialog cu unul din cei mai valoroşi artişti români contemporani.
Tudor Sicomaş: Rodica Vica este unul din numele pe care iubitorii de muzică clasică îl apreciază şi care îi aduce în număr mare în sălile de spectacole. Dar cum a ajuns omul Rodica Vica să devină artistul Rodica Vica? Care a fost parcursul artistic?
Rodica Vica: A început totul la o vârstă foarte fragedă, cum probabil multora li s-a întâmplat- dintr-o joacă, cu un ursuleţ care, tras de coadă, începea să cânte Brahms – Cântec de leagăn, motiv pentru care am început şi eu să cânt, imitându-l. Din fericire, în acel moment mă aflam la Palatul Copiilor din Ploieşti, iar lângă mine era profesoara de teatru care m-a auzit şi care i-a atras atenţia mamei mele spunându-i că am cântat exact la fel. Din acel moment, am urmat toate cursurile artistice ale Palatului Copiilor iar de la vârsta de 7 ani am fost elev al Liceului de Artă din oraşul natal, unde am studiat vioară, pian şi, mai târziu, canto clasic. Studiile universitare le-am urmat la Bucureşti, mereu îndrumată de regretata soprană Eleonora Enăchescu, iar deja din timpul studiilor universitare am participat la foarte multe master-classuri şi workshopuri de specialitate în afara României, având ocazia să primesc sfaturi inestimabile de la cei mai mari muzicieni, la ora actuală.
N.B.: Concertele noastre “Stars in the Sky” încep mereu cu Cântecul de leagăn a lui Brahms 🙂
De ce ai ales drumul acesta atât de frumos, dar puţin bătătorit (mai ales de către artiştii români) al muzicii baroce şi pre-clasice? În afară de specificul tău vocal, au mai existat şi alte motive?
Într-adevăr, primul motiv care m-a purtat în direcţia aceasta este specificul meu vocal care mi-a permis să pătrund pe acest teritoriu. Pe lângă mult studiu şi disciplină (chiar matematică, aş putea spune), acest teren destul de puţin abordat în România, dar foarte apreciat şi iubit în toată lumea, are câteva cerinţe foarte stricte. În primul rând, e nevoie de o cercetare de bibliotecă, deoarece înainte de a aborda acest repertoriu trebuie să ştii cum. În momentul de faţă, bibliotecile internaţionale oferă mai multe materiale despre specificul cântului baroc decât în urmă cu 30-40 de ani, aceste materiale însă trebuie căutate şi puse cap la cap pentru a-ţi servi în interpretare. Cum probabil bănuieşti deja, toate aceste căutări necesită timp şi sacrifcii, dar te asigur că odată ce treci de aceste „impedimente” te îndrăgosteşti ireversibil de muzica barocă şi de această sursă de cunoaştere şi dezvoltare (inclusiv pe plan personal) inepuizabilă.
Cum s-a născut ideea proiectului „Stars in the Sky” şi colaborarea cu un instrument precum ţitera (un instrument pe care foarte rar îl auzi într-o sală de concerte)?
Mai întâi s-a născut ideea unui DUO (voce+) cu un instrument mai puţin cunoscut. Locuind deja la Viena (de mai bine de 5 ani), am vrut să mă conectez şi mai bine muzical cu ţara în care locuiesc, Austria.
În 2017, ţitera a devenit patrimoniu austriac UNESCO, iar pe 1 ianuarie 2018, urmărind la TV Concertul de Anul Nou de la Viena dirijat de Riccardo Muti, am avut plăcerea imensă de a o asculta pe solista acestui concert unic în lume. Aceasta era chiar ţiterista Barbara Laister- Ebner pe care am contactat-o pe email chiar din timpul concertului şi care, surprinzător, mi-a răspuns la puţin timp după! La câteva zile distanţă, ne-am întâlnit la o cafea la Viena, chiar lângă Operă şi mi-a spus că mi-a urmărit activitatea pe internet, este impresionată de specificul vocii mele virtuoze, dar în vederea unui proiect împreună, trebuie să ştiu că instrumentul nu poate fii atât de virtuoz pe cât este vocea mea. În acel moment, am decis împreună să facem un proiect atmosferic prin care să aducem calmitate vremurilor agitate în care trăim. Aşa s-a născut „Stars in the Sky”, un concert/ program de 20 de cântece de leagăn culese de pe întregul mapamond.
Deşi ştiu că proiectele viitoare sunt întotdeauna păstrate secrete, mai ales în perioada de proiectare, totuşi…mai ai ceva atât de frumos şi rar în vedere pentru viitor?
Într-adevăr, nu îţi pot divulga multe detalii despre proiectele viitoare, dar îţi pot spune că până la finalul anului 2019 am câteva proiecte de concert / gale frumoase, iar în anul 2020 voi reveni cu alte proiecte baroce şi clasice concepute cu multă iubire, devotament şi cercetare faţă de aceste perioade-muzicale-bijuterie. Şi la finalul anului 2020 voi mai lansa un alt proiect cameral, tot din seria proiectelor rare.
În final, ne poţi împărtăşi câteva gânduri despre muzica barocă şi pre-clasică, gânduri care să-i facă pe cititorii noştri să devină ascultători al acestor genuri muzicale?
Atât în viața mea cât și în a altor iubitori de baroc, această muzică ne poate echilibra vibrațiile vitale. Cred și simt că frecvenţa la care această muzică a fost compusă facilitează o mai bună înțelegere a balansului în viaţă. Poate avea rol terapeutic, dar și de relaxare şi nu întâmplător această muzică prinde din nou amploare în această actualitate agitată în care trăim.
(Sursă fotografii: https://www.facebook.com/rodica.vica/, credit foto: Steffen Schlandt, Paul Ştefan Buciuta, Toni Gigov Photography)
