Invitatul cu nr. 26 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Allex Trușcă.
Allex Trușcă (pe numele complet Alexandru Trușcă) s-a născut pe 15 august 1982 în orașul Motru, județul Gorj. A urmat cursurile Facultății de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, apoi un masterat în Managementul Afacerilor Electronice în același oraș. În prezent locuiește în București, lucrând în domeniul IT într-o multinațională. Este pasionat de istorie medievală, mitologie, are ca hobby călătoriile, vizitarea castelelor medievale, a catedralelor gothice și a muzeelor. Colecționează replici de arme medievale, medalii comemorative, magneți de frigider și sticle de vin din locurile pe care le vizitează. Îi plac pisicile și plăcintele cu brânză.J Scrie proză fantastică, deseori pe filon folcloric, dar adaptat la contemporan. A urmat ateliere de scriere creativă și scenaristică organizate de Revista de Povestiri sau de Fundația Calea Victoriei. A publicat romanele „I put a spell on you…” (Ed. LITERA, 2020) – premiul pentru „Cel mai bun roman SFFH” – AntareSFest2021, „Nebunul alb” (rescris și republicat în 2019, Ed. PAVCON) și „Cealaltă Regină” (2018), povestiri în colecțiile „dragostea când te doare” (Ed. LITERA, 2022), „Treisprezece – proză fantastică” (Ed. LITERA, 2021), dar și în revistele online OPT motive, O mie de semne, EgoPhobia, Liternautica, Revista de Povestiri, Galaxia42. Mai multe informații, pe site-ul www.allextrusca.ro.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Allex Trușcă?
Da, dintotdeauna, de asta și-a ales o meserie care-i permite să călătorească destul de mult. Nu, nu cea de scriitor. 🙂 Folosește chiar și o aplicație online în care își înregistrează orașele vizitate (ce-i drept, are un criteriu destul de superficial pentru a considera vizitat un oraș și anume, să petreacă măcar jumătate de zi în el și să bea cel puțin o bere). La un moment dat, o să aibă o hartă cât un perete și pe ea va marca toate locurile prin care s-a plimbat. O va admira la pensie. Acum să trecem la persoana I, nu vreau să-l supăr pe scriitor, nu-i bine să-i superi în general, că cine știe ce scriu apoi despre tine. Îmi place să vizitez muzee, catedrale gotice, castele medievale, să stau pe plajă și să mă uit în gol către locul în care marea și cerul devin una, să stau în parcuri și să citesc, să mă opresc la o terasă și să analizez oamenii prin sticla de bere, să mă pierd în mulțime, să merg pe jos până mă lasă picioarele. Câteodată, când glumesc, spun că-mi place să dorm în paturi străine, dar să fie clar, mă refer doar la hoteluri. 🙂
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Allex Trușcă?
În primul rând, trebuie să fie concediu, și, dacă ar fi după mine, aș vrea să fie de șase luni, de două ori pe an. Trebuie să fie neapărat undeva la mare, nu contează care, dar să fie cu nisip, nu cu pietre, că nu știu să înot, să am ocazia să fac și un pic de turism cultural, mai ales în regiuni cu o istorie bogată, să nu fie prea aglomerat și comercial. Evit în general zonele în care accentul este pus doar pe distracția din resorturi, viață de noapte, consumerism și opulență.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Cred că sejurul din Lloret del Mar (Costa Brava, Spania) de acum vreo 4 ani. Am vizitat Girona, cu catedrala ei de aproape un mileniu care găzduiește „Tapis de la creacion” – fascinant cum au reprezentat oamenii creația biblică în secolul al X-lea, am călătorit cu trenul pe linia plajei 70 km până la Barcelona și mi-am promis că la un moment dat îmi voi lua o locuință pe malul mării (și studiez deja vreo 2-3 zone din Spania și Grecia). Am participat pentru a doua oară la turnirul organizat la Castel Medieval Comte de Valltordera, într-o arenă cât un stadion, în care fiecare oaspete avea la dispoziție un pui fript, o sticlă de vin și o pâine, fără tacâmuri, ca în vremurile vechi, ne-am încurajat cavalerii preferați, am stat ca pe ace când cavalerul care-și părăsise domnița să plece la luptă a fost doborât, ne-am bucurat când s-a întors călare pe legendarul cal înaripat, Pegasus și am fost surprins să văd cai dansând la un spectacol de flamenco (îți garantez, nu era de la vinul ăla!). Oamenii ăia chiar știu să facă spectacol, jur. Plus că m-am plimbat prin Barcelona și mi-a fost ciudă că nu pot să-mi pun pe facebook vreun hastag sau poza de profil cu „Mândru că sunt catalan”. Ce să-i faci, nu m-am născut în locul potrivit. În afară de asta, am învățat vreo zece moduri de a face dispărută sticla cu vin de pe mesele altora sau de a introduce pe furiș băutură în restaurant de la turiștii ruși. Totuși, pe lângă acest sejur în Spania, pot să spun că și concediile în Grecia ocupă un loc de top.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Allex Trușcă?
Prima care îmi vine în minte este „De la Port-Said la Mombasa” a lui Henryk Sienkiewicz, povestea a doi copii, de 8 și 14 ani, care străbat Africa, înfruntând răscoale, animale sălbatice, răpiri și boli. Apoi au fost cărțile lui Jules Verne, dar cred că aș putea extinde și la „Ultimul Mohican” al lui J. Fenimore Cooper sau „Comoara din insulă” a lui R.L. Stevenson.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Allex Trușcă?
Nu știu ce să zic aici, nu aleg ce să citesc în funcție de criterii geografice, dar îmi place să descopăr orașe, locuri noi, feluri noi de mâncare, etc. Îmi plac cărțile în care geografia se combină cu istoria, mă gândesc aici la cele ale lui Mika Waltari sau Naghib Mahfuz despre Egiptul antic, ale lui Elif Shafak despre Istanbul sau la modul în care Llosa descrie viața din Lima a adolescentului Ricardo, protagonistul romanului „Rătăcirile fetei nesăbuite”, aș porni pe urmele Povestașului, să-l ascult vorbind despre facerea lumii, sau de ce nu, mă gândesc și la lumea lui Marquez din „Un Veac de singurătate”. Și, mai presus de toate, să-l menționez aici pe Zafon, cu Barcelona cea misterioasă, din păcate nu-mi amintesc toate reperele din tetralogia lui, dar încerc anul ăsta să bifez ce mi-a rămas prin memorie. În general citesc cam toate genurile, nu vreau să mă limitez la vreun gen sau la vreun subiect, cu călătorie sau fără.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Dacă am ocazia, cu mare plăcere, îmi place să descopăr locurile din cărți, încerc să-mi imaginez protagoniștii acolo, ca într-un film. Acum că am adus vorba, știu că în alte țări se exploatează destul de bine turismul cinematografic, am vizitat și eu câteva locuri și am observat că lucrurile nu se văd chiar așa ca prin ochii lui John Snow, Bruce Willis, Leonidas sau Spartacus. Și nici din balconul Julietei din Verona nu-I cine știe ce priveliște, sau îmi lipsește mie romantismul. Mi-ar plăcea ca turismul literar să ajungă la fel de răspândit ca cel cinematografic, deși mă gândesc că e un pic utopic.
Cât despre ghiduri de călătorie, n-am pus vreodată mâna pe unul, mă bazez pe internet, știi cum se zice, Dumnezeu îți dă, însă nu-ți bagă și-n browser.:) În general, mă documentez zdravăn înainte să călătoresc undeva, știu înainte să pun piciorul în orașul repectiv cât costă biletele de autobuz, ce culoare au autobuzele, în câte minute ajung de la hotel la gară sau la stație, etc.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Ce să caut pe o insulă pustie? Sunt mai introvertit de fel, dar nici chiar pustnic. Nu cred că se găsește nici bere sau Coca-Cola, nici mâncare, poate nici măcar o pisică de mângâiat, etc. Acum, lăsând gluma la o parte, nu-mi fac niciodată un plan de genul ăsta, ci, în ziua în care-mi fac bagajul mă opresc în fața bibliotecii și aleg ce-mi face cu ochiul. Însă, întotdeauna, prin bagaj va fi și cel puțin o carte a unui scriitor român, și dacă se poate, și una de proză scurtă. Oricum, pe lângă cărțile în format fizic, am și pe laptop câteva zeci în format pdf.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Da, te îndeamnă la călătorii. Uite, de exemplu, romanul „I put a spell on you…” te trimite într-o excursie în Pădurea Radovanului din Oltenia, unde te așteaptă mireasa Ileana, de acolo te duce într-o călătorie interioară și te face să-ți pui întrebări incomode, te ajută să te îndepărtezi pentru o perioadă de probleme în Deventer, un oraș foarte frumos din Olanda, apoi îți oferă iluzia unei evadări printr-o călătorie cu avionul cu o companie misterioasă, Osiris Airlines.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Fizic, peste două săptămâni de la data scrierii acestor rânduri, voi fi din nou în Lloret del Mar. Voi vizita încă o dată Girona și Tossa de Mar, voi căuta prin Barcelona locurile prin care au umblat protagoniștii lui Zafon și voi lenevi pe plajă cu o carte și ceva rece în pahar. Cât despre cărți, cu siguranță voi avea cu mine noua antologie de la LITERA, „dragostea când te doare”. De asemenea, știu sigur că voi avea cu mine „Agonie si extaz” a lui Irving Stone, că am împrumutat-o, și în rest, așa cum am spus, depinde ce-mi va șopti biblioteca. Și dacă nu reușesc să le citesc pe toate, nu-i mare problemă, le iau cu mine la sfârșitul lui iulie pe plaja din Constanța.
