„Bea ceai de scorțișoară (nu vin fiert cu scorțișoară). Citește mult (poate vom afla altădată ce!). A făcut o burtă mare din cauza pasiunii sale pentru banane. Este spiridușul Scorțișoară, care călătorește prin lumile imaginare din cărți, dar și prin lumile de pe mapamond căutându-și suprema formă de fericire și anume prietenia. Din Africa spre Pol, din însumatele și agitate mări până în îndepărtata Chină, până va întâlni acea „fetiță tristă” care îl așteaptă să-i devină prietenă. O suavă poveste despre călătorii și despre prietenie, foarte frumos ilustrată.”
Scriam aceste lucruri după ce am citit volumul „Uimitoarea călătorie a spiridușului Scorțișoară”, de Andreea Răsuceanu, apărut la Gaudeamus 2024 la Editura Humanitas Junior. Zilele acestea, am avut prilejul de a discuta cu autoarea volumului despre geneza acestuia și sentimentele avute atunci când l-a creat pe Scorțișoară. Iată ce am aflat:
– Te cunoșteam mai ales din postura de prozatoare, dar și de critic literar. Acum te regăsesc și în calitate de scriitoare pentru copii. Cum a venit acest viraj spre literatura pentru cei mici? Cât de greu a fost să te transformi într-o „astfel de scriitoare”?
A venit firesc, la invitația de a scrie o poveste, o invitație veche, de acum zece ani. Inițial mi s-a părut greu, nu mai scrisesem pentru copii, apoi am acceptat provocarea și a ieșit o primă versiune a poveștii, publicată în ”Bookătăria de texte și imagini 2”. Anul trecut am reluat-o și am completat-o cu alte câteva microcapitole, apoi am trimis-o Editurii Humanitas. Mi-a plăcut să o scriu, a fost un joc și o provocare acceptată, în același timp.
– Cum a decurs colaborarea cu ilustratoarea Anca Smărăndache pentru „Uimitoarea călătorie a spiridușului Scorțișoară”?
A fost partea cea mai surprinzătoare și plăcută de după ce am scris cartea, pentru că am comunicat perfect cu Anca. Nu-mi pot imagina niște ilustrații mai potrivite și mai reușite pentru cartea mea. Anca a înțeles textul, a empatizat cu povestea spiridușului și a celorlalte personaje și a creat o prelungire a poveștii mele în imagini. M-am bucurat enorm că povestea a stimulat-o să facă asta, că i-a stimulat creativitatea. Când m-am întâlnit cu Anca și am stat de vorbă mai pe îndelete, am înțeles de ce, e o creatoare cultivată, subtilă, originală, a valorificat fiecare detaliu din poveste, îmbogățindu-l cu tot felul de referințe vizuale. Cred că Uimitoarea călătorie a spiridușului Scorțișoară e un exemplu perfect de colaborare autor-ilustrator, de cum se pot întâlni și completa două tipuri de discurs, literar și vizual, pentru a ajunge la un rezultat optim. Gândul că există o infinitate de posibilități de ilustrare a unui text literar, în atâtea stiluri, care pot fi extrem de diferite, e intimidant pentru un autor. Eu m-am gândit mult dacă îmi va plăcea cu adevărat al doilea discurs, cel vizual, care e până la urmă cel care se adresează mai întâi cititorului, pentru că cine cumpără cartea vede întâi ilustrațiile, și e vital ca ele să îi placă. Pentru asta, ele nu trebuie să fie doar frumoase, ci să aibă mesaj, substrat, să transmită ceva. Cred că ilustrațiile Ancăi sunt vehiculul perfect pentru textul meu.
– Cum a apărut ideea unui spiriduș cititor?
Nu știu – e răspunsul cel mai sincer. Presupun că așa cum apar toate personajele mele, sunt întruparea unor obsesii mai vechi, au perioade de gestație mai lungi sau mai scurte și, când sunt pregătite, ies la suprafață. Cred că spiridușul s-a născut dintr-o dorință foarte veche, de când eram copil, de a avea cu cine să vorbesc despre cărțile pe care le citeam, e probabil visul multor copii, să aibă un prieten adevărat căruia să-i împărtășească toate gândurile lor, în cazul meu multe se legau de lectură și cărți. A fost destul de greu să-i fac să înțeleagă pe copiii cu care am interacționat la lansări, și care încă nu citiseră cartea, că nu e vorba despre unul dintre spiridușii lui Moș Crăciun, aceea era referința principală pentru ei. Poate a avut legătură și cu momentul apariției cărții, la târgul de carte Gaudeamus. Pe urmă am primit tot felul de mesaje, desene etc de la copii care se împrieteniseră cu el, cred că Scorțișoară e un personaj foarte iubit.
– Ai ales lumile prin care călătorește Scorțișoară după un anumit criteriu, să fie atractive pentru cei mici?
Da, atractive și cât mai diverse, dar poate mai ales m-am gândit la ce mă fascina pe mine când eram copil: locuri îndepărtate, exotice, povești cu exploratori și lumi care așteaptă să fie descoperite. Îmi plăceau și poveștile cu pirați, marea mă fascina. Dar în principal am vrut ca harta călătoriilor lui Scorțișoară să fie cât mai extinsă, să trezească imaginația copiilor, să-i facă curioși legat de aceste locuri necunoscute și îndepărtate. Nu în ultimul rând, m-am gândit că așa pot să mai dobândească niște cunoștințe, într-un mod plăcut și fără a depune un efort special.
– Care crezi că sunt cărțile preferate ale lui Scorțișoară, pe care le-ar recomanda copiilor care-i citesc aventurile?
Morcoveață, al lui Jules Renard; Cheița de aur, a lui A. Tolstoi; basmele Fraților Grimm și ale lui Andersen; O mie și una de nopți. Iar din ceea ce se scrie azi, orice carte a lui Florin Bican (Apolododecameronul e în topul lui Scorțișoară) și Cameolonul Cami pleacă în Tibet, o carte în versuri inspirată și amuzantă a Luminiței Corneanu.
– Ai avut vreun personaj real în minte când ai ales drept prietenă a lui Scorțișoară „o fetiță tristă, care nu se joacă niciodată cu ceilalți copii”?
Nu am avut, e o imagine a vulnerabilității, a acelor copii care au nevoie de un prieten adevărat, cu care să poată împărtăși lumea plină de mistere a primilor ani din viață.
– Împreună cu cartea, au ajuns la mine și câteva abțibilduri cu Scorțișoară. Cine a avut această idee, vor ajunge acestea și la alți cititori, la copii?
Ideile acestea grozave aparțin celor de la Editura Humanitas Junior, au făcut și abțibilduri, orare, hârtie de împachetat cu Scorțișoară, toate au ajuns la copii, am văzut și eu la lansarea de la Gaudeamus, de anul trecut, cât de încântați erau să le primească.
– Cu ce gând pleacă la drum, „la scris”, un autor care-și dorește să scrie o carte pentru copii?
Cu gândul că scrisul de cărți pentru copii e o altă meserie decât cea de scriitor pentru oameni mari. Sunt alte reguli, alte mize, o doză de ludic pe care trebuie neapărat să o ai, disponibilitatea de a te întoarce la vremea când erai tu însuți copil. E un alt tip de public, care trebuie luat în serios, cred că de fapt e mai greu să scrii pentru copii. Ei simt imediat ce funcționează și ce nu într-o carte, îi poți plictisi, îi poți pierde mult mai ușor. De asemenea, trebuie să ai un personaj convingător, sunt atâtea personaje memorabile în literatura pentru copii. Dar eu nu m-am gândit inițial la toate astea, am scris povestea așa cum a venit, și cred că așa e cel mai bine.
– Cum pare viitorul pentru Andreea Răsuceanu – autoarea de cărți pentru copii? Vei mai scrie pentru cei mici?
Încă nu știu, voi vedea. Deocamdată mă ocup de un nou roman, care cred că va fi gata anul acesta.
– Mulțumesc!
(Fotografii: pagina de Facebook Andreea Răsuceanu – Nicoleta Lupu Agency, HumanitasJunior.ro. Sublinierile ne aparțin.)
