Nu a fost usor sa planuiesc aceasta excursie. De obicei, incerc sa citesc cat de mult pot de pe Internet si, de asemenea, cumpar cel putin un ghid turistic de calitate buna (Ghidul Michelin verde, daca este posibil), chiar mai mult decat unul. Nici o nadejde sa gasesc o astfel de carte despre Malta in Israel, nici macar in magazinele “Memsi” (Automobil Clubul Israelian, egalul americanului AAA-American Automobile Assosiation). Nu am avut mai mult succes nici in cele cateva librarii in care am intrat in Statele Unite. Doar cand am comandat pe Amazon, am reusit sa cumpar in cele din urma doua carti (una care continea si o harta buna) pe care le-am folosit in excursie.
Acesta ne spune, de fapt, o parte a povestii turismului si economiei malteze. De asemenea, Malta primeste mai mult de un milion de turisti pe an pentru o populatie de 400.000 de locuitori si desi turismul este principala sursa de venituri pentru economia malteza, arhipelagul nu este numai minuscul pe harta, dar si necunoscut sau, mai bine zis, putin mediatizat pe listele agentiilor de tursim din Europa si din lumea intreaga.
Nivelul serviciilor este un pic mai jos decat, de exemplu, cel din insulele grecesti, dar concentratia de peisaje si de istorie este cel putin egala, ceea ce determina un cerc vicios care asteapta sa fie spart. Mai multi turisti ar insemna mai mult bani care ar insemna servicii mai multe si mai noi si infrastructura.
Este o insula micuta si este o limita in capacitatea fluxului de intrare. Totusi, sentimentul meu este ca descoperirea turismului maltez inca nu a venit cu adevarat. Multi dintre turisti vin din Marea Britanie, atrasi de traditia de limba engleza si de condusul pe partea corecta a drumului – dar am vazut si multi italieni, nemti, spanioli. Si, da, Valletta este destul de aglomerata , chiar si in primele zile din aprilie, zile din afara sezonului.
Dar despre restul economiei? Cu resurse limitate de apa, Malta nu isi poate asigura mai mult de 20% din alimentele sale. Gradinile cu legume si campurile cu cereale sunt vizibile, dar suprafata agrara este limitata. Calcarul local este folosit pentru lucrarile de constructii si suprafetele galbene ofera aspectul si “culoarea locala” a cladirilor. Pozitia strategica la intersectia drumurilor navale mediteraneene si doua spatii portuare primitoare in nordul si sudul insulei fac din Malta un loc bun pentru atelierele navale. Cu toate acestea, aceasta industrie a decazut de cand baza navala britanica a parasit zona, si tentativa de a le transforma in ateliere de reparat avioane pare a fi reusit doar partial.
Si ce a mai ramas? Desigur, fabricile de vise – industria filmului. Peisajul natural si istoric, echipele vorbitoare de limba engleza, o multime de figuranti cu putina munca de facut si suficient timp de petrecut pe platoul de filmare, marea de jur-imprejur – toate acestea fac din Malta locul ideal pentru a face film istorice, de aventura sau acvatice. “Malta Story” cu Alec Guiness si “Spartacus” cu Kirk Douglas sunt doar doua dintre filmele clasice facute in Malta. MFS (Studiourile de Film Mediteraneene) sunt bine cunoscute in industrie. Nu am reusit sa le vizitez, dar am auzit ca studiourile de film marine sunt unice. Drept compensare, intr-o cafenea din Mosta unde am oprit in prima zi si de unde am urmarit o parte din parada de Paste, peretii erau decorati cu postere ale multor filme clasice “Made in Malta”.
