Cipru este una dintre țările care mi-au mers la suflet, iar motivele sunt o sumedenie: este cald pe tot parcursul anului, este o țară mediteraneeană, este o țară insulară, este o țară care seamănă mult cu Grecia mea mult-iubită, este o țară în care turismul nu a pătruns așa de mult încât să o sufoce (poate cu excepția verii), are numeroase vestigii antice și medievale, creștine și de alte confesiuni și are mâncare extraordinară. Mi-am cristalizat multe din impresiile despre Cipru în călătoria mea din martie 2016 (cele de mai jos sunt notițele mele venite imediat după întoarcere), așa că plecăm și anul ăsta câteva zile și, dacă e cazul completăm articolul sau revenim cu unul nou.
Intro: Călătorie și cazare în Cipru
Sunt numeroase curse aeriene spre Cipru din București, cele mai multe realizate de Tarom, BlueAir (ambele spre Larnaca) și WizzAir (spre Paphos). La data publicării articolului, cele mai ieftine sunt cele de la WizzAir, dar noi am fost în 2016 și vom merge și în 2019 cu BlueAir, varianta că bagaj mare de mână inclus, pentru că ne place mult Larnaca.
În privința acestui oraș, recomand cazarea pe faleza orașului, lângă Finikoudes Beach, unde sunt numeroase apartamente sau mici hoteluri, disponibile pe Booking.com. Distanța față de aeroport este de aproximativ 5 km, care pot fi parcurși cu taxiul (15 euro) sau cu autobuzul. Noi am optat în 2016 pentru Ithaki Phinikoudes Apartment No. 102, care ne-a costat (în martie) 65 Euro pe noapte, 3 adulți și 1 copil, apartament cu vedere la plajă (imaginea de sus e de la balcon), cu 2 dormitoare și living, dotat cu toate facilitățile. Desigur, cum spuneam, în aceeași zonă și aproape de toate atracțiile istorice și culinare ale Larnacăi, puteți găsi și alte locuri de cazare pe Booking.com. (Ca o paranteză, în 2019, am rezervat acest apartament, la prețul de 57 euro pe noapte, nota 10 pe booking, revin cu impresii)
Cu privire la celelalte localități importante, găsiți cazări în Paphos aici și în Agia Napa aici (Nicosia merită câteva vizite, dar e mai frumos să vă cazați pe malul Mării Mediterane)
Așadar, care sunt lucrurile obligatorii de vizitat în Cipru?
1. Larnaca, Biserica Sf. Lazăr
Una dintre cele mai frumoase și vechi biserici din Cipru este cea a lui Lazăr, construită chiar deasupra mormântului acestuia. Simplă, frumoasă, din piatră. Conform legendei, după învierea lui Iisus, în Iudea a început persecutarea creștinilor; Lazăr a căutat refugiu în Cipru, în anticul Kition (actuala Larnaca), unde a devenit primul episop al orașului. A mai trăit aici încă 30 de ani și a fost înmormântat aici a doua și ultima oară. Deasupra mormântului său, s-a ridicat, acum 1100 de ani, splendida biserică bizantină pe care o vedem azi. Istoria e mult mai lungă și interesantă, de vreme ce această biserică, împreună cu mormântul de sub ea, care se vizitează și acum, a fost un important loc de pelerinaj spre Locurile Sfinte. Mi-a plăcut simplitatea locului, așa cum sunt aproape toate bisericile din lumea grecească. Mi-a plăcut că lumânările nu se plăteau, erau la liber, dar fiecare creștin putea face o mică donație. Mi-a plăcut și micul Muzeu Bizantin din curtea bisericii (taxa 1 euro), unde sunt expuse obiecte bisericești, uși cioplite sau sculpturi de pe navele pescărești.
2. Fortul din Larnaca
Fortul din Larnaca nu pare impresionant din exterior, în comparație cu, să zicem, fortul din Corfu Town. Cu toate acestea, de sus panorama frumoasă a portului, a promenadei este superbă, promontoriul fiind păzit de câteva tunuri imense și ruginite, aflate direct pe creneluri. Istoria lui este îndelungată, dar pe scurt, se povestește că acest fort a fost construit undeva la finalul sec. 14 după ce genovezii au cucerit portul Famagusta și era necesar un nou port al regatului cipriot. Așadar, cercetările spun că fortul inițial a fost construit în timpul domniei lui James I de Lusignan (1382-1398). A fost mulți ani locul unde se petreceau execuțiile în Cipru, chiar până în 1945, când fortul a devenit proprietatea Poliției din Larnaca și reședință a acesteia. De altfel, la parter, există încă locul unde erau spânzurați infractorii.
Muzeul Medieval Regional ocupă o galerie de la etajul întâi, cuprinzând săbii și pumnale, armuri medievale, o colecție de ceramică și diferite obiecte bizantine, lusignane și otomane. Chiar și un divan otoman este reconstituit. Dar, așa cum spuneam, priveliștea și istoria locului sunt impresionante. Tarif vizită: 2,5 euro.
3. Muzeele din Larnaca: Muzeul Fundației Pierides, Muzeul de Arheologie
Muzeul Fundației Pierides
O colecție de obiecte ce acoperă istoria antică a Ciprului, de la vremurile preistorice, Imperiile Roman și Bizantin, până la Evul Mediu. Este cel mai vechi muzeu privat din Cipru, administrat și astăzi de familia Pierides, cea care l-a deschis în sec. 19. Muzeul are patru mari săli, iar piesa reprezentativă este ”Omul care urlă”, o figurină veche de 5.000 de ani, aparținând erei chalcolitice, când insula a fost populată pentru prima oară. În gura sa căscată se toarnă lichidul, care iese apoi prin penis. Se mai disting câteva vase de ceramică atică (lucrate deci pe continent), figurine din teracotă, figurinele Pomos, ceramică arhaică, dar și mai multe planuri și hărți fascinante ale ciprului, expuse pe coridorul principal.
Foarte interesantă și povestea întemeietorului muzeului, Dimitrios Pierides, un bogat comerciant, care și-a început colecția privată în 1839, în încercarea de a salva ce mai putea din mâinile hoților de morminte și de a păstra comorile în Cipru. Așa s-a ajuns, de-a lungul generațiilor, la o colecție de peste 2500 de obiecte. Preț intrare: 2,5 euro.
Muzeul de Arheologie
Muzeele de Arheologie din lumea greacă (incluzând aici și Ciprul) sunt o splendoare prin bogăția exponatelor, prin istoria ce stă în spatele fiecăreia dintre ele. Cel din Larnaca are o mare sală unde sunt expuse multe artefacte, o curte interioară unde sunt statuetele și o zonă de ruine ale anticului Kition (inchisă atunci când am ajuns noi, fiind în explorare arheologică). De asemenea, la aprox. 1 km, se află ruinele mai mari ale Kitionului, închise în weekend (noi am ajuns acolo sâmbăta). Așa cum spuneam, în interior se află exponate din Epoca Pietrei, Epoca Bronzului și perioada romană, aduse aici de la Choirokoitia, Kalavassos și alte excavări locale (iar pe pereți sunt expuse fotografii de la diversele situri). În grădină stau tamburele și capitelurile sculptate în calcar aparținând coloanelor din siturile antice, inclusiv o veche fabricuță de ulei de măsline. Intrare: 2,5 euro.
4. Hala Sultan Tekke, lângă Larnaca
Hala Sultan Tekke este unul dintre locurile fundamentale de pelerinaj ale islamismului, în interiorul moscheii fiind mormântul lui Umm Haram, mătușa profetului Mohamed. Moscheea se află chiar pe malul Marelui Lac Sărat, de lângă Larnaca, fiind al patrulea loc important de pelerinaj pentru musulmani, după Mecca, Medina și Al Aksha din Ierusalim. Se spune ca ea a fost ridicată în anul 648, din porunca Marelui Calif Moavia, pe locul unde matusa (dupa unii, doica) profetului Mohamed, Umm Haram, a murit in urma unei cazaturi de pe un catar, in timp ce insotea trupele arabe sosite sa cucereasca insula.
Pe Lacul Sărat din apropiere, în fiecare iarnă și primăvară, vom găsi nenumărate păsări flamingo, am fotografiat și noi câteva din goana mașinii (”Acum câteva săptămâni erau și mai mulți”, spunea șoferul taxiului care ne ducea la aeroport, pe 15 martie.)
5. Nicosia grecească – Lefkosia (cu Muzeul Ciprului)
Capitala Ciprului, împărțită în două, o parte greacă, una turcă, este un amestec de influențe medievale, coloniale și moderne. Când intri, pare un oraș cu totul modern, cu străzi largi, magazine și firme moderne, cu palmieri și mandarini de-a dreptul pe stradă. Imediat cum ajungi în centrul pietonal, în Cetatea medievală, vei descoperi un oraș apropiat de cele grecești cu influențe venețiene. Aici, străduțe înguste, magazine de suveniruri, cafenele autentice, muzee și biserici de diferite confesiuni, construite din piatră masivă. Se poate urca în Turnul de pe Ledra Street, la etajul 11, pentru a vedea o panoramă a întregii Nicosii, în toate cele patru puncte cardinale (pozele de la înălțime de acolo sunt făcute).
Muzeul Ciprului este unul de clasă mondială în toate sensurile, având o colecție ce cuprinde descoperiri vechi de mii de ani, de la civilizațiile din Epoca Pietrei și din Epoca Bronzului, până la ruine ale marelui Imperiu Bizantin creșdin, așezate astfel încât readuc la viață moștenirea culturală a insulei. Aflat într-o frumoasă clădire istorică, în Nicosia, chiar în afara zidurilor vechi ale orașului, el este compact și neaglomerat, o destinație plăcută și lejeră. Are aproximativ 15 săli, așezate în ordinea vechimii exponatelor, foarte bogate, provenind din toate epocile.
Una dintre săli este în întregime a războinicilor de teracotă, o armată uimitoare de figurine votive din teracotă, descoperită la altarul din Agia Irini și datând din sec. 7-6 î.Hr. Cel mai impresionant este nudul din bronz, cu chipul încruntat al împăratului roman Septimius Severus, una dintre cele mai impresionante statui romane din Cipru (sec. 2 d.Hr.). Una dintre săli este așezată la demisol și cuprinde camerele funerare (morminte secrete din piatră din ere diferite) și mormintele regilor. Taxă de intrare: 4,5 euro.
6. Nicosia turcească – Lefkoşa (cu Moscheea Selimiye și Büyük Han)
Din Nicosia grecească, se trece în așa-numita Republică Turcă a Ciprului de Nord (steaguri gigantice sunt puse de turci pe munții din față, care se văd de la câțiva km buni, de pe autostradă), cu buletinul, printr-un punct vamal situat chiar pe strada pietonală. Fără probleme, fără stres. Dar se vede dezastrul, de vreme ce cam toate casele aflate pe zonă sunt părăsite, neglijate, abandonate. De asemenea, în partea turcă, casele par mai dărăpănate, dar strada pietonată este animată ca în orice bazar turcesc, iar produsele sunt atât de diverse încât senzație de ”Complexul Europa” e la ea acasă.
Cea mai impozantă clădire din Nicosia de Nord este Moscheea Selimiye, amestec pitoresc de arhitectură medievală creștină (gotică) și islamică. O clădire care se vede perfect din blocul-turn de pe strada Ledra, dominând partea turcă a Nicosiei cu cele două minarete înalte. Construcția catedralei inițiale, în stil gotic, a început în 1209, dar a fost sfințită abia în 1326, primind hramul Sfintei Înțelepciuni, Agia Sofia. Un lucru interesant s-a petrecut în 1359, când legatul papal din Cipru a încuiat în această catedrală pe toți preoții ortodocși din oraș, torturându-i cu scopul de a se converti la catolicism. Au fost salvați de locuitori, care au dat foc la ușa principală a catedralei. Ultima slujbă catolică a avut loc în 1570, iar după cucerirea otomană a insulei, pe 15 septembrie 1570, catedrala a fost transformată în moschee, fiindu-i adăugate ulterior și două minarete impozante. În 1954, a fost redenumită oficial Moscheea Selimiye, în onoarea sultanului Selim al II-lea, cel care conducea imperiul în 1570. Moscheea este foarte impozantă și în interior, iar semnele catedralei gotice sunt vizibile de oriunde, fie de la distanță, unde seamănă cu catedralele franceze, fie din interior sau din apropiere. În interior, au fost adăugate toate semnele islamismului, inclusiv mihrabul, nișa semicirculară dinspre Mecca.
Büyük Han apare în toată splendoarea imediat după trecerea în ”Republica Turcă a Ciprului de Nord”, iar interiorul îți aduce aminte de al nostru Han al lui Manuc. Până la urmă, ambele sunt caravanseraiuri, nu? A fost construit în 1572, imediat după ce otomanii au cucerit Ciprul (cu un an mai devreme). A fost numit inițial Alanyalilar Han (hanul pentru cei din Alanya) și a fost făcut tocmai pentru a adăposti călătorii din Anatolia și din alte părți ale Ciprului. A fost denumit Büyük Han (Marele Han), pentru a se deosebi de un han construit în apropiere în sec. 17 și a fost prima închisoare a orașului în timpul administrației britanice.
Este pătrat, pe două etaje, are 68 de camere care se deschid spre frumoasa curte de interior și 10 magazinașe care se deschideau spre exterior. În centrul curții, o minimoschee, cu o fântână folosită pentru ritualuri islamice. Două scări duc spre etaj, iar la parter vedem și o frumoasă colecție de fotografii din istoria hanului. Acum el se vizitează, fostele camere sunt acum magazine de suveniruri, majoritatea sunt frumoase și lucrate de mână, respiră un aer de autenticitate spre deosebire de cele de pe străzile pietonale și din bazar. De asemenea, un restaurant apreciat se află în curtea interioară.
7. Agia Napa (stațiunea, mânăstirea și împrejurimile)
Stațiunea Agia Napa, aflată pe țărmul sudic al peninsulei dinspre capătul de sud-est al Ciprului, și-a câștigat faima uneia dintre destinațiile de top ale insulei (ba chiar din lume) pentru petreceri și dans. Noi am găsit-o în luna martie aproape pustie, cu multe taverne închise și un centru fără strălucire, dar ne-am dat seama cum arată în timpul verii doar din mulțimea locurilor de distracție. Faleza Limnaki (”micul port”) mai păstrează ceva din trăsăturile satului, chiar dacă astăzi bărcile pescarilor sunt mai puține decât vasele de croazieră. Dar câteva taverne pe bază de pește tot am găsit. Plaja Nissi, unde am făcut majoritatea pozelor, este cea mai frumoasă și mai îndrăgită din Agia Napa, de nisip, întinsă și se poate trece prin apă (sau pe nisip, în funcție de valuri) la o insuliță din apropiere. (Prima poză nu îmi aparține, dar am pus-o ca să vedeți cum arată plaja vara).
Mănăstirea din Agia Napa
Se spune că, în Agia Napa, singurul loc unde este liniște vara este mănăstirea medievală din Agia Napa, foarte frumoasă și simplă, ca mai toate bisericile din lumea greacă (spre deosebire de cele din lumea românească). Mănăstirea este înconjurată de ziduri masive de apărare (iar pe mai multe schițe din curte, sunt detaliate diferitele perioade de construcție ale acestora și cei responsabili). În mijlocul curții retrase, se află o fântână cu opt laturi, iar intrarea se face printr-o poartă cu arcade. Istoria locului nu este cunoscută cu precizie, dar se pare că peștera inițială (peste care este actuala biserică) este din perioada bizantină, numele de Ayia Napa fiind dat înainte de 1366. Mănăstirea însă, în actuala conformație, este din sec. 15, din perioada venețiană a insulei. In 1571, Cipru a ajung sub dominație otomană, dar surprinzător mănăstirea nu a fost nici distrusă, nici abandonată, nici transformată în moschee. Orășelul Agia Napa nu exista (deci mănăstirea era într-o zonă virană, nelocuită), abia în sec. 18 au apărut primele case în jur (acum sunt peste 2500 locuitori permanenți). Un măslin vechi de sute de ani străjuiește una dintre intrări. Liniște, frumusețe, istorie. Fără taxe 
În apropiere de Agia Napa, se găsește localitatea Protaras (mai puțină agitație decât în Agia Napa și este la doar 8 km distanță de aceasta), unde se află ”Golful Smochinilor”, cu nisip alb și fin și apa de un turcoaz tropical, cu o promenadă frumoasă, cu multe flori și smochini puțin înverziți.
De asemenea, aproape de plaja de la Makronissos (foarte mare, are 1 km), la câțiva kilometri de Agia Napa, se găsește un sit arhologic din perioada neolitică. Aici se află 20 de morminte tăiate în calcar, fiind folosite în perioada elenistică, romană, chiar și bizantină a insulei. Mormintele sunt similare, cu câteva trepte pentru a ajunge sub stâncă, la o intrare dreptunghiulară, care inițial erau închise cu plăci mari de calcal. Și camerele sunt aproape identice, cu un șanț dreptunghiular la mijloc, ușor mai jos decât intrarea și trei bănci în părțile laterale. Toate mormintele au fost jefuite în timp, dar se presupune că cei morți erau introduși în sicrie de lut, fiind practicate obiceiuri funerare grecești.
8. Situl antic Kourion
Dominând Marea Mediterană din vârful unui deal, Kourion este situl antic cu cea mai spectaculoasă locație din Cipru, priveliștea fiind fantastică. Creat de micenieni, orașul a atins apogeul dezvoltării sale în perioada romană, dovadă fiind ruinele marii arene, teatrul și luxoasele băi publice. Ca în multe dintre cele mai importante orașe antice din Cipru, aici se practicau cultul Afroditei și al lui Apollo, aceste zeități elenistice având și altare în acest loc. A fost distrus de cutremurul din anul 365 d.Hr.
Situl este pe un domeniu imens, unde se intră cu mașina, se parchează și apoi se merge pe jos pe câteva hectare, pe alei pietruite și cu fiecare ruină foarte bine semnalizată. Acolo unde sunt și mozaicuri în stare foarte bună, ruinele sunt acoperite cu platforme imense de lemn. Teatrul a fost complet refăcut undeva în secolul trecut și poate găzdui 3500 de spectatori. În stare foarte bună se află băile romane, decorate cu mozaicuri, datând din era creștină, cu pești, păsări și flori, mai ales cele din vila lui Eustolios, un bogătaș al timpurilor, care a construit băi romane pentru locuitorii Kourionului, după o vizită făcută aici, văzând murdăria locuitorilor. Sunt de remarcat și băile publice (nymphaeumul), agora, Casa gladiatorilor (unde s-a găsit mozaicuri reprezentând gladiatori în luptă), casa lui Ahile. Intrare: 4,5 euro.
9. Castelul Kolossi
Castelul Kolossi este o fortăreață solidă și impunătoare, aflată la 14 km de Limassol. Locul a fost numit Kolossi după primul lord feudal, Garinus de Colos. În 1210, fieful său a fost transferat Ordinului Sf. Ioan al Ierusalimului (al Ospitalierilor, viitorii Ioaniți) de către Regele Lusignan al Ciprului, Hugh I. Atunci a fost construit primul castel în acest loc, ruinele fiind încă păstrate lângă actualul sit. Pierzând Acra în 1291, Ospitalierii au transferat centrul activității lor la Kolossi. În 1306, Kolossi a fost transferat Ordinului Cavalerilor Templieri, care erau o forță militară importantă a timpului. În 1308, templierii fiind interziși, castelul s-a reîntors la Ospitalieri, rămânând o bază militară după plecarea acestora din urmă în insula Rodos. Jefuit de pirații mameluci și genovezi în sec. 15, afectat de cutremure, castelul a fost reconstruit, în forma de azi, de către Marele Comandor al Ordinului Ospitalierilor, Louis de Magnac, în 1454.
Castelul are trei nivele, 21 m înălțime, cu ziduri groase de 1,25 m. Parterul include 2 cisterne subterane de apă și a fost folosit pentru depozitare. La et. 1, se vede o pictură pe perete reprezentând Crucificarea, din sec. 15, și are 2 camere, una pentru rugăciune, una pentru distracție și luat masa. Et. 2 are tot 2 camere, folosite ca locuință. Din turnurile castelului se vede superb coasta și podgoriile de vie.
10. Anticul Amathous
Fundațiile templelor antice, zidurile orașului și bisericile bizantine dau unicitate acestui sit arheologic situat pe coasta unui deal la 12 km de Limassol. Numit după legendarul prinț Amathous (sau, conform altei legende, după Amathousa, mama regelui din Paphos), acest port antic a cunoscut o perioadă înfloritoare din sec. 10 î.Hr. până în sec. 7 d.Hr. Jefuit în mod repetat de pirații sarazini, portul orașului a căzut în paragină și și-a găsit sfârșitul în 1191, când a fost cucerit și prădat de regele cruciat Richard Inimă de Leu. Ruinele sunt aproape de mare și se întind pe o suprafață medie (față de Kourion, de ex.), cuprinzând un gimnaziu, o acropolă, Agora, apeductul, băile romane, câteva case elenistice. Intrarea: 2,5 euro.
Am lăsat intenționat deoparte câteva dintre alte nestemate din Cipru, pe care le-am vizitat mai puțin – Paphos, orașul din vest, cu magnifice ruine antice, sau Petra tou Romiou (unde, spune legenda, s-a născut, din spuma mării, Afrodita, zeița greacă a iubirii și a frumuseții) – sau pe care le-am păstrat pentru vizitele viitoare (Limassol, mânăstirile bizantine din munții Troodos, Cipru de Nord, în afara capitalei Nicosia. Însă, pentru final, v-am pregătit un bonus:
Mâncarea tradițională cipriotă
Dacă sunteți gurmanzi și/sau dacă apreciați mâncarea tradițională, proaspătă și gustoasă, Cipru este locul în care trebuie să mergeți, unde e necesar să căutați o tavernă plină de localnici (de exemplu, în Larnaca, Zephyros, To Sieradiko sau To Kazani) și să comandați câteva meniuri de meze (baza bucătăriei cipriote). Mezele se comandă pentru minimum două persoane (și, vă spun, mezele pentru două persoane sunt suficiente pentru 3 adulți și un copil) și constă într-o combinație de aproximativ 15 feluri de mâncare (dar sunt și 12, și 20), cu un preț între 9 și 25 de euro de persoană, în funcție de numărul de feluri și de componența lor, cele de pește fiind cele mai scumpe. Ele pornesc cu sosuri delicioase (de cele mai multe ori, tzatziki, tahini, icre, iaurt), salată grecească și măsline; continuă apoi cu brânză halloumi la grătar, cartofi prăjiți și loukanika (cârnați afumați, mici, foarte cărnoși). Apoi, în funcție de ce meze v-ați ales, de carne sau de pește, continuă diferite feluri de carne pe grătar, souvlaki, afelia (un fel de tocană de porc), fasole, ficat de vițel, cotlet de berbecuț, în primul caz; caracatiță la grătar, creveți la grătar și pane, calamari pane și la grătar, scoici, frigărui de pește, mici pești barbouni la grătar și un dorada mare la final, în al doilea caz. Plus, în funcție de local, prăjitura casei gratuit. Mâncare extraordinară, dacă vă place gustul oferit de mâncarea proaspătă și tradițională, deloc fancy.
