Y tu mamá también (2001) – Si mama ta la fel!
Regia: Alfonso Cuaron
Actori: Maribel Verdu, Gael Garcia Bernal, Diego Luna
Aceasta este o poveste despre sex, ar spune unii. Aceasta este o poveste despre viata, ar spune altii. E un pic din fiecare dintre acestea, sexul abunda, dar este incitant, viata este prezenta in fiecare clipa, in fiecare dintre ipostazele ei, dar mai presus de toate este o poveste despre moarte. Luisa Cortes, femeia care se unduieste si apare in mintea personajelor, dar si in a noastra, nu este decat imaginea mortii in viata tuturor, imagine ce o urmareste pana si pe ea.
Doi tineri vor sa descopere adevarata viata, desi fiecare dintre ei au o prietena, care le satisface dorintele sexuale fara mofturi, dar si fara mare imaginatie. Numai gandul la ”matusica” Luisa le starneste vii fantezii, iar cand aceasta decida, nefericita fiind, sa ii urmeze in drumul spre plaja, se inarmeaza cu sarm, dorinte, rabdare, dar si prezervative cat cuprinde. Care vor ramane nefolosite, caci Luisa stie ce acestia isi doresc si nu ii lasa sa astepte, dar nici sa le utilizeze, fiind doar niste baietasi simpli, care nu si-o pot tine in pantaloni, avantati in prima relatie cu adevarat erotica.
Surpinde insa deasa referire la moarte. Desi se poate spune ca aceasta vine mai ales din partea principalului personaj feminin, pentru care viata destul de desantata pe care o are este doar o ultima clipa de fericire inainte de moarte, imaginile pe care ni le arata regizorul sunt cele mai relevante: nenumarate cruci, intinse pe marginea drumurilor pe care calatoresc cei trei, filmate in plan nemiscat si de aproape, parca cu scopul de a anunta ceea ce ni se releva la sfarsit: ca fiecare moarte este, prin sine insasi, un nou inceput. Gael Garcia Bernal ne dovedeste ca este un actor caruia i se potriveste fiecare rol, atat cele oferite de Cuaron, dar si cele in care l-am vazut mai demult, in regia maestrului Almodovar. Un actor tanar, talentat, intr-o continua ascensiune, data de rolurile bune pe care si le alege.
